738 matches
-
gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-o cer o mare necesitate și salvarea poporului lui. Voi încheia acest capitol cu o singură reflecție. Să se remarce fecunditatea cu care viciile se propagă, în concepțiile lui Machiavelli. El vrea ca un rege necredincios să-și încoroneze necredința cu ipocrizie; el crede că oamenii vor fi mai degrabă mișcați de devoțiunea unui principe, decît revoltați împotriva relelor tratamente care li se aplică și pe care le suportă din partea lui. Există persoane care-i împărtășesc opinia. În ce mă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare specială, lui Iuda i se retrag toate darurile spirituale primite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia îl dă reprezentanților lui. Dimpotrivă, „fiii lui Cain” sunt numiți „fii ai oamenilor” (filii hominum). „Această fericită și sfântă despărțire a durat printre ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a face cu drogurile. Să nu mai amesteci niciodată lucrurile, așa te sfătuiesc! Pe urmă, ca să te luminez și ca să nu mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Scriu pentru persoanele care sunt în căutarea unui sens al vieții. Persoane care nu știu ce să facă în fața unei credințe tradiționaliste, atât cea catolică de la Roma, cât și cea de proveniență protestantă, dar care, în același timp, nu se mulțumesc cu necredința și nici cu dubiile lor. Persoane care nu cer un anumit tip de spiritualitate dătător de bunăstare ieftină sau de ajutor pe termen scurt în rezolvarea problemelor vieții. De asemenea, scriu pentru cei care își trăiesc credința în mod conștient
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mondial unic sau birocratic. Nici dominarea exercitată în numele unei culturi sau religii, a constrângerilor fizice sau spirituale vechi și noi sub semnul legalismului, dogmatismului sau moralismului. Dimpotrivă, îmi doresc libertate pentru necredincioși și pentru cei aflați în dubiul credinței și necredinței, dar și solidaritate față de ei. Speranța mea concepe și o comunitate ecumenică a popoarelor, "națiuni unite" în sensul autentic al termenului: iar în slujba lor, religii ale căror intenții umane profunde și fundamentale mântuirea omului și a umanității întregi să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Popp Șerboianu sau începutul triumfului / 7 Notă asupra ediției / 85 Crematoriul. Scrisoare din Paris / 87 Cremațiunea și religia creștină / 93 Christos a înviat! / 145 "Veniți de primiți lumină" / 146 Eroului necunoscut / 148 Discurs la moartea Elisei Conta / 150 Ignoranță sau necredință? / 153 Mi-e frică de fericire / 157 Respectul datorat morților /160 Învierea /165 Credința în viața viitoare și incinerarea I / 169 Credința în viața viitoare și incinerarea II / 175 Credința în viața viitoare și incinerarea III / 179 Credința în viața
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremațiunii, a concordanței sale cu învățăturile creștine, precum și critica forurilor ortodoxe, considerată eronate datorită atitudinii lor față de practica arderii morților. Semnificativ îmi pare în această direcție un articol pe care îl publica în 1937, când Șerboianu, remarcând ignoranța dar și necredința, acuza, în mod direct, preoții ortodocși, precum și forurile superiore ortodoxe, de manipulare și interese meschine privind cremațiunea. Față de precedentele sale articole, de această dată tonul adoptat a fost unul mult mai radical. Arhimandritul își delimita poziția pornind de la diversele zvonuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
interes, ținând voit poporul în bezna ignoranței. Șerboianu era revoltat mai ales împotriva ideilor propagate de unii preoți cum că incinerarea ar afecta procesul învierii morților la sfârșitul vremurilor, o atare eroare datorându-se ignoranței teologice, dar și profundei lor necredințe. Șerboianu dădea exemple din Vechiul și Noul Testament, arătând netemeinicia afirmației (Ezechiel, Isaia, Sfântul Pavel etc.)171. Însă crezul său cremaționist se afirmă cu cea mai mare forță într-un articol publicat în Flacăra Sacră la începutul anului 1938. În acest
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu credea că în asemenea caz preotul trebuia să oficieze serviciul religios, "deși în aparență se încalcă disciplina religioasă"194. Motivația era simplă, preotul își asuma "zelos" postura, aducând "la matca credinței pe mulți dintre cei vii" și zdrobind "idolul necredinței din inimile multora"195. Pentru exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului care pentru a-și salva patria încalcă ordinele eronate ale superiorilor și, pe de altă parte, povara insuportabilă pe care urmașii celui decedat ar putea-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1 tot din Psalmi scrie: "Nebunul zice cu mintea lui: Nu este Dumnezeu!". Ei bine! Dacă un inconștient, ignorant sau rău voitor, ar vrea să fie pe placul celor ce nu cred în Dumnezeu sau să abată pe credincioși la necredință, nu are decât să trunchieze versetele acestea și să spună oamenilor, arătându-le chiar cuvintele din Biblie: "Iată însăși Biblia scris că " Nu pedepsește Domnul" și că "nu este Dumnezeu": ori, acestea cu adevărat sunt scrise acolo, dar ele sunt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce pășesc în viață și vor să învingă greutățile ei și-i zice cu mare durere: Nepieritoare fie-ți memoria Elisa Conta! Nu te vom uita niciodată! Ușoară fie-ți cenușa!... (Flacăra Sacră, IV, 7, 1937, pp. 5-6) Ignoranță sau necredință? De când servesc ca preot la Crematoriu, mi-a fost dat să aud punându-mi-se și susținându-se o mulțime de întrebară, care mai de care mai simpliste, ba unele chiar sub valoarea rațiunei. Așa, de exemplu, am fost întrebat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lâna. "Ajunge zilei răutatea ei", după cum spune Mântuitorul, iar eu pun punct tuturor acestor întrebări și bănuieli. Ce nu pot ierta? Nu pot ierta întrebările puse mie de acei preoți, care-ntrebări arată-ndejuns și ignoranță teologică dar și o mare necredință. Când tu spui credincioșilor de pe amvon că Dumnezeu a făcut din nimic cerul, pământul și toate elementele firii, atribuindu-i deci, atotputernicie; când îi ascrii omniștiință și afirmi, că este a tot văzător // a tot țiitor etc., cum de te
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Corinteni Cap. 1 v.9). Aș putea să citez sute de texte scripturistice pentru edificarea spirituală a fraților preoți, care nu cred că mai înviază mortul, după ce a fost incinerat. Este o aberație aceasta, ca să nu o numesc ignoranță sau necredință". Le recomand să citească necontenit Sf. Scriptură și-n special Noul Testament, neuitând nici Capitolul 15 din Epistola I către Corinteni, în care Sf. Apostol Pavel între altele spune și aceste cuvinte semnificative: "Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se încalcă disciplina religioasă. // Pedepsește-mă pe mine, preot, pentru călcarea acestei discipline, dar... bucură-te și răsplătește-mă, că prin oficiul și zelul meu religios, am readus la marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul necredinței din inimile multora. Un soldat, de pildă, este în război cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
4 1936, p. 1 Popp Șerboianu, Calinic I., "Veniți de primiți lumină", în Flacăra Sacră, IV, 5, 1937, pp. 1-2 Popp Șerboianu, Calinic I., "Eroului necunoscut", în Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2 Popp Șerboianu, Calinic I., "Ignoranță sau necredință?", în Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, p. 3. Popp Șerboianu, Calinic I., "Mi-e frică de fericire", în Flacăra Sacră, V, 2, 1938, p. 4. Popp Șerboianu, Calinic I., "Respectul datorat morților", în Flacăra Sacră, V, 3, 1938, p. 4
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religia creștină "Tradiția" (XV)", în Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3 165 Idem, "Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XVI)", în Flacăra Sacră, III, 10, 1936, pp. 4-5. 166 Ibidem, p. 5. 167 Ibidem. 168 Ibidem. 169 Idem," Ignoranță sau necredință ?", în Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, p. 3. 170 Ibidem. 171 Ibidem, p. 4. 172 Idem, "Mi-e frică de fericire", în Flacăra Sacră, V, 2, 1938, p. 4. 173 Ibidem. 174 Ibidem. 175 Idem, "Respectul datorat morților", în Flacăra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
226 "Cuvânt Înainte (Foreword)", in Flacăra Sacră, I, 1, 1934, p. 2. 227 Calinic I. Popp Șerboianu, "Cremațiunea și religia creștină" (Cremation and Christianity), în Flacăra Sacră, II, 5, 1935, p. 4 228 Ibidem, p. 5. 229 Idem, "Ignoranță sau necredință?" (Ignorance or lack of faith?), în Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, p. 3. 230 Idem, "Mi-e frică de fericire" (I am afraid of happiness), în Flacăra Sacră, V, 2, 1938, p. 4. 231 Idem, "Ultima dorință sau "Las cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cenușarii și Biserica" (Cremationists and the Church), în Glasul Monahilor, XI, 384, December 31, 1933, p. 1. -----------------------------------------------------------------------36 79 CREMAȚIUNEA ȘI RELIGIA CREȘTINĂ Calinic I. Popp Șerboianu sau începutul triumfului Crematoriul. Scrisoare din Paris Cremațiunea și religia creștină Ignoranță sau necredință? Mi-e frică de fericire Respectul datorat morților Învierea Credința în viața viitoare și incinerarea Reflexii cu prilejul Anului Nou Ultima dorință P.C. Arhimandrit C.I. Șerboianu, membru de onoare al Soc. "Oganj" Bibliografie Abstract Anexe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
el era în acea perioadă ateu sau doar puțin credincios, așa cum sunt și unii dintre bărbații contemporani mie îl înțepă în trecere Arm pe Bart. Știu doar că Dumnezeu nu putea să lase o minte atât de luminată în întunericul necredinței sau în cenușiul unei credințe plăpânde. Descartes avea o nepoată la care ținea foarte mult, care a fost rănită la un ochi, rana a început să supureze și fata avea dureri îngrozitoare. Nepoata a decis să se ducă la catedrala
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de gelozii, de spaime, de calcule meschine. Din acest punct de vedere, Teoctist a fost un politician mult mai înzestrat decât urmașii săi. El a înțeles ce se poate obține dintr-o vizită papală într-o țară în care stigmatul necredinței comuniste încă făcea ravagii. Iată că neo-activiștii în sutană ai momentului au mai coborât un etaj în catacombele fundamentalismului, intoleranței și urii față de celălalt. Nu-i mai puțin adevărat că, în România, apartenența religioasă e legată mult prea puternic de
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
că nu voi afla niciodată. Ca mulți alții, n-am depășit faza acelui tată care vine la Iisus cu fiul său stăpânit de "duhuri mute". Încă mă zbat în încercările de a înțelege sensurile cuvintelor sale îndurerate: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!"
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]