668 matches
-
zidul ce mă șterge din fluviul ce trece. Din rece. Citește mai mult Motto: un afluent urmează legea fluviului. Camil PetrescuUn punct absolut pe potecile întunecate ale amănuntelorîn soarele roșu căutăm lumina ca pe un sărutcăzut din taina venită din necuprinsul de lut,ca pe o alinare ce se pierde peste întinderea cuvintelor.Legea fluviului triunghiulară, dreaptă, seacă, refren de chitarămelodia colindă prin spații ce vor să aducă umbra afarălegea orfană și simplă ce spune: melodia e partea din tine!Zăpada
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
fost și este un vis frumos al omului către inefabil. Toți visăm, toți am scris cândva câteva versuri. Poezia s-a născut din iubire și vis. Aripile poetului sunt aripile sufletului care caută să se înalțe cât mai sus, cuprinzând necuprinsul. Misiunea cea mai ingrată a criticului literar este aceea de a tăia cu bisturilul pe cord deschis poezia.Un “nu” înseamnă tăierea aripilor, un „da” categoric implică obligația criticului de a gira cu personalitatea lui pe autor și poezia sa
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
să jur! Inima-mi tresaltă-n ceruri La așa o arătare, Printre nori, himere, râuri, Mă cuprind-'n-alor strânsoare. Nu-ndrăznesc să mă desprind Din fiorul ce m-a prins, În străfunduri toate-mi tind, Să se lase-n necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
confuză, paralizantă rațiunile și sufletele asemeni veninului curara. Pe noi însă nu mai reușesc să ne înspăimânte. Au început să li se estompeze formele și treptat s-au retras în lumea lor nevăzută. Lanul se așternea acum unduitor și de necuprins cu privirile, legănându-și spicele coapte în voia vântului călduț, aducând în nările noastre miresmele promițătoare de pâine caldă. - Referință Bibliografică: Viziunea terorii / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
conștiință a unei viziuni metafizice, care subliniază distanța dintre cele trecătoare și cele veșnice: “Țăranul român își exercită ființa pentru a depăși trecătorul din el. Trăiește condiția materială cu conștiința că a rămâne în ea înseamnă a rămâne în păcat... Necuprinsul lumii acesteia, tainele țesute în fiece făptură, în fiece chip, în fiece act și trecere, tainele existenței sale înseși îl fac să răspundă, îl fac să lupte pentru cucerirea sensului și sprijinului absolut: Dumnezeu”. Dumnezeu este în lumea satului o
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
strâns doar o mână și te-a furnicat o voluptate necuprinsă...? Mulți și-ar dori mai mult, cât mai rapid, cât mai promt, fără preludiul ală...dar, ție-ți este frică să nu scapi cealaltă mână pentru a nu pierde necuprinsul? Crede-mă, ești cel mai normal om posibil, respectiv o femeie pe cinste! Mă aflam la un centru de copii, mai exact într-o casă mixtă, iar pe lângă unele activități obligatori de autoadmistrare precum un “părinte social” face, desigur, ca
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
adus Femeii FEMEIA Motto: Femeia frumoasă place ochiului, femeia blândă place inimii. Prima este o adevărată bijuterie, dar a doua este o comoară. Napoleon Bonaparte Ca și poezia, într-adins, Femeia nu poate fi definită. Ea e un ocean de necuprins, O mare, de un albastru, infinită. E cum nu ne-o putem închipui, E marele ogor, din care, “mirabila sămânță„ Din adâncuri ivește numai copii, Fără tagă, cu o vădită iscusință. E limba română ce ne-nvață, De când ne ținem
FEMEIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377261_a_378590]
-
scăpa decît practicînd ascetismul spiritual: ascuțirea lăuntrică, intensitatea, necruțarea de sine, predilecția pentru experiențele aspre. Celor care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură sau celor ce poartă din salon în salon nostalgia amantului tenor și cerebral. Viața duhului masculin e aspră." (p. 237) După o astfel de pledoarie pusă în slujba transfigurării prin asceză, te-
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Artă, cu mijloacele ei specifice de sintetizare a legilor lumii obiective. Dintre toate modurile de exprimare artistică, Muzica este cea mai realistă și în acelaș timp cea mai îngrădită - cea mai de cuprins de simțirea omenească și cea mai de necuprins într’un cadru de noțiuni prestabilite. Literatura se exprimă prin cuvinte, prin urmare este la îndemâna unui om cultivat - Pictura - cea mai intelectuală formă de artă, pentrucă modalitatea expresiei e rezultatul unor convenții cerebrale, își are un model, verificat prin
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
vaierul lor plâng strămoșii și se frânge un neam. Doina Cântecul acesta vine din adâncurile pământului și din tăriile cerului. Din Învolburarea apelor Din stihiile furtunii Îmi pătrunde simțurile, Se strecoară În fibra ființei mele tulbură, trezește un dor de necuprins de neînțeles, un dor de risipire, un dor de Înălțare, și un dor de moarte. Cântec vechi Cucuruz de pe ierugă Mă pusei la mândra slugă Pe opinci și pe obiele și pe buze subțirele. Am slujit un an și-o
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul unui drum in esentia circular. IV Mișcarea retractilă a poeziei "Poezia modernă este romantism deromantizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Orice copil aflat în anii de rapidă creștere „ascultă” irepresibila chemare spre „mai sus”. Urcatul pe scaun, pe masă ori în pomii din grădină îi permite să vadă cât mai departe și cât mai multe; să fie pătruns de fiorul necuprinsului și al necunoscutului la orice „ieșire în spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îl poate cunoaște cu spiritul doar după ce moare? Evelin: Există în Universul Astral o altă dimensiune în care sufletele hoinăresc; este o călătorie dincolo de Universul fizic. Darwin: Atunci ce poate exista dincolo de realitatea care ne înconjoară într-un Univers de necuprins? Călătoria sufletului dincolo de timp și Universul fizic este un concept tulburător. Cineva îmi spunea că a trăit acest lucru, într o altă dimensiune, dar n-a putut să ofere dovezi, decăt senzații într-o nebuloasă nu prea credibilă. Evelin: Sufletul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când vântul freamătă prin ramuri Nemărginita liniște-o aseamăn Cu acest glas; și-mi amintesc vecia Și timpii duși și timpul cel de azi, Cel viu, și cântul său. În necuprins Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta mare... În felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să nu dizolve tiparele și să nu risipească intimitatea. Renunțarea la necuprins în favoarea măruntelor cuprinsuri este consecința unei atitudini filozofice, definitorie pentru Arghezi: aceea de a acorda lucrurilor zilnice și micului tipar în general valoare primordială în univers. Ca și la Eminescu, la poetul din Lancrăm totul se petrece pe plan cosmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către apus"; "O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu necuprinsul, care dă universalitatea stărilor afective și lucrurilor se menține în sfera "gândului etern", în sfera luminii absolute, la Blaga nimbul cosmic este clar-obscur. Limita lucrurilor se estompează, se pierde într-un halo de luminescență viorie prin care are loc absorbția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mizeriei acestei existențe unde absurditate și "noroi este totul". Astfel, refugiul în natură îl face pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare..." Neliniștea shakespeariană se află simbolizată înainte de toate în tragedia Hamlet. Această neliniște a incertitudinii inițiată de suspiciunea că unchiul său i-a ucis tatăl, începe cu întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cer vârful lor mareNu câtă În dep?rtare Fericirea ta, iubite! " (Floare albastr?) Uitând de via?a fugar? din jurul s?u, poetul vis?tor ?i-a În???at privirile c?tre stele, cufundânduse În lumea fanteziei, a „cerurilor nalte", de necuprins pentru iubita ce-i repro? eaz? acest refugiu În lumea „râurilor de soare", a câmpiilor asire, a piramidelor Învechite ?i a Întunecatei m?ri; ea Îi cere s? coboare, din imperiul gândurilor sale, (că ?i față de Împ?rât din poemul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pasiv (regulat, previzibil), ci doar pe cel activ. De exemplu, băut1 (din pahar băut) e presupus de definiția verbului a bea, în schimb băut2 (om băut) are definiție separată: (1) " Care și-a astâmpărat setea cu apă"; (2) "Beat" (DEX). Necuprins în dicționare, dar destul de des folosit în stilul colocvial actual este participiul adjectival nevorbit, cu sens activ: "Ești nevorbit, bre? Cine, io? Nu. Îs nebăut" (fanclub.ro, dialog cu punctuația refăcută). Cuvîntul e interesant pentru că se folosește doar la forma
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
Spanie. Așa cum, pentru a emite judecăți și nu doar impresii asupra Barcelonei, ai avea nevoie de câteva luni, nicidecum de câteva ore: o simplă privire asupra planului orașului sau asupra imaginii sale aeriene îți dă senzația descurajantă că e de necuprins. Poate nici în luni, poate în ani, poate într-o viață... Sub brațul întins al lui Columb, se desfășoară portul. N-am rămas decât puțin, el fiind la fel ca toate porturile. Mai mult decât o atenție pasageră merită însă
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul inepuizabil de teme: viața însăși a metropolei spirituale a lumii e de necuprins. Și totuși autorul ambiționează, și reușește în mare măsură, să dea o imagine cvasitotală a unui Paris surprins în mai toate articulațiile sale. în schimb, încercarea noastră de a o sistematiza, în aceste impresii de nouă lectură, cea de acum
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
o seară și-a zis:gata, pe mâine - la frigare! și, mâine de dimineață, a luat un cuțitoi în mâna stângă, iar cu dreapta voi să-l apuce, pe Groh, de după ceafă. N-a mai putut. Ceafa îi devenise de necuprins în mâna stăpânului. Mai cu seamă, că, Groh văzuse cuțitoiul care îl amenința. Ăsta s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a rupt-o. Stăpânul a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nespuse ale epocii În care trăim. În mod curios, Karp dădu din nou drumul la proiector. Aveam impresia că vrea să-mi arate ceva ce păstrase tocmai pentru sfârșit. Dar nu se vedeau decât niște lumini șterse și Întunericul de necuprins. — O fată de șaisprezece ani nu știe multe despre viață. Dacă are mult de câștigat, probabil că poate fi convinsă ușor, chiar Împotriva voinței sale. Un halat alb e Încărcat cu destulă autoritate, să știți. Mă privi gânditor, apoi adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o fotografie subacvatică a unui pește viu colorat. M-am uitat fix la imagine, copleșit de-un imens sentiment de interconectivitate, o relevanță zdrobitor de apăsătoare pe care o simțeam, dar nu reușeam s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă de bule erupse la câțiva pași de bucata mea din Orpheus și am încercat să mă ridic cu totul din apă pe peretele frânt de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]