160 matches
-
facă superioare mie, puteam crede că, dacă erau adevărate, erau, datorită dependenței de natura mea, În măsura În care ea era Într-un fel perfectă, iar dacă nu erau șadevărateț, puteam crede că le aveam din neant, adică erau În mine pentru că eram nedesăvârșit. Dar nu putea fi același lucru cu ideea unei ființe mult mai desăvârșite decât a mea, căci de-ar veni din neant, era realmente imposibil; și pentru că nu este mai puțin contradictoriu a spune că ceea ce este mai desăvârșit e
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca și în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă incompleți, nedesăvârșiți, un fel de aperitiv filosofic. în realitate, și cronologiile o dovedesc, toți sofiștii gândesc și activează în calitate de contemporani ai lui Socrate: unii, ca Protagoras din Abdera î492-422 î.Hr.), Gorgias din Leontinoi î485-380 î.Hr.) și Prodicos din Kea î470 î.Hr.?), s-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poemul Rugă pentru izbăvirea speranței, publică primul volum, Neîncetata ninsoare, în 1971. Spre sfârșitul deceniului al nouălea s-a exilat, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite ale Americii. În țară îi mai apar două cărți de versuri, Omul nedesăvârșit (1981) și Insomnia ideală (1983). A scris și articole, cronici, recenzii etc., a editat texte inedite din Ion Barbu, a alcătuit și prefațat o amplă antologie din textele lui Perpessicius referitoare la scriitori români, pentru colecția „Biblioteca pentru toți” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
subminează „noblețea” modernistă. Textele dezvăluie un ego poetic amplu, „plin de el”, de o mare disponibilitate pentru încorporarea existentului, raportând cotidianul, accidentalul, contingentul la marile noime existențiale și etice, cu stoicism și neobosită neliniște. SCRIERI: Neîncetata ninsoare, București, 1971; Omul nedesăvârșit, București, 1981; Insomnia ideală, București, 1983. Ediții: G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, pref. edit., București, 1985; Perpessicius, Scriitori români, I-II, pref. edit., București, 1986. Traduceri: Iacob Sternberg, Oraș în profil, București, 1983 (în colaborare cu Iosif H. Andronic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
Iacob Sternberg, Oraș în profil, București, 1983 (în colaborare cu Iosif H. Andronic). Repere bibliografice: Dan Cristea, „Neîncetata ninsoare”, RL, 1971, 39; Vasile Igna, „Neîncetata ninsoare”, ST, 1971, 16; Alex. Ștefănescu, „Neîncetata ninsoare”, LCF, 1971, 43; Valentin F. Mihăescu, „Omul nedesăvârșit”, LCF, 1981, 15; Paul Georgescu, Trăirea conceptelor, RL, 1981, 20; Marius Chelu, „Omul nedesăvârșit”, F, 1981, 5; Monica Pillat, Sensul nedesăvârșirii, ST, 1981, 11; Valentin F. Mihăescu, „Insomnia ideală”, LCF, 1983, 25; N. Steinhardt, Andrei Roman, poet al somnului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
bibliografice: Dan Cristea, „Neîncetata ninsoare”, RL, 1971, 39; Vasile Igna, „Neîncetata ninsoare”, ST, 1971, 16; Alex. Ștefănescu, „Neîncetata ninsoare”, LCF, 1971, 43; Valentin F. Mihăescu, „Omul nedesăvârșit”, LCF, 1981, 15; Paul Georgescu, Trăirea conceptelor, RL, 1981, 20; Marius Chelu, „Omul nedesăvârșit”, F, 1981, 5; Monica Pillat, Sensul nedesăvârșirii, ST, 1981, 11; Valentin F. Mihăescu, „Insomnia ideală”, LCF, 1983, 25; N. Steinhardt, Andrei Roman, poet al somnului și insomniei, VR, 1983, 10; Paul Dugneanu, Poezia tinerilor, LCF, 1983, 52; Costin Tuchilă, Aventura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
formulă și o coroborează cu îndemnul biblic, exprimat de Sfântul Pavel (în I Corinteni 14, 34-35), privind interdicția femeii de a vorbi în public. Aceasta poate și datorită faptului că în scrierile medievale, medicale sau științifice, femeia era considerată imperfectă, nedesăvârșită, denaturată, diformă, un fel de bărbat imperfect, mutilat, o creatură a cărei anatomie e în perpetuă mișcare și de aceea trebuia ținută sub control. 58 Grigore al IX-lea subliniază, într-una din scrisorile sale, că bărbatul trebuie să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
industrios a fost V. Eftimiu, cu cele peste o mie de sonete ale lui! Libertățile pe care și le arogă Carolina Ilica în ale sale Sonete imperfecte justifică o scurtă paranteză. Titlul e ambiguu, înșelător: "imperfect" nu e totuna cu nedesăvârșit. Titlu ușor ironic, vădit provocator (în spirit postmodern), anticipând că respectivele texte se înscriu în dispozitive diverse, de unde un sonet de cincisprezece versuri a câte 13 silabe (Se văd ruinele), un altul de șaptesprezece versuri (Secetă în Apuseni) cu câte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
propriu-zis, cunoscut numai misticii ortodoxe, e anticipația trupului înviat și a cosmosului de după judecata din urmă, a paradisului. în contemplație, care poate fi socotită și starea de rugăciune cea mai înaltă, Nichifor Crainic, urmând clasificările consacrate, distinge două etape: una nedesăvârșită, mai activă, și una desăvârșită, sau cu totul pasivă. Exprimată în termeni de rugăciune prima etapă cuprinde rugăciunile: 1) reculegerii, 2) liniștii și 3) a somnului puterilor. În etapa a doua se cuprind rugăciunile: 1) unirii, 2) extazului și 3
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sur la psychologie des Mystiques, v.I, p.209-212 ) După obiectul contemplat și după timbrul sufletesc, această contemplație poate fi artistică, filosofică sau religioasă. Deasupra ei se ierarhizează contemplația supranaturală, care e un dar deosebit al harului dumnezeiesc. Ea e nedesăvârșită sau desăvârșită, după cum sufletul e dominat parțial sau integral de puterea divină, ce i se descoperă. Contemplația supranaturală nedesăvârșită e de trei grade: reculegerea, liniștea și somnul puterilor. Contemplația desăvârșită e și ea de trei grade: unirea, extazul și căsătoria
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi artistică, filosofică sau religioasă. Deasupra ei se ierarhizează contemplația supranaturală, care e un dar deosebit al harului dumnezeiesc. Ea e nedesăvârșită sau desăvârșită, după cum sufletul e dominat parțial sau integral de puterea divină, ce i se descoperă. Contemplația supranaturală nedesăvârșită e de trei grade: reculegerea, liniștea și somnul puterilor. Contemplația desăvârșită e și ea de trei grade: unirea, extazul și căsătoria duhovnicească(P.E.Lamballe: Die Beschauung, o bună sinteză a doctrinei contemplației supranaturale ). Din această schemă ierarhică a doctrinei teologice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin care Justin Filosoful își explica similitudinile dintre cugetarea păgână și adevărul creștin, similitudini fragmentare și nedesăvârșite, dar nu mai puțin reale. Ceea ce numim inspirație supranaturală se leagă de prezența harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm de asemenea că nu există numai aceste două moduri de a lucra, ci multe alte feluri și chipuri. înțelepciunea lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfințeniei. Firește, arta lui Dostoievski nu e sacră, dar nu e nici indiferentă ca ultima categorie de care am vorbit, ci una prin excelență religioasă. Acest caracter profund respiră din problematica spirituală a cărților sale. Ca personalitate omenească. Dostoievski e nedesăvârșit și are ca puțini creștini conștiința nedesăvârșirii sale morale, precum are în proporții apocaliptice conștiința nedesăvârșirii acestei lumi. Afară de Dante, poate nici un alt geniu n-a dat nedesăvârșirii din viața pământească proporții mai uriașe, dar nici o imagine mai sublimă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
au revoltat împotriva divinității, la fel cu Titanii, au fost pedepsiți despicându-li-se ființa în bărbat și femeie. După mitul platonic, deci, omul în forma lui actuală, căutânduși mereu întregirea ființei într o făptură de sex contrar, e ceva nedesăvârșit, care ispășește astfel o greșeală primordială. Această explicație poetic-filosofică a suferinței, a dramelor și a tragediilor ce se nasc în lume din nepotrivirea sexelor, e dovada uneia dintre cele mai adânci intuiții ale adevărurilor superioare Ce păcat însă că puritatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să ajungă până la aceste forme, cu alte cuvinte, până la desăvârșirea corpurilor brute constituite În volume tangibile și rezistente; dar lasă apoi natura păgubită de tot ceea ce este mai important. Să luăm aminte. Orice obiect neînsuflețit este, ca să zicem așa, „orfan”, nedesăvârșit și bun de nimic, până când se ivește un suflet șpsycheț pentru a-l face să Îi dea utilizare. Prin urmare, acea mișcare sau schimbare care introduce „sufletul” În corpuri și desăvârșește astfel natura produce o stare nouă, analoagă numărului 5
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se concretizează cu o întoarcere la Dumnezeu, fiind una pseudoreligioasă, căci originea e descifrată ca stare arhaică a lumii. În cartea sa, Jean Gebser stabilea patru tipuri de conștiință: arhaică, magică, mitologică și mentală/logică, toate, luate singure, fiind incomplete, nedesăvârșite. Gebser întrevedea în viitor un stadiu al umanității în care se vor reuni toate aceste forme de conștiință, care au dat, până acum, tot atâtea paradigme provizorii de civilizație. La capătul lor, s-ar putea ivi omul complet, evocând supraomul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să-și reprezinte locul unde a trăit, cu tot ce îl compune și îl înconjoară, era ceva nou. Trăind mereu în prezent, fără a mai fi încercat vreodată așa ceva, probabil că nu avusese, până acum, decât o conștiință amorfă, leneșă, nedesăvârșită. Gravitatea situației îi cerea să dea puțină consistență acestor zvâcniri ale memoriei care rămâneau, deocamdată, vagi. Asta trebuia să facă. Când reprezentarea avea să fie suficient de coerentă, suficient de puternică, de îmbietoare, atunci avea să pornească la drum. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fapte ale străbunilor capătă vesmântul frumuseții și luminează mintea și sufletul urmașilor. Însă cel care, lipsit de nebunia ce vine de la Muze, ajunge la poarta poeziei încrezător că va pătrunde aci prin nimic alta decât meșteșugul sau, este un poet nedesăvârșit, iar poezia lui numai cumpătare pălește în fața celei hrănițe de sfântă nebunie" (1983, p. 441). În acest dialog, interpretat atât că o reiterare a discursului encomiastic despre natura poeziei din Ion, cât și ca o revenire asupra diatribelor estetice din
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
într-o instituție, care este cea a condiției de monah - mai precis, într-o mănăstire - nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvîrșiților de cei nedesăvîrșiți. „în acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvîrșit - și desăvîrșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arate mai degrabă probați și vrednici În fața lui Dumnezeu prin Înseși faptele lor și să servească drept pildă și celor de după dânșii. De cele mai multe ori, cei pe care oamenii Îi consideră desăvârșiți au Încă, În ochii Creatorului, ceva imperfect sau nedesăvârșit. „Tot astfel - scrie Sfântul Grigore cel Mare -, nepricepuți, privim adesea statuile sculptate și Încă neter‑ minate, lăudându‑le deja ca și cum ar fi perfecte, Însă maes‑ trul le mai cercetează și le șlefuiește Încă ; deși aude că e lăudat, totuși nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mult. Dar a vorbi fiecăruia pe limba lui, caracter rosicrucian definit printr-un dar al limbilor, desemnează mobilitatea intelectuală extremă a celui ce a ajuns pe o treaptă înaltă de înțelepciune. Când înțeleptul a devenit desăvârșit și se simte încă nedesăvârșit, el lucrează neîncetat la desăvârșirea sa și apoi o păstrează nealterată... Ceea ce este foarte drept tot mai este îndoit. Știința cea mai înaltă este încă prostie. Elocvența cea mai strălucită este încă gângăveală. Mișcarea biruie frigul; repausul învinge căldura, calmul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă incompleți, nedesăvârșiți, un fel de aperitiv filosofic. În realitate, și cronologiile o dovedesc, toți sofiștii gândesc și activează în calitate de contemporani ai lui Socrate: unii, ca Protagoras din Abdera (485-410 î.Hr.), Gorgias din Leontinoi (487-380 î.Hr.) și Prodicos din Keos (470-390 î.Hr.), s-
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
des coperi chipul în relație cu divinul - un chip unic, născut din legături unice. Oamenii desăvârșiți nu pot fi recunoscuți nici după culoare, nici după miros. Fiecare este desăvârșit în felul lui. în cadrul oricărei tradiții există oameni desăvârșiți și oameni nedesăvârșiți, există tehnici înalte și practici comune (aceste repere pot fi și ele puse oricând sub semnul întrebării). Exprimarea spiritualității ca discurs ori dimensiune religioasă se face diferit de la om la om și de la loc la loc. în fiecare tradiție religioasă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvârșiților de cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
strânge poezii din 1930. Sunt poeme în care apar deosebit de pregnant coșmarescul și viziunile apocaliptice ("deznădăjduit eram și plin de o cruntă revoltă împotriva/ mizerei condiții umane,/ visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă/ în scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și/ vulnerabile", Motto). Se descrie un univers terifiant, pe care moartea a pus stăpânire (coșciuge atârnă în pomi, femeia capătă paloarea morții, surâsul este unul de autopsie). Sașa Pană publică, imediat după 23 august 1944, o profesiune de credință antisuprarealistă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]