105 matches
-
de abrupt și de tranșant în chestiunile de alianță pe care România și le-a asumat, e obligată, într-adevăr să și le respecte, dar trebuie exemplificat. Am amintit aici un lucru foarte serios și clar și le-a asumat neforțată de nimeni, și le-a dorit poporul român la acel moment. Ei, nu dați vina pe poporul român, că poporul român nu a fost întrebat. Ei, eu știu că da, dumneavoastră știți altceva, e părerea dumneavoastră. Spuneți-mi mie ceva
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]
-
contract în mai 1982. I.R.S. a lansat "Chronic Town" în august, prima pe plan american. O recenzie pozitivă a publicației "NME" a lăudat aura de mister a pieselor, concluzionând: „R.E.M. sunt adevărați, și e grozav să auzi ceva atât de neforțat și inteligent.” I.R.S. l-a repartizat inițial pe producătorul Stephen Hague pentru înregistrarea primului album de studio. Insistența lui Hague în privința perfecțiunii din punct de vedere tehnic i-a nemulțumit pe membri, care au cerut casei de discuri să-i
R.E.M. () [Corola-website/Science/313854_a_315183]
-
Polifonii, Editura Polirom, Colecția Ego, Iași, 2001 Amintirile-s varză Prima poezie din Studii pe viață și pe moarte vorbește despre un alt fel de refugiere în Vest decît aceea a scriitorilor din volumul lui Cornel Ungureanu. Una perfect banală, neforțată de amenințarea unui regim criminal, neinspirată de dorința de a realiza mari proiecte, născută din cea mai pură și mai onestă lehamite: Am rămas puțini majoritatea/ se cară" a zis Serpente și-a/ sorbit îndelung dintr-o bere// "as fi
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
la nivelul începătorilor (atunci când se încearcă învățarea unui act motric nou, și când atenția lor este concentrată asupra rezultatelor mișcării și nu asupra felului cum o execută. De aceea, este necesar să se explice începătorilor să execute mișcările respective ușor, neforțat, ”în joacă”, dar sunt cazuri când și la nivel de mare performanță apare această încordare de coordonare atunci când performerul dorește foarte mult să-și depășească recordul personal, adversarul, dar nu este încă suficient de pregătit pentru acest lucru, sau atunci când
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
transformarea unor localități în centre urbane pentru a da bine în statistici), pentru perioada postcomunistă înaintăm sintagma unei pseudo-urbanizări. Deși în prezent ne aflăm în zona structurării zonelor metropolitane - o urbanizare continuă, cum am amintit mai sus - în zona urbanizării neforțate, cu toate acestea efectele nu sunt mai puțin dăunătoare. Ne referim aici la acel tip de dezvoltare haotică, nesistematizată, în care cartiere „rezidențiale” din zone metropolitane nu beneficiază de utilități minimale, de exemplu. Pe acest fundal, mișcarea populației înregistrează modificări
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
propriu-zise, povești cu animale, prezente și în colecțiile lui I. G. Sbiera și S. Fl. Marian, dar cea mai mare parte a textelor este rezervată snoavelor despre țigani. Versiunile în limba germană se impun prin ținuta îngrijită, prin limbajul cursiv, neforțat, tălmăcitorul urmărind echivalarea conținutului narațiunii. Volumul Romänische Poeten, editat la Viena în 1865, conține traduceri din scrierile lui V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu, C. Negruzzi, Andrei Mureșanu, C. A. Rosetti, dar și ale lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
strict personal nu este implicat în fiecare gest față de partener, pe termen mediu și lung, fără reciprocitate în oferirea de bunuri și servicii materiale și simbolice, prietenia nu va rezista. Întemeiată în cel mai înalt grad pe liberul consimțământ și neforțată prin nici o instituție formală, având în centru valorizarea reciprocă, prietenia nu este lipsită de tensiuni și conflicte. De cele mai multe ori ele sunt depășite însă, potrivit principiului că, funcționând ca fundal similaritatea axiologică, partenerii își respectă unul altuia interesele, gusturile, opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a acordului, ceea ce ar însemna să avem tot atâtea "adevăruri" câte comunități există. Renunțarea la premisele epistemologice de configurare a adevărului implică și eliminarea ideii de "validare". Pur și simplu, cel care primează este binele comunitar, produs al unui "acord neforțat" ce rezultă dintr-o dezbatere liberă. Judecată strict epistemologic, concepția pragmatistă se apropie de cea relativistă, întrucât nu împărtășește perpectiva obiectivistă a existenței unui loc perfect detașat de orice abordare particulară. Dar, câtă vreme adevărul e scos din vocabularul epistemologic
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grad mai ridicat al acordului cu privire la ceea ce este semnificativ în domeniul științelor naturii și al unui grad mai redus în această privință în cel al științelor sociale 179. Cu alte cuvinte, dacă în cazul științelor naturii ceea ce Rorty numește "acord neforțat" apare cu o frecvență mai mare, în cel al științelor sociale acesta este prezent mai rar. În plus, în cazul primelor, avem de-a face cu demersuri ce urmăresc predicția și controlul, pe când, în cazul științelor sociale, așa ceva nu ar
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în demersul gânditorului american. Este vorba, în primul rând, despre ceea ce aș numi "argumentul dezbaterii publice". Potrivit concepției lui Rorty, aceasta implică "cel mai larg acord intersubiectiv" între membrii unei comunități, dar, în același timp, un acord care este, eminamente, "neforțat"181, ceea ce denotă lipsa acțiunilor coercitive, care i-ar putea obliga pe membrii unei comunități să recunoască ceva ca fiind "bine" împotriva voinței lor. Problema care intervine aici este însă aceea a imposibilității de a justifica altfel decât ideologic de ce
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
caz, ajungem în situația de accepta existența unor credințe diferite aparținând unor comunități diferite despre "ceea ce este bine". Prin urmare, există posibilitatea ca, în urma unor dezbateri publice referitoare la ceea ce este "bine" pentru comunități diferite, să se ajungă la "acorduri neforțate" care să ofere interpretări diferite ale binelui, raportate la nevoile fiecărei comunități în parte. În acest caz, deși nu avem de-a face cu un relativism epistemologic, nu poate fi negată prezența unui relativism etic, chiar în condițiile în care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca membri ai comunității noastre (culturale sau de cercetare)185, ei s-ar putea să nu se considere ca atare, fie și pentru simplul motiv că, prin persuadare, și nu ca urmare a exercitării forței, pot ajunge la un "acord neforțat" de a se împotrivi dorinței noastre de a-i integra în comunitatea ai cărei membri suntem. Altfel spus, s-ar putea ca, deși potrivit "discuției libere" prin care noi am ajuns la "acordul neforțat" de a considera că modul de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
forței, pot ajunge la un "acord neforțat" de a se împotrivi dorinței noastre de a-i integra în comunitatea ai cărei membri suntem. Altfel spus, s-ar putea ca, deși potrivit "discuției libere" prin care noi am ajuns la "acordul neforțat" de a considera că modul de organizare al comunității noastre este propriu "celei mai bune lumi dintre toate lumile posibile", cei pe care vrem să-i integrăm în etnocentricul "noi" să nu fie convinși de instituțiile, aranjamentele sau practicile noastre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care poate fi numit "argumentul interesului comunitar". Plecând de la ideea expusă de Rorty, potrivit căreia "adevărul" înțeles în sens etic nu reprezintă nimic altceva decât ceea ce o comunitate decide, în urma unei "discuții libere" prin care se ajunge la un "acord neforțat", că este bine pentru membrii săi, nu putem evita problema interesului care intervine în susținerile participanților la respectiva dezbatere. Renunțarea la un adevăr fundamentat epistemologic în baza căruia diferența dintre "bine" și "mai bine" rezulta prin apel la corespondența cu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
argument convingător pentru eliminarea oricărui tip de criteriu de delimitare între "binele actual" și "mai binele posibil"187. În aceste condiții, întrebarea care se pune este următoarea: ce anume face ca, în contextul dezbaterii libere al cărei rezultat este "acordul neforțat" cu privire la ceea ce e "bine" pentru o comunitate, să-i convingă pe participanți (prin "persuasiune", și nu prin "forță") că ceea ce ei au stabilit este "binele" de care comunitatea are nevoie? Răspunsul pe care-l sugerez trimite la un element care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu existența unor credințe diferite despre "bine". Simplu spus, orice comunitate are interesul de a-și îmbunătăți instituțiile, aranjamentele, practicile și valorile, dar acest interes poate justifica diferite credințe despre "bine" la care membrii comunității pot ajunge printr-un acord neforțat. Avem de-a face deci cu o poziționare de tip ideologic a unor comunități diferite, dar trebuie subliniat că o astfel de poziționare nu implică faptul că tipurile diferite de "bine" sunt ireconciliabile. În acest caz însă, pretenția "etnocentrică" a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
una liberală, periculozitatea seducției politice pe care o degajă. Utopia legitimează inexistentul, inducând ideea unei integrări într-o societate promisă care este contrapusă celei actuale, în vreme ce ideologia își poate depăși semnificația negativă prin legitimarea intereselor comunității prezente și prin integrarea neforțată a membrilor acesteia într-o societate în care ei își pot defini singuri "binele". Chiar neutilizând, decât pasager, conceptul de ideologie, dar lăsându-i simțită prezența implicită, Rorty îl "pozi-tivează", astfel încât concepția pragmatistă asupra ideologiei se apropie foarte mult de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
manifestă, primordial, ca impunere a unor interese în defavoarea altora și ca instaurare a dominației de clasă. Mecanismele societății democratice contemporane chiar admițând segmentarea acesteia în acord cu logica marxistă a "claselor" deși imperfecte, oferă, cum ar spune Rorty, posibilitatea "acordului neforțat", ceea ce înseamnă că ideologia găsește resurse de legitimare a anumitor valori, atitudini sau practici sociale prin apel la funcția sa integrativă, și nu în mod necesar prin apel la impunerea consensului. Consideră, în consecință, că, în contextul abordării lui Giddens
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vorba deci de un consens impus și doar formal existent așa cum se întâmplă în societățile de factură autoritaristă sau totalitară ci de un acord care e produsul procesului democratic. Mai clar, este vorba, în termenii lui Rorty, despre un "acord neforțat" ce rezultă din îmbinarea valorilor vehiculate de ideologia democrației cu normele încetățenite privitoare la libertatea de expresie, legitimitatea competiției dintre interesele individuale și colective și dezbaterea publică referitoare la modurile de atingere a acestora. Ca practică de gândire în sensul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca și atunci când specifică faptul că "dorința de "obiectivitate" se reduce la o dorință de a dobândi credințe asupra cărora se va ajunge, în final, în urma unei interacțiuni libere și deschise cu oameni care dețin alte credințe, la un acord neforțat" ("Știința ca solidaritate", în op. cit., p. 107). 179 Idem, pp. 104-105. 180 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 21. 181 Este evident că, în acest punct, Rorty reușește să depășească ceea ce i-am imputat, mai sus, lui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai sus, lui Popper. Dincolo de diferența referitoare la intersubiectivitatea popperiană (înțeleasă ca "obiectivitate" ce decurge din caracterul public al metodei) și intresubiectivitatea rortyană (care privește solidaritatea unei comunități, de asemenea rezultat al dezbaterii publice), atunci când vorbește de existența unui "acord neforțat", filosoful american evită eventuala acuzație relativă la posibilitatea ca acesta să fie impus prin decizii arbitrare sau acte coercitive. Acest lucru este posibil în măsura în care la Popper intervine loialitatea sa față de teoria adevărului-corespondență (adevăr care, dacă există, se află oricum "dincolo
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
adevăr care, dacă există, se află oricum "dincolo" de prezența sau absența dezbaterii publice a teoriilor), în vreme ce, pentru Rorty, reducerea obiectivității la solidaritate nu este o operațiune epistemologică, ci una de natură etică. 182 Potrivit gânditorului american, "afirmația că "acordul neforțat" este suficient stârnește spectrul relativismului. Căci cei care consideră că o concepție pragmatică despre raționalitate este nesănătos de relativistă se întreabă: "Acord neforțat între cine și cine? Între noi? Între naziști? Între oameni de orice cultură sau grup arbitrar?" Răspunsul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu este o operațiune epistemologică, ci una de natură etică. 182 Potrivit gânditorului american, "afirmația că "acordul neforțat" este suficient stârnește spectrul relativismului. Căci cei care consideră că o concepție pragmatică despre raționalitate este nesănătos de relativistă se întreabă: "Acord neforțat între cine și cine? Între noi? Între naziști? Între oameni de orice cultură sau grup arbitrar?" Răspunsul este, desigur, "între noi". Prin acest răspuns necesar etnocentric se înțelege pur și simplu că trebuie să acționăm după propriile noastre principii. Credințele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atunci când spune că "(...) putem extinde mereu domeniul lui "noi" considerând alți oameni sau culturi drept membri ai aceleiași comunități de cercetare din care facem parte și noi înșine tratându-i drept parte a grupului în care se caută un acord neforțat" (Richard Rorty, "Știința ca solidaritate", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000, pp. 102-103). 186 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., pp. 77-78. 187 În această
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
folosirea proprietății lexemelor în domeniile științei sau ale vorbirii protocolare. Limba este vie și-și are propriile ei legi care se consolidează în timp și sunt întotdeauna justificate de caracterul practic, cu tot ce implică acesta, în vorbirea în evoluție neforțată. Dar aceste legi vorbitorii majoritari, locuitori ai satelor, nelegați de mijloacele moderne de comunicare, până spre sfârșitul secolului al XX-lea, nu le adoptă. Aminteam de același procedeu al omisiunii unei părți din cuvânt și în cazul unor substantive proprii
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]