114 matches
-
se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau cunoscuți, din sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a se face auzită în tot satul. De obicei, la Costișa, cânta fanfara din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
după ani de activitate în centrală și exterior, aveam însă să constatat în multe circumstanțe că "regele e gol", că nu toți diplomații se închină la Pico della Mirandola, iar sacrosanta instituție a MAE poate deveni, încăpută pe mâna unor nechemați, un mecanism "second hand" lipsit de profesionalism, glorie și ștaif, de exercitare și afirmare a unor mărunte și păguboase ambiții personale, o corabie fără cârmaci, aflată în derivă, uneori în situații de criză sau de importanță majoră pentru țară. Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care s-a făcut încrucișarea. 80 "Bal la curte". 81 Elisabeta de Wittelsbach, soția lui Franz Iosif, asasinată de anarhistul Lucchini, la Geneva, în 1898. 82 Dansuri lungi, cu schimbări de ritm și figuri, regizate ca o piesă coregrafică. 83 Nechemat. 84 Funcționar. 85 Neconformă exigențelor de paritate, stipulate în statutele caselor domnitoare. 86 Numele rîului care separa Austria de Ungaria. 87 Împuțiți. 88 Șeful Marelui Stat-major austro-ungar în timpul Războiului (1941-1916). 89 Socrul autorului. 90 Ambasadorul Germaniei. 91 Miniștrii de Externe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vârfurile intelectuale ale acestei țări, urmașii de drept ai celor care au aprins flacăra națională a acestui popor și care au contribuit efectiv la eliberarea națională și la constituirea statului român, sunt Încă o dată dați la o parte ca niște nechemați de la masa treburilor și răspunderilor statale! De ce au fost desființate - după principii „liberale!” - acele edituri care organizau și Îngrijeau ediții complete ale clasicilor români, de ce revistele literare importante - cele În jurul cărora, Începând cu secolul al XIX-lea, s-a creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
perle, foarte puține, cu foarte multe... căcăreze. Neghină ce prevalează net asupra infimei cantități de grâu. Pleavă prin care e greu să descoperi rarele boabe pentru pâine. Plus că acest manierism la voia întâmplării a ajuns să fie refugiul multor nechemați, multor nedotați cu har creator. Dar, ca și în democrație pe plan social, mulțimea nechemaților covârșește la scrutin, astfel că minimalismul, derizoriul este crezut, cel puțin la un anumit moment, poate chiar cel al prezentului, fruncea artei. E o eroare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
grâu. Pleavă prin care e greu să descoperi rarele boabe pentru pâine. Plus că acest manierism la voia întâmplării a ajuns să fie refugiul multor nechemați, multor nedotați cu har creator. Dar, ca și în democrație pe plan social, mulțimea nechemaților covârșește la scrutin, astfel că minimalismul, derizoriul este crezut, cel puțin la un anumit moment, poate chiar cel al prezentului, fruncea artei. E o eroare. Dar fără democrație nu se poate nici în literatură, în artă în general. Este ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrieri care se tipăresc? În acest roman se observă o competență adevărat literară și foarte plăcută, care trebuie să treacă de pragul modestiei. Este un talent pe care trebuie să l speculați și să acoperiți așa zisa literatură a celor nechemați (...) . La tipărirea acestui frumos roman, cu Înțeles moral și exemplu de muncă cu folos În viață, indiferent de persoana pe care ați folosit-o, doresc să contribui și eu, dacă Îmi permiteți. De aceea vă rog să mă Îndrumați ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
tace, în mintea noastră se petrece oare acum aceeași îndepărtată scenă? numai că eu o văd de jos sprijinit de peretele nepictat al firidei sudice, și soarele pășește mărunt pe pardoseală, trupurile lor contopite în unul singur, și eu particip nechemat la actul uniunii lor fiind pe rând când unul când celălalt și totuși în același timp amândoi, fiind eu însumi Theo mă las purtat pe sus de focul iute al dorinței mele de a ajunge cât mai repede la femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o țintă a săgeților. Avalanșa de versuri, proză și teatru din paginile revistelor și ale diverselor periodice este cenzurată cu vigilență. Victimele acestei campanii vehemente sunt un D. Păun-Drăghicescu, un D.S. Vasculesco, schimonahul Pahomie Bălănescu, Ilie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
de epifanie divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Apusul. Desigur, nu și pe noi, românii, bănuiți și chiar acuzați de către unii că încă mai avem șapte vieți în pieptul de aramă (sau arămiu?), că rezistăm, că mai rezistăm... Așadar, era un reportaj artistico-profesionist din acelea care înfricoșează mulți nechemați la televiziuni (dar prezenți cu grămada!), fără prim-ministru plecând în concediu, demonstrându-și astfel încă o dată tăria de caracter și nepăsarea în fața calamităților (din județul Harghita), dar și fără domnul președinte Traian Băsescu mărșăluind eroic și relativ ceaușist în
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
nimeni n-o citase ori recenzase în presa cunoscută nouă. In al doilea rînd, reversul faptului că se acordă astăzi mult mai multe ( și mai consistente) premii decît în trecutul apropiat este o oarecare devalorizare a instituției premierii. Sînt destui nechemați care vor să se afirme investind cîteva zeci de milioane în premii literare. Sînt și jurii anonime, cum a fost acela pentru teatru al Ministerului Culturii și Cultelor de anul trecut. Și mai este și inflația fără precedent de pe piața
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
ați adăuga și invers, cine n-ar încăpea în antologia generației'80 întocmită de dvs.? E.G.P.: Antologia lui A. Mușina are meritul incontestabil al "primului apel". Că lipsesc mulți (M. Cârneci, A. Zanca, E. Hurezeanu ș.a.), că sunt și unii nechemați (i-am pedepsit prin a le uita numele), mă interesează mai puțin. Antologia trăiește prin cel puțin 15 (din 30) autori. Ceilalți fac umbră. Dar și umbra e parte din noi. M.V.: Din ce cauză n-au urmat și alte
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
cărți a ținut cîndva ordine, cu gîndul la afinități și la valori, dar în care au intervenit apoi nenumărate mîini străine care au făcut vraiște armonia de odinioară. Puține cărți și-au păstrat locul inițial, lipsesc titluri importante, cîte un nechemat se strecoară între volumele de raftul întîi, epocile se amestecă, seriile rămîn desperecheate. La fel ca în viață, scriitorii sînt urmăriți de capriciile soartei și în posteritate: unii s-au ales cu piețe și bulevarde, alții cu cîte o alee
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
imună la tentația narcisismului și a exhibiționismului. Memoriile și autobiografiile tuturor celor care au consemnat cu talent și probitate experiențe de viață semnificative au construit, întreținut și întregit, de la Iulius Cezar încoace, cunoașterea de sine a omenirii. Atâția veleitari, atâția nechemați și atâția impostori kitch-izează însă genul, încât lista categoriilor de autodescrieri și mărturisiri întocmită de Ben Yagoda este și lungă și pitorească. Părinți abuzivi și copii abuzați, mame și tați dezamăgiți de progeniturile lor (și viceversa) sau mândri de succesul
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
sandalele, măcar că-l str1ngeau. l Așa susținea Aristodem. Socrate îi spusese că se gătise astfel în cinstea vizitei, propunându-i lui Aristodem să meargă și el la Agaton, deși nu era invitat. , Se aranjează" îl face să înțeleagă înțeleptul pe nechemat, din moment ce va veni cu el... și citează versul faimos din Iliada: Suntem doi și o să vedem noi pe drum ce să spunem, la modă pe vremea aceea. Și cum mergeau ei, Socrate rămăsese în urmă, venindu-i o idee, cum
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
dorind să ne inducă senzația că suntem (sau trebuie să fim!), la rândul nostru, un soi de roboței vii, în orice caz ceva mai idioți decât aflații în studio. Conform tradiției, nu dau nume, însă mă întreb: oare mulțimea de nechemați care ajung să bântuie prin studiouri de televiziune or fi având atâta minte să-și revadă, măcar din când în când... faptele și să-și audă spusele (vocabularul) ? Și răspund tot eu, cu riscul să n-am dreptate: NU! Sau
Cronica TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10750_a_12075]
-
poate spune și despre... partea celor care publică atari pozne! - însăilările, bizareriile, trișările date drept traduceri din marii poeți ruși - Ahmatova, Fet, Bunin, Țvetaeva, Pasternak. Osteneala e bună pentru altceva, pentru cititul poeziei adevărate, nu... mutilate. De traducători amatori. De nechemați. Care, de altfel, nu sunt privați de posibilitatea de a demonstra contrariul. Că pot ajunge... chemați, profesioniști, dotați cu harul necesar pentru a româniza texte celebre. Având mână liberă s-o facă, ei trebuie chiar să aibă și mână, cum
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
traduceri isprăvite pînă la sfîrșitul gimnaziului, în crochiuri de istorie universală, în ajutor pentru Tata, în lecțiile de englezește, nemțește, latinește și grecește. Respectul pentru învățătură, în spirit, nu va să zică, numaidecît, și respect pentru școală, o instituție împestrițată cu destui nechemați. Înfruntată cu jurăminte adolescentine vizînd reușita în clasament, și cu mici răzbunări neduse pînă la capăt împotriva unor profesori cam nepotriviți cu locul. O școală, totuși, creatoare de atitudine, fie și îndreptată spre respingerea ei, o școală care se achită
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
copiii, elevii, studenții întru obținerea laurilor cu orice preț. Mai ales că la Bacău gropile au pierdut mult din dimensiuni, iar leii noștri sunt din ce în ce mai costelivi. Sute de competitori s-au adunat pentru a-și exhiba măiestria. Și chemați, și nechemați. Un lucru e cert: într-o epocă în care oferta e infinit mai generoasă decât cererea, învățământul vocațional românesc își permite luxul de a școlariza un popor de talente (mai mult sau mai puțin emergente), construind elite ce în peisajul
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
în aprecieri, în revizuiri reproșabile, discutabile la nesfârșit! Dar nu-i mai puțin adevărat că E. Lovinescu își reprimă o satisfacție secretă: ce bine că, totuși, critica nu e o știință, ceea ce ar transforma-o într-un instrument la îndemâna tuturor nechemaților, a doctrinarilor și a precupeților de adevăruri gata confecționate!
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
deloc simpatică, deși ar fi putut fi, pentru că trădează o înverșunare întunecată și mai degrabă bătrânească, posacă decât tinerească, senină. Critica lor, dacă poate fi numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe Eminescu decât deformarea acestuia de către nechemați, îl insultă, îl nedreptățesc." La fel de civilizate și nuanțate sunt reacțiile lui Gabriel Dimisianu la discuțiile despre colaboraționismul scriitorilor români, despre necesitatea "revizuirilor", despre mania uitatului la televizor ("Te uiți și câștigi? Te uiți și pierzi, citește și vei câștiga."), despre
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
trebuie să ne facă să păstrăm discreția în privința adevărului nostru sufletesc și să nu vrem să-l vârâm cu forța în capul celorlalți. Iar patriotismul autentic (nu cel sforăitor și fals, clamat peste tot de puzderia de Cațavenci și de nechemați) ne obligă, dacă avem o brumă de decență, să-l păstrăm pentru noi înșine și să-l exprimăm nu prin vorbele noastre, ci prin faptele noastre: de pildă, un scriitor - fiindcă tot îi chema doamna Savin pe scriitori la judecată
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
supun "regulilor jocului" în mod mai cuminte, cariera mea ar fi fost de proporții cu totul diferite: faimă, satisfacții economice, sociale și atâtea altele. Uite câteva exemple. Am continuat să scriu despre lucruri românești. (În România, au fost voci de nechemați care mi-au azvârlit acuzații contrare, dar nu le-am considerat vrednice de replică.) Aș putea spune că am publicat cam atât cât un institut întreg pe această temă. Făceam acest lucru în mod total "gratuit", nu era o obligație
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
ei au o putere incomparabil mai întinsă decît voievozii sau demnitarii "burghezo-moșierești" ai trecutului. Asupra țării. Asupra fiecărui cetățean în parte, de la leagăn la mormînt". Se putea oare o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd prozatorul își atribuie gesturile unei opoziții practic nule, precum albul așternut pe alb. Astfel, la finele
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]