188 matches
-
naștere unei vinovății 549 întărite de discursul parental când tatăl reamintește propria sa copilărie grea, făcând imposibilă orice repetiție pentru cel care are acum o "viață prea frumoasă"550. Trimiterea copilului la nulitatea sa îl umple de o rușine de nedepășit pe care o încearcă în obediența față de o putere arbitrară, în tentativa de transgresiune, în neputința de a asculta 551. Această datorie căreia nu ne putem sustrage și pe care nu o putem achita și care isprăvește prin a îngloba
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de psihologie ale lui Malcolm Gladwell asupra scrierilor uimitoare și - datorită celor mai bune desene din lume - talentat în a ne face să râdem în timp ce gândim, este, în ciuda acestor schimbări, o sursă de intuiții în viețile și valorile americanilor „influenți”, nedepășită de altcineva. • Marketing The Marketing Imagination, Theodore Levitt. O imagine de ansamblu excelentă. Positioning: The Battle for Your Mind, Al Ries și Jack Trout (Poziționarea. Lupta pentru un loc în mintea ta, Editura Brand Builders, București, 2004). Un model de
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Are dreptate sfântul Augustin atunci când spune, că Dumnezeu este prezent în om mai mult decât omul pentru sine însuși: el este „mai intim mie decât sunt eu pentru mine însumi”, afirmă cu convingerea aceluia care a experimentat această intimitate de nedepășit. Dumnezeu privește țintă la inima omului, în înaintarea necontenită a acestuia spre el, întrucât omul vrea să-l ajungă în intimitate și profunzime, din moment ce omul este în inima sa. Pentru om, inima indică centrul său: este locul ascuns, în opoziție
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și transcende. Isus se prezintă ca profetul și realizatorul cel mai mare al istoriei mântuirii; aceasta se vede mai ales în vestirea împărăției și în îndrăzneala de unicitate referitor la cunoașterea și vestirea lui Dumnezeu. a) Maestrul unic și de nedepășit în ce privește împărăția. Isus Cristos își începe misiunea mesianică cu vestirea: „Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu este aproape” (Mc 1,15). În viața și în misiunea sa, împărăția lui Dumnezeu nu numai că „este aproape” (Lc 10,9
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
printre victimele cuceririi externe. Cantitatea și puterea susținerii de care a beneficiat Hitler, de exemplu, în rândul popoarelor cucerite ale Europei erau invers proporționale față de calitatea moralului național al poporului respectiv. Orice țară cu diviziuni de clasă profunde și de nedepășit va ajunge cu moralul național într-o stare precară. Puterea franceză a suferit din cauza acestei slăbiciuni încă din anii ’30. Din perioada ascensiunii lui Hitler, politica externă ezitantă a guvernelor franceze, ce se succedau rapid, ascunzându-și neputința în spatele ideologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
capacitatea industrială, precum și numărul și calitatea populației; și, în al treilea rând, să stabilească nevoia de armament din punctul de vedere al celorlalți doi factori. Această triplă sarcină a pus conferința în fața a trei dificultăți care s-au dovedit de nedepășit. În primul rând, sarcina nu putea fi îndeplinită fără o evaluare comparativă a puterii celor două națiuni. Am încercat să arăt în această carte 13 cât de dificilă, speculativă și, în anumite domenii, aproape imposibilă este o asemenea evaluare comparativă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
populației și a comunităților, în ansamblu, nu a avut loc. Dimpotrivă, exact în această perioadă, considerată de regulă ca fiind o perioadă de avânt economic și de dezvoltare rapidă a societății românești, s-a produs acea „ruptură” - devenită curând de nedepășit - între nivelul de dezvoltare al societății occidentale și cel al societății românești. Căci rezultatul politicilor liberale de modernizare prin industrializare a României, în ciuda agresivității lor, a fost modest. În 1938 (în pragul crizei economice care a afectat întreaga economie capitalistă
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
societate agricolă transformată prin industrializare -, chiar dacă în condiții istorice diferite, iar în această competiție România avea de recuperat cel mai mare decalaj inițial. El nu era, în momentul declanșării tranziției, chiar atât de mare. Diferențele ulterioare, care au devenit aproape de nedepășit, nu se datorează atât direcțiilor de dezvoltare, căci în efortul de a achiziționa trăsături ale civilizației occidentale, tranzițiile românești s-au concentrat tocmai pe reproducerea direcțiilor evolutive ale societății occidentale - dezvoltarea infrastructurii, industrializarea etc. Diferențele mari par a proveni din
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a istoricității umane și, în fine, căutarea unei soluții la spaima și disperarea care apar o data cu conștiința temporalității, cauza primordială a tuturor determinărilor. Pentru tânărul istoric al religiilor e limpede că India s-a străduit să analizeze cu o rigoare nedepășită feluritele determinări ale ființei umane. Problema condiției umane, temporalitatea și istoricitatea ființei umane - în termenii lui Heidegger, așa numita „grije” prin care se dezvăluie ființa ființei (Dasein) , problemă situată în miezul filosofiei europene, a preocupat gândirea indiană. Pentru a face
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
genera o bucurie care structurează și constituie fericirea. În felul său, Aristip definește hedonismul ca fiind metoda eudemonismului, metoda și vectorul, mijlocul lui de difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. 10 Cirenaicii există într-adevăr? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de nume, de opere, de fragmente, reputații, anecdote și teze extrem de contradictorii. Astfel încât ne întrebăm - aceasta este ipoteza mea - dacă termenul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică își găsește soluțiile în dezbaterile cele mai elevate ale gândirii greco-romane. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Bandura, există un adevăr incontestabil: când o persoană observă comportamentul unui model fără să reproducă în mod instantaneu răspunsurile, aceasta poate dobândi răspunsurile modelate, în timp ce ele apar doar în forme reprezentaționale. Acest postulat i-a permis edificarea unei teorii încă nedepășite științific. Analiza socială a învățării observaționale, propusă de Bandura în 1969, alocă un rol important mediatorilor reprezentaționali, care se presupune că sunt dobândiți în baza unui proces de învățare contiguă (vezi Guthrie). În această subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dubiile privind capacitatea de discernământ a intelectualului român, incapacitate generatoare de confuzii valorice. Dintre numele consacrate, autorul lui Nu recunoaște doar două: Mihai Eminescu și Titu Maiorescu; restul n-ar reprezenta decât niște „debutanți în cultură”, împotmoliți într-o „de nedepășit fază de început, de căutare în noapte”. În Criticii bătrâni și critica tinerilor (4/1932), același autor desființează dintr-un condei întreaga critică românească actuală, de la G. Ibrăileanu la Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu și Șerban Cioculescu, exprimând, în schimb, încrederea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
decat lăsându-l să vorbească pe cel ce nu a renunțat să scrie în numele "omului viu și concret, miracol fragil pandit de ispitele înșelătoare ale unei civilizații apocaliptice"105, apărătorului dreptului gândirii magice de a coexista cu gândirea logică, "depășitorului nedepășit", cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, Sábato, care, în fața atâtor iubitori ai operei sale, la primirea premiului Cervantes, și-a exprimat o dată în plus credință în om, care, prin intermediul spiritului pur, prin matematică și filosofie, a explorat frumosul univers al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dacă cineva o evaluează sau nu. Susținătorii teoriei instrumentale definesc însă valorile în funcție de preferințele și interesele evaluatorilor, pe când noțiunea de valoare intrinsecă presupune detașarea valorilor de evaluator. Unii critici văd în această detașare o sursă a unor dificultăți teoretice de nedepășit, întrucât prin această mișcare teoretică este pierdută posibilitatea identificării unor temeiuri de tip rațional în justificarea unor preferințe în defavoarea altora. Bunăoară, teoria valorii intrinseci a fost criticată pe motivul că ar duce, în cele din urmă, la misticism și iraționalism
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că lupta pentru existență duce la creșterea cantității de durere din lume. De aici rezultă că a spune că tot ceea ce este natural este bun duce la dificultăți. A urma natura în această privință ne duce într-o încurcătură de nedepășit. Alții eticieni ai mediului au restrâns discuția despre drepturi la cazul animalelor superioare. Exemplar în această privință este Rolston 225. Acesta discută despre drepturile animalelor superioare, înțelegând prin acestea ființe conștiente, capabile să simtă și să reacționeze conștient la mediul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
independent, ci în relație cu evoluția altor specii și cu ecosistemul ca totalitate. Alte aspecte tehnice ale modelului țin de aplicabilitatea lui la diverse tipuri de resurse regenerabile, așa cum ar fi, de exemplu, solul vegetal. În fine, o limită de nedepășit a modelului ține de faptul că nici utilizarea resurselor astfel încât să asigurăm un randament durabil maximal nu asigură o predictibilitate completă, adică nu exclude apariția unor efecte neanticipate. Sistemele sunt complexe, caracterizate prin interdependențe multiple. Revenind la discuția în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
marchează o cotitură întrucât vehiculează elemente politice forte: insurecția națională spontană a adunat laolaltă toate straturile societății care revendicau democrația*, fără a fi „reacționară”. Astfel era pulverizată una din ideile-forță a comunismului, care se prezintă drept succesorul natural și de nedepășit al „democrației burgheze”. în afară de aceasta, a apărut o falie și între comuniștii ruși și cei chinezi: deja opus criticii „cultului personalității”, Mao Tzedun* consideră că opțiunea corectă este accentuarea cursului revoluționar și nu calea „revizionismului”; el prefigurează astfel conflictul chino-sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
economică la aproximativ 9% pe an. Societatea* rămâne turbulentă, dar ea știe acum cât ar costa-o o întoarcere în trecut. Nici partidul, care gustă acum din deliciile corupției, nu o ignoră. Masacrul ar fi putut deveni o tragedie de nedepășit: va rămâne doar ca un teribil avertisment. și puterea și populația înțeleg ceea ce erau cât pe ce să piardă, și știu acum că nu vor trebui să se mai atingă de un compromis implicit: primei - privilegiile, celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tensiunii. Coreea de nord* rămâne cea mai emblematică ilustrare a acestui fenomen. Mai mult, o socializare prea îndrăzneață provoacă, în interiorul sistemului comunist, contestare, așa cum a dovedit-o mai ales disputa revizionismului între URSS și China. în realitate, dilema este de nedepășit. Fie partidul-stat sfârșește prin a adera la ordinea internațională, dar își pierde legitimitatea; fie rămâne un outsider, dar costul contestării devine insurmontabil pe termen lung. URSS este cel mai bun exemplu în acest sens. Stat paria în anii 1920 și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un fior al viețuirii într-un limb al solitudinii totale, între viață și neviață. Poezia de dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e de o mare puritate. Se continuă „dialogul” cu divinitatea, rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în posibilitatea unei depășiri sau a unei transformări radicale a capitalismului; criză accentuată de eșecul economic al experiențelor socialiste în țările Europei și ale Lumii a Treia. Economia de piață pare astăzi o evidență și societatea capitalistă un orizont de nedepășit. Sistemul comunist este mort așadar. Comunismul a reprezentat o parte esențială a istoriei secolului XX. Întrebările puse și faptele denunțate de mișcarea comunistă rămîn pe deplin de actualitate. Soluțiile propuse au dat greș, problemele rămîn. LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI CCOO Comisiile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
argumentele erau extrase mai ales din literatură, din tragicii greci; În cea mai importantă lucrare Însă, Despre limită, destinul apare drept o celebrare a secvenței de depășit, de atins și el reprezintă răspunsul paradoxal al individului conștient de limita de nedepășit a morții. Pentru Liiceanu, destinul devine exersarea maximei libertăți În domeniul finitudinii, ca nelibertate supremă. În același sens meditează - deși mai puțin crispat - Andrei Pleșu, În Minima moralia. La el, destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de nedepășit, în pofida insistenței și tenacității lor, îi face caraghioși: "Șoimul, câteodată peste munți înălțindu-să, locul, potica și închisoarea ei cum și în ce chip ieste videa, însă pre Inorog undeva macara nu zăriia. Căci Inorogul preste toată dzua supt deasăumbra pomilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
85. 11 Așa pare să interpreteze povestea Dragoș Moldovanu, într-un studiu erudit, L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", p. 212. 12 D. Cantemir, op. cit., p. 617. 13 A se vedea pentru un studiu amănunțit sinteza nedepășită a lui Louis Charbonneau-Lassay, Le bestiaire du Christ. La mistérieuse emblématique de Jésus-Christ, Édition Albin Michel, Paris, 2006, pp. 157-175. 14 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 617. 15 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 92. 16 D. Cantemir, Istoria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]