144 matches
-
astăzi nu mai putem vorbi de o contribuție reală a intelectualilor la desfășurarea vieții politice, nu provine din faptul că portretul romantic despre care am vorbit mai înainte e depășit istoricește. Ci, din păcate, pentru că e evidentă înlocuirea lui cu nechematul cumpărător de diplome inventat de comunism și dus pe culmi de neguțătoriile cu universități postdecembriste. Pentru că, venind la început cu o aparență de morală a nonaverii, activistul comunist care părea a se fi mulțumit cu satisfacțiile puterii sărace, și-a
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (7) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355234_a_356563]
-
mintea s-a limpezit, inima așișderea și îndrăgostitul e aidoma unui convalescent care așteaptă soarele să-l întremeze. Acum îi lesne să rememoreze clipele de foc în care ardea pe rugul iubirii. Și totuși, se simte un jind, un dor nechemat, venit de niciunde, care nu se astâmpără și-i zgândără sufletul. Cine nu are nostalgii după paradisul pierdut? „Lumea nu mai are senzații tari / câmpia sub stele e-o pudică domnișoară / și trec caii din lună dresați / ca după prima
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
tu factura de lumină sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare, ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac decît meseria, ai putea să fii necunoscuta care se osîndește cu mine pe viață într-un lift nechemat niciodată de nimeni, oh, și cîte și mai cîte ai mai putea fi, toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu va fi găsit niciodată, nicicînd. Copacii cad în anonimat
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
de lună de apă de nimeni care te îngroapă de viu dacă făcea castele din zăpadă când era copil și-i înghețau degetele de la picioare așteptând un prieten uituc dacă ar respecta codul bunelor maniere și n-ar mai veni nechemată iar atunci când cineva ar chema-o și-ar da seama că de fapt nu pe ea o cheamă dacă s-ar însura ori mărita și ea ca să ne lase-n pace pe noi cei care-i devenim miri și mirese
PERPENDICULAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370025_a_371354]
-
căldurii românesc-moldovenească. Moldova a trecut prin atâtea cotropiri, dar sufletul ei a rămas pur românesc, indiferent pe unde s-au trasat hotarele, într-un moment sau altul al istoriei. După părerea celor care o cred originară din Buhuși pe artistă, nechematele greutăți ar fi împins fmilia Rotaru, de pădureni ai Lețcanei de lângă Buhuși, fie spre fabrica de postav din oraș, fie spre toate zările, întru găsirea rostului vieții fiecăruia. Mâinii destinului acestuia i se atribuie probabila plecare, apoi statornicire a tatălui
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISISY MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PISISY MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
satului, mai ales când, în hainele-i militare, prins în focoasa sârbă, bătea din pingele umăr la umăr cu flăcăii băștinași. Deși, până la venirea soldaților în sat, Ileana lu'Albu îi făcea ochi dulci lui Dumitru Ciocoiu, un consătean încă nechemat la oaste, fata nu mai prididea acum să-l soarbă din ochi pe dom'sergent. Băietanii mai hâtri au și-nceput să slobozească aluzii în strigăturile lor din vâltoarea horei: “Bate talpa, don'sergent/ Cu Ileana chept-la-chept!”. Și acestea nu
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
nimic din preaplinul sufletului, sentimentul de egoism nu există. Ea împarte și oferă, așa cum o dovedește titlul cărții, împletirea aceasta fină dintre realul și divinul care o binecuvântează, redându-i o libertate greu de atins sau de înțeles de către cei „nechemați” să se închine la „sticla pictată” a sufletului ei, ca la o icoană sfântă, îngenunchind la pământ. Paulina Popa scrie o lungă poveste de iubire, lucru dovedit și prin aceea că ultimul vers al oricărui poem, devine titlul următoarei poezii
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
E aproape sigur că eu acolo voi cânta. Samira nu mai întreba nimic. Știa că Hayfa este obosită, ar fi vrut să o vadă adormită. Se furișă încet și ieși din cameră. Se așeză pe canapeaua din sufragerie. Amintirile veniră nechemate. La vârsta pe care o are acum Hayfa, l-a cunoscut pe George. S-a îndrăgostit de el imediat, și împotriva familiei lui s-au căsătorit în taină. George abia terminase facultatea de marină civilă. S-au ascuns multă vreme
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
uriaș cât un perete, Eminescu ne proteja spatele și privea la noi cu vădită înțelegere și oarecare curiozitate. Voia și el să afle cum stă „chestia”, „tărășenia”, „parascovenia”, cu acest ultim Moromete, în mărturii și imagini neașteptate, așa cum neașteptate și nechemate, vin buluc peste noi, amintirile. Moromete nu mai este un personaj care a trăit cândva sub numele țăranului Tudor Călărașu din Siliștea Gumești, Moromete este o stare. O stare a țăranului de odinioară (nicidecum a celui de azi), o emblemă
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
pritanilor (cei care prezidau, prin rotație, adunările publice). Sincer, domnule senator Barbu, acum ați vorbit ca un „nemeseriaș”, unul care, de-ar fi trăit pe vremea lui Pericle, ar fi primit interdiciția să mai vorbească. C-așa se întâmpla cu „nechemații” în îndepărtatele vremuri ale înțeleptei Elade. Toate acestea, o spun cu mândrie, le-am învățat chiar la facultatea unde dvs erați rector, mai exact, la primul curs de politologie. Și, totuși, ce gust amar mi-a rămas !
Gândurile mele de militar către domnul Daniel Barbu, fostul meu profesor () [Corola-blog/BlogPost/338376_a_339705]
-
Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 975 din 01 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când dragostea nu e de ajuns ne îmbolnăvim de ziduri însingurate când dragostea e împărtășită doar de la distanță ne îmbolnăvim de păpădii de vânturi spulberate nechemate de mori când dragostea nu e de ajuns corăbiile pleacă cel mai departe aidoma gîndurilor sinucigașe parcă toți peștii s-ar întoarce să-și afle odihna în marea Sargaselor chemările noastre presărate cu lacrimile macilor vor fi imense câmpuri ruse
CÂND DRAGOSTEA NU E DE AJUNS de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340940_a_342269]
-
împropietărească” legitim cu o casă numai a sa, într-un platou de televiziune, o bibliotecă, un muzeu, o școală... Căci, oriunde e o picătură de folclor năvălește și o mlaștină vastă care îl contopete și-l impurifică (muzică subvalorică, interpreți nechemați, producători incompetenți, gazetari fie neinspirați, fie manipulați, politicieni... un întreg arsenal al afacerilor, un laborator de prefacere în marfă până și a sufletului omenesc)! În acest concurs de împrejurări maestra Ștefania Rareș nu poate evita anturajele de platou sau scenă
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
golful, înotând spre mal, care nu era departe, dar totuși la o distanță considerabilă. Nu-și lua ochii de pe ea. Minutele treceau, dar privirea lui era pironită într-o singură direcție. La fenomen. Care dispărea tot mai mult în secundele nechemate, dar continue, trimise de timpul etern care se pare că e grăbit. Oare de ce ? Și alții vor să trăiască și nu încap de noi ? Ne forțează să pășim mai sprinteni. Către ce ? Către hotar, mal și un punct fix în
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
nu se pune, și își bagă coada vreun drac (iarăși dracu’! Ce să-i faci, se bagă-n toate ca musca-n lapte.. ), dacă ai norocul, zic, să nu te simți bine și te duci la medicul de familie așa nechemat, neprogramat, e de belea, ce mai... Și dacă pe deasupra îndrăznești cumva să-i ceri trimitere pentru analize ca să vezi cum stai cu sănătatea, de exemplu, ți-ai dat foc la valiză... Auzi mata, zice, analizele nu se recomandă la cerere
REFLECTII.. MEDICALE (!?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341581_a_342910]
-
că totul e pe dos. Ce travestiuri și ce măști, purtându-le diverse găști mai dihai ca pe scenă-n teatru, când poți să-l afli și pe „dracu”! Sunt felurite animale care tot pun țara la cale, putând apare nechemată, celebra vită încălțată ! Apar Lupii-mbrăcați în oi iar Urșii s-au mascat în Boi, Hiena, în blană de miel, Leul în piele de vițel ! Mai văd și Capre deocheate pozând în zâne nepătate, iar Șoricelul speriat într-un Motan
ILUSTRATĂ DIN ABSURDISTAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377509_a_378838]
-
îndrăzneți se așează pe fruntea de gânduri risipitoare... E pe sfârșite vara și mă întreb cum a trecut , unde s-au strecurat clipele din calendar, am vrut să s-aprind amintiri dar timpul m-a întrecut și mi-a adus nechemată toamna-n dar... Am risipit, pe maluri zbuciumate de mare vise neîmplinite și-mprăștiate de vânt, sperând că vara va da iubirii culoare, dar a trecut ...și vara și al iubirii legământ... Citește mai mult A fost o vară...Picături de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și mai îndrăznețise așează pe fruntea de gânduri risipitoare...E pe sfârșite vara și mă întreb cum a trecut ,unde s-au strecurat clipele din calendar,am vrut să s-aprind amintiri dar timpul m-a întrecutși mi-a adus nechemată toamna-n dar...Am risipit, pe maluri zbuciumate de marevise neîmplinite și-mprăștiate de vânt,sperând că vara va da iubirii culoare,dar a trecut ...și vara și al iubirii legământ...... XIV. NUMĂRĂTOARE INVERSĂ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr.
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Acasă > Versuri > Visare > METAMORFOZA Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului M-am transformat în fluture-ntr-o seară și nechemat la tine am venit să văd ce iți mai face netrairea, si dorul să mi-l am mai potolit. Am poposit pe-ascuns la tine-n casă, si am găsit un loc micuț, ferit că nu cumva de-atata suferință
METAMORFOZA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380394_a_381723]
-
oamenii mă împresoară ca un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat ca o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasă către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urma. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, în ce manuscris din bibleotecile lumii, în ce
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
NU ARE PERECHE... Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului Moartea nu are pereche... Emilian Oniciuc- 15.09.2015 Moartea este femeia care te violează... Nu te întreabă dacă o dorești, Atunci când nechemată te vizitează, Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești... Moartea este femeia fatal de frumoasă Cu tenul alb și ochii albaștri, Pe umerii firavi și goi poartă o coasă Pe care strălucesc argintați mii de aștri... Moartea este o femeie cu
MOARTEA NU ARE PERECHE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371332_a_372661]
-
grația ... II. MOARTEA NU ARE PERECHE..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. Moartea nu are pereche... Emilian Oniciuc- 15.09.2015 Moartea este femeia care te violează... Nu te întreabă dacă o dorești, Atunci când nechemată te vizitează, Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești... Moartea este femeia fatal de frumoasă Cu tenul alb și ochii albaștri, Pe umerii firavi și goi poartă o coasă Pe care strălucesc argintați mii de aștri... Moartea este o femeie cu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
regină, Fără un rege alături, fără idilă... doar dramă... Of Moarte, urâtă ești pe cât de frumoasă! Citește mai mult Moartea nu are pereche...Emilian Oniciuc- 15.09.2015Moartea este femeia care te violează...Nu te întreabă dacă o dorești,Atunci când nechemată te vizitează,Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești...Moartea este femeia fatal de frumoasăCu tenul alb și ochii albaștri,Pe umerii firavi și goi poartă o coasăPe care strălucesc argintați mii de aștri...Moartea este o femeie cu părul negruCare
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
perseverente pe care, în numele lui Stalin, le dădea Jdanov, stabilind norme precise de scriere, tipare optimiste și triumfaliste din care să nu se iasă, personaje specifice cu trăsăturile de caracter trase la șapirograf și, așa cum am spus, chiar și lucrările nechemaților și netalentaților având un anume stil impus. Ei între ei puteau să-și râdă unul de altul; noi însă n-aveam voie; ba îi mai și traduceam conferindu-le ceva din talentul nostru. În poezie, acesta era lucru evident; aveam
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
înflăcărarea scribentului înarmat cu misiunea nobilă de a face apologia unui război. Ăștia o-ntorseseră și făceau apologia luptei în timp de pace. Este vorba de doi dintre ultimii laureați ai premiilor Stalin: Simeon Babaevski și Vasili Ajaev, unul mai nechemat decât altul și unul mai publicat și mai premiat decât altul, cuplul lor în timp marcând decrepitudinea totală a discursului îndârjit de îndoctrinare a cititorului tot mai prost și tot mai dezinformat, prin aspirații tot mai proaste și mai șablonarde
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]