82 matches
-
poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce să zici, zile petrecute încercând să găsești cel mai mic lucru în comun, groaza că totul se va termina. Cred că e o idee minunată, am fost eu de acord, cumva neconvinsă. Îmi doream să încui ușa, să trag draperiile și să mă prefac că luna trecută nu fusese decât un vis urât. Probabil că dubiile mele erau vizibile. Dar vom schimba un lucru, insistă Mark. Vom fi complet sinceri, gata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
doream să fiu. Trebuia să mă gândesc bine la aceste lucruri, dar nu aveam timp. Mark deschise brusc ușa și se uită afară. —O, sunteți încă aici. E totul în regulă? — Da! am răspuns cu vioiciune excesivă. Mark intră înapoi neconvins. Eu mă întorsei spre Ed. Nu, nu puteam să fac asta, nu puteam susține o asemenea minciună. Nu era genul meu. Dar știam că se va isca o discuție dacă-i spun acum. Și nici nu voiam să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru ce mai e? Întrebă Tessie suspicioasă. ― Cum adică pentru ce? ― Nu-i ziua mea. Nu e aniversarea căsătoriei noastre. Atunci pentru ce Îmi dai un cadou? ― Trebuie să am un motiv ca să-ți dau un cadou? Hai, deschide-l. Neconvinsă, Tessie strâmbă dintr-un colț al gurii. Dar era greu să ții În mână o casetă de bijuterii fără s-o deschizi. Așa că până la urmă Îi scoase panglica și o deschise. Înăuntru, pe catifea neagră, era un termometru. ― Un termometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar un pic... — O să dormi un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
voi, am mai făcut asta. Cu Geoff. Și cu siguranță nu o s-o mai fac. Bărbații nu apreciază niciodată femeile care depun ele toate eforturile. Credeți-mă, știu ce spun. Comandăm cafea și încă o sticlă de vin. Eu protestez neconvinsă, spunând că nu mai pot să beau din cauza zborului meu de mâine. Și eu am un zbor, încearcă Adam să justifice. —E puțin diferit, spun eu. Eu o să lucrez în timpul zborului, pe când tu vei fi la clasa întâi, dormind dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Să nu-i fi observat, deși erau acolo? Tot ce se poate - atâta timp cât nu erau deja În buzunarul lui Anton... Mișcările pe care le distigeam mi-au acaparat atenția din nou; mi-am lipit urechea de ușa rece a șifonierului. Neconvins dacă erau ale unei femei sau ale unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o primise la ea era femeie, dacă s-au dus În bucătărie, și bărbat, dacă s-au dus În camera de zi. Având În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări deodată patetice, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări fără nume, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ei medaliile. Suntem cu toții emoționați, dar bine că nu este ceva grav. A fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la ceasul recoltei, unii nerăbdători, alții apatici, Încă neconvinși, bănuitori la pericolul care Își face apariția tocmai În astfel de momente solemne. Dar organizatorii ne liniștesc, acele vremuri nu se vor mai Întoarce niciodată, acum țara are grijă de poeții săi, și aici nu ne amenință nimeni și nimic
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Prozatorul se simte atins: - Nu cred că... - Monșer, nu-ți mai expune dentiția în fața mea, dispari cu proza ta castrată cu tot, nu mă mai plictisi... - Cum... nu mi-ați citit cartea, cine vă dă dreptul să o comentați? protestează neconvins scriitorul. - Tu crezi că eu citesc încropeli pentru buboșii luați în armată, care se tratează de prima gonoree? Trop tard pour apprivoiser la bite! Scriitorul e trist, suferă vizibil, criticul e indignat. - Domnule, nu se poate, suntem la o manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asupra clipei de față. Colega mea de apartament Suze se plimbă prin cameră, într‑o pijama antică, în pătrățele. — Ce faci? mă întreabă, curioasă. — Nimic, zic, punând repede floreta înapoi. Doar... știi și tu. Mă mențin în formă. — Aha, zice, neconvinsă. Deci, cum merge împachetatul? Se duce la polița de deasupra căminului, ia un ruj și începe să‑și dea cu el. Așa face mereu când vine la mine în cameră - se plimbă încolo și‑ncoace, ia câte un lucru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceea ce cred că e destul de rezonabil, date fiind circumstanțele.) În clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a ieșit folclorul ăsta care circulă acum. C-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Înțelegi? Din vorbele ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-am supus, deși toată ființa răscolită mă. Îmbrâncea să fac exact contrariul. ― Ai dreptate, i-am spus neconvins, e mai cuminte s-o văd mâine. Dar mi-e așa de greu să rămân singur o noapte întreagă. ― Vin la tine. Îmi dau seama câtă nevoie ai de cineva în preajma ta. Am schițat gestul de a opri o mașină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adânci bîtrînețe, tot n-aș fi iubit a doua oară. Este așa de neverosimilă și de puțin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură dată în viață? Destinul a vrut să-mi dea o lecție aspră; m-a ales tocmai pe mine ca să confirm realitatea unei povești, s-o depășesc chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dezamăgești? - Tocmai am aflat la ce să mă aștept dacă ne întâlnim a doua oară. Rămâne doar ca eu să consider că am făcut tot ce mi-a stat în putință ca lucrurile să meargă bine, scutură din cap Angir neconvins parcă de propriile vorbe. Preaonorabilul Poha se apropie de tânăr lăsându-și mâna pe umărul lui, în semn de încurajare: - De ce vrei să ieși din această clădire cu sentimentul ireversibilității situației? Nu acesta este spiritul pe care l-am întrevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să-ți povestesc... - Ce s-a întâmplat, se alarmă Ina? - Nimic, nimic, nu te îngrijora, nu merită. Dar din ton se vedea că lucrurile nu sunt de natură de a fi puse pe lista bucuriilor. - Bine Olga, spuse Ina încă neconvinsă de argumentele subțiri aduse de aceasta, te aștept! Să cumpăr și niște prăjituri cu frișcă? - Nu, nu, te rog, orice numai prăjituri cu frișcă nu, și nemaigăsind cuvinte pentru detalierea situației, se uită ostentativ la ceas și părăsi discuția. Prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mama e absolut încântată că există o cerere din ce în ce mai mare pentru tablourile ei. Cred că asta e o situație care o satisface pe mai multe niveluri, inclusiv pe cel financiar. Îhî, a spus Lucille clătinând din cap, în mod evident, neconvinsă. Ei, draga mea, sper că ai dreptate. Mamei îi plăcuse de femeia asta? Fuseseră prietene? — știi că o cunosc și pe Vivian Grant, a continuat Lucille, făcându-i semn Carlottei să ne mai prepare niște cocktailuri. Am observat că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-l trimite la școală. A bătut În ușă, Ildiko l-a invitat În casă. Valerică, trezit din somn de câinele domnului Bella, a Întrebat: Cât e ceasul....Ildiko? Trebuie să merg la școală! I-a răspuns Victor, surâzând convins și neconvins, dar intuind cu ochiul său de profesor „de iubire” că ocazia este una de lux, a acceptat invitația distinsei tinere profesoare ...la o cofe, așa cum a spus aceasta: Șapte și jumătate, mânzule, hai fugi acasă, eu mă interesez dacă te-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acoperit ochii cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei mondiale. Nici măcar al celei franco-române. Probabil că e ceva destul de simplu, În fond, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme. O ținea ca pe-o minge de cârpe. Peppin Mirto nu simțea deocamdată o simpatie ieșită din comun pentru acest străin nici tânăr, nici bătrân, palid, cu ochi umbriți, om pe care fusese rugat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebuit să mă opresc la... poezia situației. Fiona nu părea convinsă. Iuri Gagarin era cu adevărat eroul meu. Ai citit vreodată cum a descris ce vedea din rachetă în timp ce se afla pe orbită? E aproape ca o poezie. Fiona râse neconvinsă. — O să mi-o reciți acum, da? — Stai așa. Am închis ochii. Trecuseră câțiva ani de când încercasem să-mi amintesc ultima oară cuvintele. „Fața de zi a Pământului se vedea clar“, am început, apoi am repetat rar: „Coastele continentelor, insulele, marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fiu? făcu tânărul Herdelea nehotărât. ― Nu de alta, mi s-a părut că aud glasuri și d-aia am bătut, că venisem să-mi iau ceva din odaia Lenuței și... Jean vorbea și se uita prin odaie intrigat și neconvins. Venise fără știrea doamnei Alexandrescu, pe care o lăsase la părinții lui, antrenată la o partidă interesantă de cărți. Pretextase că-l doare nițel capul și iese numai până-n stradă să ia puțin aer, ca să nu se mai îndoape cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn. Își pipăise fața, încă neconvinsă că reintrase în realitate, carnea era amorțită și senzațiile nu corespundeau cu ceea ce vedea în luciul vitrinei. Abia apoi, după ce mersese la spital, înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]