146 matches
-
se estompează, fericirile dispar, speranțele, și ele, se împrăștie în mocirla de neliniști, frici, ezitări, îndoieli... Lacrimi ce coboară din preaplinul inimii se omogenizează în sângele bietului suflet suferind și îmbogățesc noroiul, împotmolindu'ne pașii... Cu ultimele puteri ne opintim neclintirea pentru a rămâne înțepeniți în nemișcare; așteptând să se termine timpul ce ne mai este!... Și stăm așa, stane de piatră,.. .uneori ani, zeci de ani, zile sau poate doar secunde... atâta cât ne mai este "dat"!... Nici nu ne
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
străzi, în special pe seară, toate localitatile înfloresc, de oameni frumoși, inimoși ce vin cu speranța în fiecare oraș în piață și strigă curajoși stop aroganță, prefăcătoria, vrem o orânduire dreaptă, într-o țară civilizată Licăr de speranța sub statornicie, neclintire, în iubire, în cinstire steagul ridicat de sute de mii de oameni luminat! foto: internet Referință Bibliografică: Stindard / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate
STINDARD de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381015_a_382344]
-
neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne luăm libertatea să le apărăm! Căci ce sunt, în ultimă instanță, credința, tradiția și cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
mase de oameni. Instituția Bisericii e în măsură a aduna multă lume și a o determina la actul participativ, sub diverse aspecte, pentru desăvârșirea unei procesiuni stradale cu icoane. Totodată, niciun discurs public nu este lăsat să decurgă cu atâta neclintire și ascultare, ca rugăciunea și predica preotului, în astfel de acțiuni ritualice sau în altele. Oricâtă ușurință pare a avea, la o exterioară vedere, organizarea procesiunilor stradale cu icoane are consacrat în spate mult efort și o aproape neînțeleasă zbuciumare
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
apele congruente declină: nasc estetic și frust - placat - Și-apare cititorul perfect, din neant: Pilgrinul!... Acest pelerin, acest călător, curios, scrutător, neliniștit, acoperind, cu pasul, orizontalitatea de lut a lumii, are, permanent, în tainița sinelui, dinaintea ochiului său spiritual-teoretic, imaginea neclintirii fizice (dar a super-dinamismului pnevmatic și sufletesc), are obsesia și viziunea verticalității ascensionale, figurate de stâlpnic: Detașându-l de mecanism; eliberându-l - Planat ; filigranat; decupat în aer: surâsul pur, exact - Terapeutic. Neelaborat. Destins: surâs în lungul lumii... Cu spațiul dimprejur
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
pleca neoprit nici de lacrimi, nici de însingurarea rămasă pe urma pașilor ce au atins lumea pentru un timp finit. Armonia pare în exterioritatea tabloului unei înmormântări, dar lacrimile curse în tăcere, cuvintele adâncite în liniștea inimii, plânsul absorbit în neclintirea unor sute sau poate mult peste o mie de oameni au adus de sus sentimentul unei atotputernicii prin care s-a arătat că așa părăsește lumea un om cuminte, generos, calm, bun: în liniște și decență! Nadia, tăcută în fața puterii
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
latinul de brevitate vitae, să ne bucurăm! adaugă Solitarul eclatând din toată ființa-i. -Carpe diem! finaliză îndemnurile Patriarhul și imboldul său vivant contrastă pentru prima oară cu înfățișarea austeră și măreață dedusă și din statură, și din părelnica sa neclintire. Oricum, sufletul său adolescentin evadase acum printre ei și avea să se refugieze în sobrietatea-i la sfârșitul scurtei vacanțe. Doc se detașă de grup, le dădu tonul cu o voce baritonală tânără și caldă și intonară Gaudeamus igitur. Mult
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
acum absența iubitei, iar cel care trăiește nu mai este el, după cum se reține în motto. Treapta a VII-a este consacrată Bătrânului și este definită de Mirela-Ioana Borchin ca nod conflictual, ca vârsta limită între detașare și revoltă, între neclintire și rătăcire, între contemplare și acțiune autodistructivă (p. 536), nu departe de ceea ce presupune în vedantism vârsta renunțării, despre care am amintit mai sus. Bătrânul are o structură lăuntrică triadică: eul e dezbinat între un eu trupesc și unul spiritual
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, rămânea adesea suspendată deasupra unui hău negru ca smoala și plutea în neclintire, fără gânduri, dorințe sau amintiri. Îi era bine așa!... Nu voia să facă nimic, de teamă să nu trezească monstrul adormit din subconștientul ei, acel sentiment acut de vinovăție și acea nevoie organică de auto-pedepsire, despre care i se tot
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
stele și cer și Dumnezeu, Să plec mări, munți și câmpuri sub negru ochiul său, Și, ca-n Eternitate s-o pot ca s-o ador, La timp aș rumpe-aripa și repedele-i zbor Aducător de moarte - astfel ca-n neclintire Lumea etern s-o-adoare ca pe-o Dumnezeire. O, lumea toată are zâmbirea ei ce luce, O umbră trece-n noapte-i și ea își face cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca în Strigoii iui Eminescu sau ca în Edgar Poe, este în poezia Ilenei Mălăncioiu o indicibilă și dureroasă fascinație față de frumusețea pe care moartea o așterne pe chipuri: „Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite, De plumb e neclintirea cu care se înclină Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet Într-o privite lungă și nesfârșit de lină.” (Ca ochiul moartei tale) Versurile acestea au chiar un învăluitor sunet eminescian. Există de altfel ceva eminescian în toată poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
I. „deconstruiește” metodic întreaga mitologie naționalistă românească, fie aceasta înnobilată de spiritualitatea interbelică, fie deformată până la grotesc de dictatura ceaușistă a anilor ’70 și ’80. Românul este un „european neformat”, „frate cu lâncezeala, cu docilitatea și cu dezordinea”, a cărui neclintire în fața istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
roșii ca focul dulciamărui miresme calde de cimbrișor și ceară lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor cerul albastru se apleacă spre dumbravă iarba coaptă strălucește și se clatină în vânt umbra pare verde și de flori embălsămită aerul e-neclintire și devine arzător vara - stăpână ce împarte veselie și culoare TOAMNA - expresii frumoase a sosit în caleașcă aurită, toamna, cea mai darnică fiică a bătrânului an; toamna veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
lumii și registrul grav, dar aduce și o esențializare a gândirii poetice, care atinge echilibrul între tensiunea spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită ordinea metafizică a lumii, însă întrebările rămân în plan secund, precumpănitoare fiind sugestia unor stări care surprind evanescența realului
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală unde oricare piatră cântă”; „Eu cred în adevărul nimbat de Poezie”; „Ucid neantul cu adorarea”; „Ce joc sublim: cu fiece ecou / trezim eternitatea și murim”. Poezia e trăită ca expresie
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
jurnalistul e o ființă ciudată și aparte, un om superficial, dar și atent la ceea ce se petrece în jurul lui - un om dinamic și orgolios până la vanitate, având mereu și în orice situație păreri personale, pe care le afișează cu o neclintire suspectă. Durează ceva vreme până să intri cu adevărat în această lume închisă și imprevizibilă, care îți promite multe și îți oferă prea puțin: bucuria de a publica un articol și un program generos, fără o oră anume de venire
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul (vocabulă intens semantizată), câmpia însorită, Târnava, colina și podgoriile ce dormitează - un peisaj saturat de deliciile verii - compun tot atâtea priveliști pastorale (Somn de vară, Cântecele serii, Neclintire). Alteori, peisajul magnific stă sub amenințarea firii dezlănțuite (Pe câmpia noastră). Elegiacul și metafizicul se conjugă, însă fără mare adâncime, după prototipul poetic blagian asaltat de mister (Ectenie, Semne). Renașterea, „învierea” mult așteptată („Doamne, fă un semn ca de-nceput
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
ochii mei precum lacrima de fluture cad stele în departe zici că-i Chopin vântul foșnește prin tine îl simt adiere de pace e frig mă strângi cu aripile păsări albastre pe lună și-un țipăt de pescăruș orb tremură neclintirea un abur roșu-n noapte Doamne cît de frumos zicem deodată privind boarea de lumină prin ochii mei tu și eu prin tine ce ai compus aseară la ora cinci o sonată pentru noi iubito am simțit spun privind locul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
își fac vânt cåtre jocul de-a viața? O datå o stâncå, råsåritå într-un luminiș stråjuit de umbrele înalte ale copacilor, fulgerat de steluțe dånțuitoare, izvorâte din inimă unui foc rebel, altå datå arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
implacabil. - Foc... murmură din nou, dar forța aceea nevăzută Îl atingea deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o prezență spirituală masivă, de neclintit, formată În exerciții Îndelungate și sprijinită de cercurile magice. Apoi trecu dincolo de aparențe și distinse, În forța interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai harem? Tu ești prea slab pentru tandem! Culege nuci, porumbu-i copt! Pe unde fugi? Căpșune: opt Găleți s-aduci, azi nu mănânci! Recitare Ai vrea să îți rămân o amintire Prin file roase de haine ceasuri, Zidită, în adâncă neclintire, Cum stau furtunile-ntre două masuri. Ai vrea să mă închizi în piramidă, Să mă acopăr cu deșerturi crude Și, din lăcașul meu de perseidă, Să mă topesc în veșnicul prelude. Ai vrea să intru în pictura nudă Ce ți-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]