119 matches
-
ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, ... Citește mai mult În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat,În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,Si bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
spre zare Îmbrățișând, în adieri de măr în floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevărat În lumea frusta, la origini, ideală În care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiara Ce-a osândit tot neamul Evei ca să piară. Prin ea femeia a suferit de-
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
spre zare Îmbrățișând, în adieri de măr în floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevărat În lumea frusta, la origini, ideală În care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiara Ce-a osândit tot neamul Evei ca să piară. Prin ea femeia a suferit de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
e sufletul ramul întins spre zareîmbrățișând, în adieri de măr în floare,Ca o agrafa -n borangicul de petale,Arpegii, rupte din zumzet de cuibareDe hulubași planând în zborul lin, curatAducători de zvon din cer, înaripatMesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevăratîn lumea frusta, la origini, idealăîn care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiarăCe-a osândit tot neamul Evei ca să piară.Prin ea femeia a suferit de-atunci mereuAșa a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Autor: Adina Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului LUMEA BASMULUI MEU (Lui George Anca) De-atâta timp îmi recit povestea basmului meu scris de tine, de-atâta timp personaje fațetate îmi tulbură nopțile nedescifrate, că-mi termin zilele ghem - totem pe Insula Paștelui cu umbletul pe dinăuntru. Ieri urmăream în grădina lărgită a blocului, leuștean, paparudă zăludă îmbrăcată în brâul lui Josephine Baker din banane dansând, cerând venirea ploilor, acum sunt creanga... ști tu
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
găsit un cuptor de topit minereuri metalifere vechi de 6.000 ani. In Egipt și Sumer, acestea au apărut după 3.000 de ani - Dar cel mai răsunător caz este cel al Tăblițelor de la Tărtăria, civilizația Cucuteni, cu o scriere nedescifrată, mult premergătoare celor din Orient. Unde sunt aceste artefacte și de ce nu sunt recunoscute internațional ? Este o întrebare care a fost actualizată de zeci de ori....fără un răspuns acceptabil. La exemplele de mai sus, mai pot fi adăogate comorile
MÂNDRIE NAȚIONALĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371057_a_372386]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un văl de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
și întuneric, ca un arbitru în plină egalitate de forțe: lumină - cât umbră... Primordial - cuvântul. Formă - cuvânt. Imagine - cuvânt. Un om egal cuvântului însuși. Și Tu - Fiul Cuvântului Veșnic - în strălucirea de-o clipă a Luminii increate, „înțelesul în veci nedescifrat / aici unde lumina și dorul / îmbrățișând întunericul / întemeiază dorința MÂNTUIRII ». Pretutindeni, limbajul livresc face casă bună cu cel real, împrumutat din viața cotidiană. Ca și când poetul conversează cu cineva nevăzut și își aduce aminte că e poet, mai smulge două metafore
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Niculicea Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă nasc din nou cu fiecare dimineață, îmi deschizi genele sufletului cu un surâs. Doar tu, îmi dai șansa de a cunoaște infinitul prin tainele dragostei, încă nedescifrate... Dar nu-i nimic, știi că iubesc misterul, astfel clipa ne oferă mereu un început, Sfârșitul îl amânăm cu fiecare sărut... Ne vom privi prelung în intimitate, pierduți în abisul pasiunii. Nu e loc de "adio", e loc doar pentru
NU E LOC DE ADIO de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345036_a_346365]
-
căutat ca nimeni alta perfecțiunea în artă și în iubire, deși acest din urmă tărâm atât de tainic al fibrei omenești a refuzat să i se dăruiască în mod total de-a lungul tumultuosului ei destin. Șirul sinuciderilor cu temei nedescifrat din preajma-i au determinat-o să-și înece definitiv viața în chinul ucigător al autodamnării fără de rost. Lăsată a orbecăi de una singură pe cărarea întunecată a suferinței și a interogațiilor lipsite de răspuns logic și firesc, DALIDA a încercat
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
de plictiseală, ca un hohot... Dar ce spuneam: iubirea, un adevărat miracol, o energie care te soarbe, te devoră, până la ultima tresărire de suflet. Această văpaie nevăzută,- care se aprinde de la scânteia a două priviri, - este o nebuloasă, o taină nedescifrată până la capăt. Scânteia, da, oare de unde vine? Cine e vinovat că în acel moment se naște și divinul și iadul, totodată? Sufletul se-aruncă pe baricade să-și ia în stăpânire dragostea. Nimic nu-l poate opri.Nici glonțul, nici
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
a oamenilor de literatură, care i-au caracterizat operele folosind cele mai frumoase cuvinte. E greu să vorbești după cei care sunt în strictă specialitate, dar am făcut-o! Mi-am spus părerea sinceră, de cititor care are gusturile lui nedescifrate de autor, decât în astfel de situații, pe care le consider un feedbak care-i dă puterea să se evalueze realist. Iubesc literatura! Citesc de plăcere, din curiozitate și, nu de puține ori, din necesitate. Am citit din curiozitate, cam
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
DUMITRESCU - DESLUȘIRI (POEME), de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. LUMEA BASMULUI MEU (Lui George Anca) De-atâta timp îmi recit povestea basmului meu scris de tine, de-atâta timp personaje fațetate îmi tulbură nopțile nedescifrate, că-mi termin zilele ghem - totem pe Insula Paștelui cu umbletul pe dinăuntru. Ieri urmăream în grădina lărgită a blocului, leuștean, paparudă zăludă îmbrăcată în brâul lui Josephine Baker din banane dansând, cerând venirea ploilor, acum sunt creanga... ști tu
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
apoi, despre mine, că-s doar sucubus zburând pe crupa lycornei sunând goarna ... Citește mai mult LUMEA BASMULUI MEU(Lui George Anca)De-atâta timp îmi recit povestea basmului meu scris de tine,de-atâta timp personaje fațetateîmi tulbură nopțile nedescifrate,că-mi termin zilele ghem - totempe Insula Paștelui cu umbletul pe dinăuntru.Ieri urmăream în grădina lărgită ablocului, leuștean, paparudă zăludăîmbrăcată în brâul lui Josephine Bakerdin banane dansând, cerând venireaploilor, acum sunt creanga... ști tu, a luiSatyavan, plecat pe maidan
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
încercat de suferințe pe care le trece într-un registru cu surse expresioniste: „Răstigni-m-aș și n-am cui,/ n-am cui să-i tac înfiorarea./ Lumina febrelor refugiindu-se/ în fierul cel vechi al/ unor prea vechi manuscrise,/ nedescifrate uși deschise/ ale unei taverne/ în bobul de grâu”. Vidul interior, proclamat obsesiv, dă la iveală spații unde se înstăpânesc lipsa de iluzii, demitizarea, chiar iconoclastia, uneori textul având rezonanțe de parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
Menuetul, autorul aruncă peste realitate vălul misterului, irizând-o cu numeroase taine. Pe unele, precum cele ale maiorului Arnotă și ale rahagiului Alexe, își propune să le deslușească chiar Lucu, alter egoul autorului. Pe altele V. le lasă într-adins nedescifrate. De pildă, misterul dens care o înconjoară pe mama lui Lucu, poate cel mai interesant dintre personaje, femeie frumoasă, descendentă dintr-o familie nobilă, ducându-și cu demnitate viața de mizerie și încercând - inexplicabil pentru toți cei din jur - să
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
provoacă o hipersensibilitate vecină cu stările paroxistice: în consecință, omul „încurcă timpurile”, ia cunoștință de singurătatea sa fundamentală. Realitatea se prezintă sub chipul lui Proteu, „cel cu o mie de fețe”, adică un univers de fragmente, crâmpeie, anticipări, avertismente necunoscute, nedescifrate, aparținând zonelor de mister și umbră ale conștiinței. De fapt, povestirile traduc un refuz al lumii de obiecte, al lumii robotizate, corelativ nevoii de evadare într-o altă realitate, vie, umană, ordonată, chiar dacă și aceasta e, la rândul ei, imaginată
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
apărare” este o abstracție teoretică, utilizată pentru a descrie un mod de lucru, de funcționare mentală. Wallerstein compară acest concept cu altele, precum asimilarea sau conservarea (descrise de Piaget) - formulări abstracte utile în explicarea comportamentului care ar rămâne, altfel, de nedescifrat. Conceput astfel, mecanismul de apărare nu este conștient, fapt care poate avea următoarele semnificații (Gill, 1963; Wallerstein, 1967): - subiectul nu este conștient de comportamentul prin care se manifestă apărarea (un gând, de exemplu); - subiectul nu este conștient că respectivul comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
răspuns, dar a fost redusă la tăcere de o altă senzație. M-am uitat la Suki. O privea pe Belinda în timp ce ea chicotea, îndesată pe jumătate cu tranchilizante și Dumnezeu mai știe ce, și expresia de pe fața ei era de nedescifrat. Era ceva nesănătos în obsesia Belindei pentru propria persoană; n-ar fi o exagerare să o numesc narcisism. Mă întrebam dacă la asta se gândea și Suki, dacă era speriată pentru Belinda sau chiar pentru ea însăși. Deoarece cineva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
amintești În cele mai neașteptate condiții ale noi tale vieți de un zgomot anume, de un chip de bătrân, de o casă sau de un iaz, de o Întâmplare sau de o poveste, de un incident sau de o iubire nedescifrate atunci, În copilărie, și poate nici azi, de un sens al tuturor lucrurilor necunoscute celor care nu sunt din același sat cu tine. Un acord dintr-o rapsodie a unui compozitor român de renume european, un tablou sau o sculptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gând ca a doua zi să-l ia pe Wang de la întrunire și să-și continue împreună drumul spre Yenan. Lan Ping e obosită și se culcă devreme. Nu știe că dimineața următoare va intra în istorie ca un mister nedescifrat al Chinei moderne. La micul dejun, Xu îi spune lui Lan Ping că locul întrunirii soțului ei se află la câteva case mai încolo pe uliță. Adunarea s-a încheiat deja în zori. Xu propune să-și ia chifle la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chiar deloc neglijabile. Auzise despre întâmplarea hazlie dinainte de Crăciun, când năzdrăvanul cățel al doamnei Ledoulx tăvălise relațiile româno-franceze pe orizontala covorului consular. Se amuzase copios. Așa încât Toinette primi acum din partea lui un zâmbet și o privire anume, al căror subînțeles nedescifrat pe deplin o obsedă toată seara. Ea uitase deja de acea întâmplare, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp se confrunta cu o problemă de budoar. Ledoulx, știa sigur, renunțase la farmecele ei în favoarea unei calfe înfăinate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
derapant: „Ce-ar putea să mai rămână/ Dintr-un om după ce moare?/Dumnezeu îmi dă răspunsul/ - Nu e treaba dumitale! Nici nu se putea o tratare mai ambiguă, mai alunecoasă, mai subtilă de reflectare a dependenței umane de forțe încă nedescifrate, adesea atribuite lui Dumnezeu. Comaniță declară deschis: „Nu cred în reîncarnare!/ Nici în Paradisul de Dincolo... dovedind astfel solide convingeri materialiste, de liber cugetător, de gânditor care se îndoiește de veridicitatea ideologiilor și teologiilor cu care generațiile sunt hrănite încă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
închide, așa cum a debutat, cu o notă de visare rimbaldiană și cu vuietul apelor în căutare de țărmuri de insule și de continente. În mormântul fără de fund al oceanului se află toate tainele pe care textul lui Pratt le lasă nedescifrate. Undeva, departe de insula pe care a abandonat-o, Călugărul își continuă monologul lui romantic, torturat de umbra pasiunii care nu vrea să treacă. Cât despre Corto, el își duce mai departe povestea. Asemenea unui poem, Corto își conservă misterul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un ins cu redingotă, ridica mâinile spre pajiște. Un podeț venețian ducea de la peluză către o insulă, unde se ridica o biserică de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie era "Fountain Scenery". Câteva cuvinte arabe dedesubt rămaseră nedescifrate de Stănică. Erau și altele ceva mai noi și mai stângace, însă tot așa de ciudate. În locul trandafirilor, atârnau ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagună trecea un fel de gondolă încărcată cu marinari, părând niște piei-roșii și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]