159 matches
-
de aproapele, cuprinde toată Legea și Prorocii. Dar ce nevoie avem să vorbim multe? Cum se împărtășesc oare la patruzeci de zile cei ce avansează acestea: ca niște desăvârșiți sau ca niște păcătoși și nedesăvârșiți? Dacă se împărtășesc ca niște nedesăvârșiți, atunci se cade să se cuminece mai frecvent, potrivit hotărârii lor, iar dacă se împărtășesc ca niște nedesăvârșiți, se cade să se împărtășească mai frecvent ca să devină desăvârșiți, cum spuneam mai sus. Întrucât pruncul nu crește să ajungă bărbat fără
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
la patruzeci de zile cei ce avansează acestea: ca niște desăvârșiți sau ca niște păcătoși și nedesăvârșiți? Dacă se împărtășesc ca niște nedesăvârșiți, atunci se cade să se cuminece mai frecvent, potrivit hotărârii lor, iar dacă se împărtășesc ca niște nedesăvârșiți, se cade să se împărtășească mai frecvent ca să devină desăvârșiți, cum spuneam mai sus. Întrucât pruncul nu crește să ajungă bărbat fără hrană trupească, cu atât mai mult nu ajunge la desăvârșire sufletul fără hrană duhovnicească. Și precum înțelepții din
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
de-ale noastre, nu cu straie leșești”, referindu-se aici la dragostea pe care țăranul român o avea pentru portul lui strășmoșesc, moștenire plină de taine în tot ceea ce reprezenta acest port. Cunoașterea folclorului a fost etapa aprecierii și apropierii nedesăvârșite de poporul român, a înseninării conștiinței lui artistice la aducerea aminte a timpului în care se lăsa vrăjit de întregul conținut sincretic al șezătorilor serilor lungi de iarnă, extaziat de prezentarea textelor memorate ale talentaților interpreți ai satului: ghicitori, povești
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
incitant: Viața între zero și unu (Editura Eubeea). Ce vrea să ne spună acest titlu original, frapant, provocator? Din câte cred, și cum probează textul, el dă definiția ontologică a temei, a arhitemei: viața între absență și prezență infimă, viața nedesăvârșită, în curs de constituire, incompletă, poate chiar strivită, cvasi-anulată. Viața în primele clipe ale genezei, dacă nu cumva chiar, paradoxal, viața pregenezică. Altfel zis, viața nimicită, mai întâi, aproape cu desăvârșire, și încercând, apoi, să redevină, cât de cât, ce
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
Se vorbește apoi de “Omul ascuns în inimă” care este Duhul, ce se naște și crește. Conform mediilor monastice răsăritene, ceea ce predomina cel mai mult la monarhi este plânsul, din care se naște afecțiunea față de Iisus Hristos. Pentru începători și nedesăvârșiți, rămâne că, după chemarea dulce a lui Iisus, să spunem și “Miluiește-ne pe noi!” vorbindu-se in același timp cu cadrul studiilor și despre virtuțile faimoasei “Rugăciuni a lui Iisus” care umple de bucurie negrăită și conferă daruri Dumnezeiești
DRD. STELIAN GOMBOŞ; PROF. CRISTIAN ŞERBAN, OMUL: SUBIECT ACTUAL AL DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU: PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903-1993) OMAGIAT PRIN ŞASE STUDII TEOLOGICE... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/347786_a_349115]
-
șanse reale de a se așeza definitiv în om. Creștinismul scoate religia din jocul steril al speculațiilor raționale și o impregnează cu dragostea și bunătatea sufletului. Religia creștină arată că omul este o ființă religioasă suspendată între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată la desăvârșire. Dumnezeu există; există și omul creat de Dumnezeu, iar legătura lor indisolubilă se face prin credință. Creștinismul conferă vieții un sens superior, o susține, o înnobilează, o desăvârșește. Domnul Iisus Hristos a spus: „Eu
CRUCEA LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347446_a_348775]
-
omului. În această aplicație, omul însuși devine reper, un "scop" spre care se îndreaptă evoluția universului. Nedesăvârșirea omului este, însă, un fapt de evidență. C. Rădulescu-Motru o afirmă direct, vorbind despre formele istorice ale personalității. Prin urmare, nu aceste forme nedesăvârșite, unele foarte apropiate de natură (de condiționat) exprimă scopul final al evoluției, ci o formă desăvârșită care nu este posibilă decât prin acordul cu un ideal, posibil, la rândul său, în supoziția Absolutului. A concepe personalitatea energetică asemenea unei unități
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evoluează într-o singură direcție, către un "ideal central". Ideea evoluției finaliste întregește monismul a posteriori, devenit "doctrină a imperativului energetic". Care este poziția termenului energie în acest tablou? Energia rămâne, desigur, realitatea unică, distribuită însă lucrurilor aflate în ordinea nedesăvârșită a imperativului energetic, într-o lume imperfectă, dar care evoluează spre perfecțiune. Este interzis aici doar faptul ca atare al socotirii energiei în felul unei "substanțe unice", primordiale, care ar avea o existență autarhică totuși, strict "fizică", adică naturală și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a stabiliza, de dezechilibrul purtător al unui alt echilibru ce va fi într-un raport fidel cu exteriorul și interiorul nostru. Iar cînd criza de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ne trage În jos, arată „micimea” noastră, ne Încurcă mințile, iar cea a Mântuitorului ne Înalță spre ceruri, ne arată cât de „mari” putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Turnul Babel trebuia „să ajungă până la cer”. El avea deci scopul să refacă legătura dintre om și divinitate, să deschidă (sau să spargă) „Poarta lui Dumnezeu” (în ebraică, Bab-El) sau „Poarta Divinității” (ebr. Bab-Ilim). Într-un text talmudic, Turnul Babel nedesăvârșit ajunsese la o înălțime atât de mare, încât din vârful lui se auzeau îngerii cântând (2, p. 74). În acel moment, oamenii nu doar auzeau cântecele îngerilor, dar le și înțelegeau. Tot o „poartă a cerului” este locul în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
liberă de orice imixtiuni ale profanului, ceea ce nu se Întîmplă Însă, din păcate, astăzi, cînd produsul creației artistice tinde să ia tot mai mult un aspect barbar, necultural: „În epoca noastră frămîntată, plină de căutări, epocă de tranziție, neîntrupată și nedesăvîrșită, spiritul muzicii domină asupra spiritului plasticii. Epoca noastră este cel mai puțin arhitecturală și cel mai puțin sculpturală dintre toate epocile istoriei universale. Viața noastră este neplastică, este fără chip, spiritul nostru nu se Întrupează În imagini ale frumuseții. În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca și în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă incompleți, nedesăvârșiți, un fel de aperitiv filosofic. în realitate, și cronologiile o dovedesc, toți sofiștii gândesc și activează în calitate de contemporani ai lui Socrate: unii, ca Protagoras din Abdera î492-422 î.Hr.), Gorgias din Leontinoi î485-380 î.Hr.) și Prodicos din Kea î470 î.Hr.?), s-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvârșiților de cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poemul Rugă pentru izbăvirea speranței, publică primul volum, Neîncetata ninsoare, în 1971. Spre sfârșitul deceniului al nouălea s-a exilat, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite ale Americii. În țară îi mai apar două cărți de versuri, Omul nedesăvârșit (1981) și Insomnia ideală (1983). A scris și articole, cronici, recenzii etc., a editat texte inedite din Ion Barbu, a alcătuit și prefațat o amplă antologie din textele lui Perpessicius referitoare la scriitori români, pentru colecția „Biblioteca pentru toți” a
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
subminează „noblețea” modernistă. Textele dezvăluie un ego poetic amplu, „plin de el”, de o mare disponibilitate pentru încorporarea existentului, raportând cotidianul, accidentalul, contingentul la marile noime existențiale și etice, cu stoicism și neobosită neliniște. SCRIERI: Neîncetata ninsoare, București, 1971; Omul nedesăvârșit, București, 1981; Insomnia ideală, București, 1983. Ediții: G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, pref. edit., București, 1985; Perpessicius, Scriitori români, I-II, pref. edit., București, 1986. Traduceri: Iacob Sternberg, Oraș în profil, București, 1983 (în colaborare cu Iosif H. Andronic
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
Iacob Sternberg, Oraș în profil, București, 1983 (în colaborare cu Iosif H. Andronic). Repere bibliografice: Dan Cristea, „Neîncetata ninsoare”, RL, 1971, 39; Vasile Igna, „Neîncetata ninsoare”, ST, 1971, 16; Alex. Ștefănescu, „Neîncetata ninsoare”, LCF, 1971, 43; Valentin F. Mihăescu, „Omul nedesăvârșit”, LCF, 1981, 15; Paul Georgescu, Trăirea conceptelor, RL, 1981, 20; Marius Chelu, „Omul nedesăvârșit”, F, 1981, 5; Monica Pillat, Sensul nedesăvârșirii, ST, 1981, 11; Valentin F. Mihăescu, „Insomnia ideală”, LCF, 1983, 25; N. Steinhardt, Andrei Roman, poet al somnului și
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
bibliografice: Dan Cristea, „Neîncetata ninsoare”, RL, 1971, 39; Vasile Igna, „Neîncetata ninsoare”, ST, 1971, 16; Alex. Ștefănescu, „Neîncetata ninsoare”, LCF, 1971, 43; Valentin F. Mihăescu, „Omul nedesăvârșit”, LCF, 1981, 15; Paul Georgescu, Trăirea conceptelor, RL, 1981, 20; Marius Chelu, „Omul nedesăvârșit”, F, 1981, 5; Monica Pillat, Sensul nedesăvârșirii, ST, 1981, 11; Valentin F. Mihăescu, „Insomnia ideală”, LCF, 1983, 25; N. Steinhardt, Andrei Roman, poet al somnului și insomniei, VR, 1983, 10; Paul Dugneanu, Poezia tinerilor, LCF, 1983, 52; Costin Tuchilă, Aventura
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
într-o instituție, care este cea a condiției de monah - mai precis, într-o mănăstire - nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvîrșiților de cei nedesăvîrșiți. „în acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvîrșit - și desăvîrșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a șaptea, adevăratul om, adică, poporul sfânt al lui Dumnezeu, este zidit de Cuvântul cel mare al lui Dumnezeu și plămădit prin învățătura și preceptele lui Dumnezeu după chipul dreptății; și, așa cum odinioară a fost făcut din pământ, muritor și nedesăvârșit, ca să trăiască o mie de ani pe pământ, tot astfel și acum omul desăvârșit este format din această lume pământească, pentru ca, înviat de Dumnezeu, să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul sirian Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
desăvârșit este format din această lume pământească, pentru ca, înviat de Dumnezeu, să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul sirian Omul ceresc se formează deja pe pământ, grație învățăturii creștine. Întâiul Adam, muritor și nedesăvârșit, este prefigurarea ultimului Adam, adică a poporului creștin (populus christianus), nemuritor și desăvârșit. Analogiile nu se opresc aici. Lactanțiu identifică fragmente ale scenariului eshatologic în episodul exodului iudeilor. Astfel, sfârșitul lumii va fi un al doilea exod, la scară cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o consistență durabilă, un conținut etic și spiritual valabil, o conștiință civică pe plan național și o conștiință națională pe plan universal - neamul românesc s-a angajat la timp într-o luptă de viață și de moarte, o luptă care, nedesăvârșită, trebuie să continue” ( Noi). Dispunând de o echipă redacțională provenind în parte de la Centrul Român de Cercetări și de colaboratori din întreg exilul românesc, S. se impune ca una dintre cele mai importante reviste literar-culturale românești. Nimic nu pare aici
SEMNE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289617_a_290946]
-
unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură” prin travaliu physiopoietic, să interiorizeze, de-a lungul întregii vieți, mari „zei axiologici”: Alétheia, Kalós, Agáthon, Dike, Eleutheria. Ultramodernismul pedagogic vizează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
femeie”). Asupra lui anthropos, urmașul înjumătățit al lui androgynos, se abătuseră două anateme infinit mai grave: pierderea athanasiei (aqanasia = „nemurire”) și căderea în apaideusie (apaideusia = „ignoranță”). Dar aceste blesteme nu erau insurmontabile. Omul vine pe lume muritor și ignorant, adică nedesăvârșit 20. Dar avea șansa desăvârșirii, adică posibilitatea de a recâștiga athanasia pierdută și a se dezbăra de apaideusie. De ce? Mitul androgynic mai furniza o idee fabuloasă: separarea jupiteriană nu fusese absolută. Anthropos vine pe lume cu două naturi: una vizibilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]