64 matches
-
din bucătărie, niște teme pe care de-abia le primisem, a venit și s-a așezat alături. S-a uitat la mine gânditor mai multă vreme. ― Latină, hm? Asta vă Învață pe voi la școala aia? ― Mie-mi place. ― Ești necrofilă? ― Ce să fiu? ― Adică unul care se excită de la morți. Latina e moartă, nu? ― Nu știu. ― Știu și eu câteva chestii În latină. ― Da? ― Cunnilingus. ― Nu fi scârbos. ― Fellatio. ― Ha ha. ― Mons Veneris. ― Mor de râs. Mă omori. Serios, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar eu și în mormânt o să te pup pe bot, asta să știi, și o să-ți fac porcării sub pământ, că am citit Necrofilul, cărțulia aia a unei tipe ce s-a sinucis pe la 80 de ani, sireaca... și nuvela aia de Sorokin, aia de-i zice Dragostea lui Sanka, de n-o să ne vadă nimeni. Așa că tot nu scăpi, puicuța taichii, că tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de valori, proiectând superiorități masculine sau feminine. Există însă o diferență radicală pe care Daly o susține clar: femeile fiind înzestrate să poarte viață sunt originar biofile. Bărbații sunt atrași excesiv de conflict, război, de ceea ce e mort și mecanic, sunt necrofili. Feministele postmoderne au criticat-o serios pentru esențialism din acest motiv. Dar, ceea ce trebuie să păstrăm ca mesaj este că o cultură cu o unică „morfe” în spațiul public al culturii, cea bărbătească, ne înjumătățește ca umanitate. Feminismul nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
îmi fugise din cameră și luna mă privea ca un abajur metalic la prima fereastră din cer. poveste urbană death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot iubi decât pe contrasens fără centura de siguranță ca bonnie & clyde într-o poveste urbană în care sfârșitul are mai multe variante câteva borne kilometrice pietre funerare o altfel de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un teritoriu nesigur pentru un alb de cincizeci și trei de ani. Silverlake-Echo, aflată la câțiva kilometri la est de muntele Lee, era o zonă deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar găsi atrăgător. După ce am încercuit cinci adrese de pe foaia de la Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și cu pereții pictați cu sloganuri ale bandelor de mexicani. Nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului lor? Înaintăm, ne apropiem de al doilea golf; mirosul e penetrant dulceag și grețos, de carne În descompunere... un delfin mort, asaltat de muște necrofile și viermi Într-un desfrîu orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el e mort de mult și noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin acele gesturi de drăgălășenie, aproape că-ți invadează cu pași mici balconul, privirea lacomă de necrofil, cunoștințele de fizică atomică, liftul spre o viață mai bună. Jurnalul se Încheie cu explicarea modului În care se face „excitarea organelor masculine de către femei”. Ea se face ca de obicei, exceptînd un pasaj mai enigmatic: „Pentru a produce plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul necrofil ne arată amenințător că nu e bine deloc să se nege „realizările, acele ramuri industriale cum sînt cele ale aeronauticii, electronicii și automobilelor, sute și mii de locuințe moderne”. Stegarul Îl sărută pe Ceaușescu pe dinți, pe falanga-i dezgolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scriitorii din exil, spuneți-mi franc: vă creează un handicap? Nu. Scriitor din exil nu înseamnă neapărat scriitor bun. Care vi se pare cea mai proastă proză a literaturii, să-i spunem ca Nicolae Manolescu, postsocialiste? O prozuță cu un necrofil italian. Pătrunde prin efracție în morgă și face descoperirea: mișcă. Și-a ales ca iubită un cadavru și cadavrul mișcă. E pur si muove exclamă halalpersonajul, avîndu-și în spate halalautorul. Mă întreb dacă e narațiune à clef. Am bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avere cumpărând înapoi casele în care noii proprietari erau terorizați de duhuri. În jurul ei gravitează un cuplu animat de principiile ecologismului și ale magiei - secretara sa, Mona și prietenul acesteia, Stridie. În contraparte, Carl Streator are în preajma sa un medic necrofil, Nash. Atras de ideea că acest trio bizar, Helen-Mona- Stridie, cunoaște secretul cuvintelor magice, Streator pornește alături de ei într-o călătorie având ca scop distrugerea tuturor exemplarelor ce conțin descântecul, precum și a Cărții umbrelor, din care textul a fost cules
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de către cei din jur drept un incompetent din punct de vedere sexual, locul crimei va fi dezorganizat. Depersonalizarea victimei reprezintă o mutilare facială sau o rănire în exces, iar actele sociale au loc, în mod obișnuit, după moartea victimei (comportament necrofil). Locul morții și locul crimei coincid în general și, de obicei, nu există nici o încercare de a ascunde cadavrul. În cazul mutilării cadavrului, este posibil ca autorul să poziționeze victima într-o manieră specială, care are semnificație pentru el. De
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile „îngrozitoare”, stările ambigue, Baudelaire fiind receptat ades prin discipolul său, Maurice Rollinat (tradus în L. chiar în 1883, anul apariției Nevrozelor). Th. M. Stoenescu, cu o gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul devine proiecție interiorizată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte, între feminitate și masculinitate (modelul e androgin, și în el se "oglindesc" amândoi, și Eminescu, și Veronica), ca în picturile decadenților. Paloarea, răceala brațelor femeii iubite vădesc, de asemenea, o atracție necrofilă altă "perversiune", deci! Prin urmare, nedumerirea Veronicăi ("simțirea adâncă/ Cum de se naște pentru-un portret?") trebuie luată doar ca o figură de stil, exersată în versurile închinate poetului. Altminteri, femeia știe să-l privească, să-i citească în suflet
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]