135 matches
-
ca, sub pretextul combaterii lor, să se interzică apariția oricărei lucrări ce nu convenea întru totul diriguitorilor activității culturale. Se practica o cenzură mai strașnică decât cea a Bisericii în Evul Mediu. Orice gratuitate sau inovație de limbaj, orice expresie necanonică risca să fie penalizată - nu doar publicistic - ca infracțiune de violare a accesibilității și implicit ca mod al disprețului față de oamenii muncii, prin sfidarea puterii lor de înțelegere. Tot ceea ce, în proză și teatru, ieșea din șabloanele propagandei de partid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
socialist a coincis cu astfel de recuperări „critice” în domeniul „moștenirii culturale” - în fond anexări și reconfigurări ale fizionomiei unor mari înaintași, începând cu Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
plutind pe un vas fantomă. Ajuns în Lumea Nouă, Cavalerul Tristei Figuri va da semnalul începerii unei noi Reconchiste. Utopia va sfârși înecată în sânge, iar cavalerul se va topi în finalurile multiple, mișcătoare ale apocrifei. Alte povestiri imaginează finaluri necanonice ale luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul sau versiuni ale unui nou potop, corupt, inventează narațiuni de asemenea necanonice în jurul lui Iov sau a lui Cain ori descriu riguros coșmarul nașterii Leviatanului sau al pedepsirii unei cetăți. În Istorii pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
Reconchiste. Utopia va sfârși înecată în sânge, iar cavalerul se va topi în finalurile multiple, mișcătoare ale apocrifei. Alte povestiri imaginează finaluri necanonice ale luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul sau versiuni ale unui nou potop, corupt, inventează narațiuni de asemenea necanonice în jurul lui Iov sau a lui Cain ori descriu riguros coșmarul nașterii Leviatanului sau al pedepsirii unei cetăți. În Istorii pe care n-am să le scriu (1998), circumstanțele (spațiale, temporale, cauzale etc.) continuă să fie minime. Ficțiunile manifestă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate, dincolo de calitățile ei evidente, o carte care devine pe alocuri prolixă pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși făcută necanonic, merge pe o structură care intră totuși În arhetip (În arhetipul copilăriei Înminunate, cu mirări și fascinații), În timp ce Mircea Cărtărescu, cu Orbitor, intră, prin pulverizarea intenționată a poveștii și prin acel puzzle de mituri, În structura de anarhetip. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui față de cititorii cărora li se adresează sau nu (deoarece există și cititori cărora acest text nu li se adresează). Dar Horea ne-a precizat că textul propus nouă spre dezbatere este singurul capitol din carte care arată astfel (atipic, necanonic) și că, altfel, cartea va fi de fapt teza sa de doctorat; și atunci dintr-o dată devine foarte clar că este vorba despre un fel de contra-text sau anti-text pentru și În respectiva teză de doctorat, care să compenseze partea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
răspândite de cineva sub înfățișarea sfințeniei, spre pagubă poporului și a clerului».“<footnote Constantin Jinga, Biblia și sacrul în literatura, Universității de Vest, Timișoara 2001, p. 34 footnote> Remarcam că analiza scrierilor religioase pornește de la clasificarea acestor opere în canonice, necanonice și apocrife. Astfel, scrierile canonice <footnote „CANÓN, canoane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regula de conduită. Lista de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.” Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
respective devin canonice, sunt prezentate ca model, studiate în școli și chiar devin subiectul unui adevărat cult, prin manifestările comemorative organizate periodic în jurul lor.<footnote Constantin Jinga, Biblia și sacrul în literatura, Universității de Vest, Timișoara 2001, introducere footnote> Scrierile necanonice sunt recomandate de Biserică Ortodoxă și de cea Catolică datorită învățămintelor pe care le transmit, însă nu sunt considerate ca fiind de inspirație divină, ci sunt privite mai degrabă ca un corolar al experienței de viață a unor înțelepți care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
datorită învățămintelor pe care le transmit, însă nu sunt considerate ca fiind de inspirație divină, ci sunt privite mai degrabă ca un corolar al experienței de viață a unor înțelepți care au dorit să-și împărtășească trăirile posterității. Aceste cărți necanonice sunt în număr de cincisprezece: Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri; Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Istoria Susanei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
a sfărâmării lui Bel, Cartea întâi a Macabeilor, Cartea a doua a Macabeilor, Cartea a treia a Macabeilor, Rugăciunea regelui Mânase. <footnote Catehism: învățătură de credință ortodoxă, Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000 footnote> Scrierile necanonice și-au ocupat un loc important în tradițiile orale și în ceea ce mai tarziu s-a numit „literatura seculară". Referitor la termenul"apocrif" Enciclopedia Britanică oferă o definiție strict din perspectiva religioasă:"Apocrif: din greacă apokryptein, care înseamnă «pentru a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
din Iași) cu fermecătorul Ionuț Jder din trilogia sadoveniană. Era, ca acela: "fluture, flacără, schimbător ca un pui de demon". Mai potrivit, autorul Primelor iubiri era un Ionuț Jder al Lirei! Cu certitudine, sadovenismul lui Labiș e un principiu activ, necanonic, un potențial stimulator cu urmări notabile orientând spre arhei și istorie, favorizând o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează un filon elegiac, gingaș generator de priveliști interioare fluide. Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
s-a remarcat prin câteva contribuții majore: traducerea din pehlevi a tratatului medieval de apologetică mazdeeană Skand-Gum³nșg Viz³r. Une apologétique mazdéenne du IXème siècle, Fribourg en Suisse, 1945, sau o parte din scrierea D¶nkard (integrată în corpusul religios, chiar dacă necanonic, al Iranului dinainte de cucerirea islamică), atribuită lui Aturp³t i Em¶t³n - vezi Le troisième livre du D¶nkard, Klincksieck, Paris, 1973, lucrare dedicată memorieicelor doi discipoli ai săi, Marijan Molé și André Maricq, dispăruți prematur. Vezi și J. de Menasce
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ani după moartea lui Constantin. Acolo nu s-a votat chestiunea naturii divine a lui Iisus, fapt recunoscut de la debutul creștinismului. Problema-cheie a fost Sfânta Treime, neconsacrarea ei ca dogmă dând naștere la primele erezii. Ironia face că nici o evanghelie necanonică nu proclamă natura pur umană a lui Iisus 290, cum susțin feminiștii. Dimpotrivă, aceste texte optează pentru natura exclusiv divină. În anii premergători Conciliului de la Niceea, se conturaseră două teorii: a adopției și cea a docetiștilor. Prima susținea că divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepție stilistică, începe a fi utilizat în secolul al XVIII-lea, cu aplicație, inițial, la arhitectură, cu sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu același sens e aplicat, tot atunci, la muzică. În secolul următor, cuvântul denumește, în marile sinteze de istorie a culturii și artei realizate de Jakob Burckhardt și Heinrich Wölfflin, fără conotații defavorabile, stilul (arhitectonic și nu numai) al Antirenașterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
de Blaga, nu constituie obiectul prezentării noastre. Credeam că studiind psihanaliza freudiană voi întâlni elemente care să-mi declanșeze acea stare necesară concepției spirituale 371. Interpretarea sa asupra statuii lui Moise de Michelangelo, personaj căruia-i împrumută ceva divin, deosebit, necanonic chiar, m-a atras. Liniștea aparentă" și "clocotul interior", extraordinar receptate de autor la privirea sculpturii mi-au creat o stare de euforie. Dar nu era visul, cel interpretat ca o entitate gnoseologică. Și ne-ntrebăm: de ce-a fost
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nici psihanaliza freudiană nu poate dezvălui hermeneutica elementelor care să declanșeze acea stare necesară concepției spirituale 941 atât de subtil realizată de poet. Interpretarea lui Freud asupra statuii lui Moise de Michelangelo, personaj căruia creatorul îi împrumută ceva divin, necanonic chiar, ne poate conduce la aceleași stări euforice. "Liniștea aparentă" și "clocotul interior", receptate de autor la privirea sculpturii sunt identice cu muzica declanșată de versurile amintite. Dar nu era visul, cel interpretat ca o entitate gnoseologică. Și ne-ntrebăm
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Universul". Filosoful reia teza sa cu privire la comportamentul Patriarhului, reducând-o la două argumente esențiale: 1. Patriarhul Miron Cristea dă ordine în legătură cu fapte petrecute în alte eparhii, pe care le instituie ca fiind valabile pentru întreaga Patriarhie românească. Prin această atitudine necanonică pe care Nae Ionescu a calificat-o drept "cezaro-papism", Patriarhul încalcă drepturile de autonomie ale episcopatului, încercând să instaureze un fel de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 160: Vom dovedi aici, în zilele următoare, că punctual de vedere științific în așezarea Paștilor este o aberație condamnată în chip lămurit de Predanie; că hotărârea Sinodului este necanonică și că poartă toate stigmatele unui act schismatic, că ea închide o sumă de absurdități dogmatice și că numai motive extrabisericești au putut îndemna la un asemenea pas greșit". 8 Paul Sterian, Între isimerie și echinocțiu, în "Cuvântul", an V
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
devenit stăpânul ploilor. Și astăzi manipulează dezinvolt, cu aprobare divină, toate fenomenele meteorologice. Mentalul social tradițional românesc mai păstrează încă amintirea puterilor acestui proroc din Tesba sub forma unor credințe populare și superstiții. Sfântului Ilie i se asociază alți specialiști necanonici ai sacrului, cum ar fi solomonarii și paparudele. Personal nu pot decât să salut inițiativa etnologului Laura Jiga Iliescu de a prezenta la Fundația Calea Victoriei din București datele spirituale, sacre și simbolice ale mitologiei Sfântului Ilie și ale unei alt
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
gratuită, acceptarea smerită a darurilor vieții. Dragostea, familia, munca sunt temelii ale edificării omenescului. Dar, sceptic față de puterea învățăturii de a opri curgerea la întâmplare a lucrurilor, cinic uneori, ajunge în situația paradoxală a unui moralist fără morală: pentru înțelepciunea necanonică a vieții, el renunță la precepte și doctrină. Aspirația spre ființare coexistă, la A., cu descoperirea artei. A trăi prin artă era scopul ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit al cuvântului”. Fiecare pagină i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
creatoare instrumentale. În circuitul filosofic - literar - sociopolitic, adică teoretic, literar și din nou teoretic, literatura dobândește o forță surprinzătoare pentru prejudecățile curente. Ipoteza e cu deosebire fertilă pentru literatura română, care ilustrează ceea ce N. numește „răzbunarea idilismului”, în romantismul întârziat, necanonic, și unde, în perioada postromantică, idilismul supraviețuiește, pierzându-și semnificația estetică și primind un caracter accentuat sociologic. Printr-o serie de obsesii structurante, cartea anunță argumentul de unitate al tuturor scrierilor teoretice, comparatistice sau memorialistice viitoare, publicate de teoretician în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în schimb, simțitor, cercul scriitorilor bizantini antologați. Sunt „convocați” acum și autori din vremurile mai noi. Ei nu depășesc, însă, veacul al XII-lea. Între ei, Ioan Damaschinul, Andrei din Creta, Iulian Taviotul, Isichia, Antipatros din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
este alcătuită după un model familiar cititorului român (și mai larg, est-european, căci ea este dublată de o versiune grecească) și se străduiește să respecte valorile consacrate în acest spațiu cultural dominat de gândirea religioasă. În pofida surselor sale îndrăznețe, eteroclite, necanonice, în pofida unei atitudini ludice care va fi radicalizată în Istoria ieroglifică, în pofida unui spirit accentuat laic, care domină cartea cel puțin în prima sa parte, Divanul nu trădează concepția epocii și direcția dominantă în gândirea est-europeană. Verdictul aceluiași Virgil Cândea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
statul modern. Ca urmare, legea numirii episcopilor și mitropoliților, sancționată de Cuza în 1865, îl va îndepărta definitiv pe S. de domnitor. Decretat episcop de Argeș în mai 1865, el refuză titlul prin demisie, declanșând o violentă campanie împotriva procedurii „necanonice”, în scrieri ca Răspuns gubernului și sinodului românesc din 1865 (1866), Apărare a adevărului și a dreptului față cu episcopatul necanonic (1866) ș.a. Mai păstorește, totuși, ca locotenent de episcop în Argeș, între 1869 și 1872. Își editează cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
domnitor. Decretat episcop de Argeș în mai 1865, el refuză titlul prin demisie, declanșând o violentă campanie împotriva procedurii „necanonice”, în scrieri ca Răspuns gubernului și sinodului românesc din 1865 (1866), Apărare a adevărului și a dreptului față cu episcopatul necanonic (1866) ș.a. Mai păstorește, totuși, ca locotenent de episcop în Argeș, între 1869 și 1872. Își editează cea mai mare parte a discursurilor sale în Cuvinte bisericești compuse și rostite la deosebite ocazii (1868), va da a treia ediție, revizuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]