1,886 matches
-
pentru diagnosticul diferențial între o afecțiune vertebrală și una renală (infecție urinară, nefropatie obstructivă). • Aparatul respirator. Colecțiile pleurale sunt fie expresia sindromului edematos sever (anasarca), fie a unei boli sistemice cu coafectare renală. Infecțiile respiratorii se asociază cu glomerulonefritele acute, nefropatia cu IgA, dar și cu orice situație însoțită de imunitate redusă (insuficiența renală acută sau cronică, tratament imunosupresiv, boli sistemice). La pacientul renal imunodeprimat, infecția respiratorie specifică (tuberculoza pulmonară) este semnificativ mai frecventă în comparație cu populația generală. în cazul pacienților transplantați
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
notându-se modificările de volum, culoare, miros (inspecția vizuală a urinii de către medic este obligatorie). • Aparatul genital. Infecțiile genitale (vaginite, anexite etc) favorizează infecțiile urinare. Neoplasmele genitale se pot manifesta ca sindrom edematos (sindrom nefrotic secundar) sau pot determina anurie/nefropatie obstructivă. Ca urmare, examenul ginecologic (inclusiv al sânului și ganglionilor axilari) este obligatoriu la pacienta cu afecțiune renală și cu simptomatologie sugestivă. Simptomatologia prostatică, în prezența disfuncției renale și/sau a infecției urinare sugerează obstrucția căilor urinare. Tușeul prostatic este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
suficient de sensibil. • Densitatea urinară specifică în urina concentrată de peste noapte este între 1015-1030. Determinarea unei densități <1015 în aceeași urină sugerează o reducere semnificativă a capacității de concentrare a urinii (de regulă, prin afectarea tubulo-interstițială din IRA intrinsecă, IRC, nefropatii tubulare sau tubulo-interstițiale). • Determinarea semicantitativă a proteinuriei (vezi și capitolul „Determinarea și evaluarea proteinuriei”): variația reacției de culoare se întinde de la „urme” la +4. Echivalențele semicantitative sunt: urme = 5-20 mg/l, + = 30 mg/l, ++ = 100 mg/l, +++ = 300 mg/l
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
PMN) se examinează cel mai bine în urina proaspătă, înainte ca nucleii și granulele intracitoplasmatice să degenereze. Prezența PMN indică inflamația tractului urinar (vezi figura 4). Leucocitele (normal<5/HPF) se întâlnesc în infecțiile tractului urinar, dar și în alte nefropatii tubulo-interstițiale și chiar, rareori, în glomerulopatii (în aceste din urmă situații, urina este sterilă). De asemenea, leucocituria este prezentă în inflamațiile periureterale (de ex. în apendicita acută și în boli inflamatorii ale intestinului). Eozinofiluria se constată în nefritele acute interstițiale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fixate pe o matrice proteică. împreună cu hematiile dismorfe și în prezența proteinuriei semnificative sunt întâlniți în sindromul nefritic (vezi figura 5). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii leucocitari constau în leucocite fixate pe o matrice proteică. Sunt frecvent prezenți în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv în pielonefrita acută) (figura 6). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii epiteliali constau într-un număr variabil de celule epiteliale aglutinate și fixate pe o matrice hialină; sunt frecvent întâlniți în necroza tubulară acută (figura 7). Trebuie introdusă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
rezultat fie din alterarea proteinelor serice, fie din alterarea celulelor prezente în urină. Prezența cilindrilor granulari este de regulă patologică, nefiind însă specifică unei anumite boli renale. Pot fi întâlniți atât în necroza tubulară acută, cât și în glomerulopatii sau nefropatii tubulo-interstițiale. • Cilindrii ceroși sunt constituiți din material hialin format în tubii renali dilatați sau atrofiați din bolile renale cronice. • Cristaluria este prezentă în mod fiziologic în urină; prezența masivă a cristalelor în urină este însă patologică. Cristalele de oxalat de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de efort excesiv, proteinuria poate să devină, tranzitoriu, semnificativă (dar în general sub 1g/24 ore), fără o semnificație deosebită pe termen lung. A. Proteinuria (PU) persistentă are o semnificație patologică deosebită: semnalizează de regulă o boală renală cronică; în nefropatiile tubulo-interstițiale cronice și nefropatiile vasculare, proteinuria este de obicei modestă (< 1 g/24 ore). în bolile glomerulare, proteinuria este moderată (1-3 g/24 ore) sau, frecvent, severă (> 3 g/24 ore - de rang nefrotic); proteinuria este un factor de prognostic
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
poate să devină, tranzitoriu, semnificativă (dar în general sub 1g/24 ore), fără o semnificație deosebită pe termen lung. A. Proteinuria (PU) persistentă are o semnificație patologică deosebită: semnalizează de regulă o boală renală cronică; în nefropatiile tubulo-interstițiale cronice și nefropatiile vasculare, proteinuria este de obicei modestă (< 1 g/24 ore). în bolile glomerulare, proteinuria este moderată (1-3 g/24 ore) sau, frecvent, severă (> 3 g/24 ore - de rang nefrotic); proteinuria este un factor de prognostic major al evoluției afecțiunii
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
IRC către stadiul terminal este mai mare; pacienții cu proteinurie persistentă, indiferent de cauza acesteia, prezintă un risc cardiovascular crescut (risc mai mare de morbiditate cardiovasculară sau deces prin boli cardiovasculare); proteinuria moderată poate fi singurul semn, subclinic, al unei nefropatii cu evoluție torpidă, dar cu potențial de evoluție spre insuficiență renală cronică. B. Proteinele prezente în urina normală și în cea patologică provin din trei surse majore: • proteine plasmatice filtrate în mod fiziologic sau patologic de către capilarele glomerulare și care
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excreția urinară crescută de proteine în urină. Permeabilitatea selectivă a barierei glomerulare poate fi afectată în special în componenta sa electrică (pierderea sarcinilor electrice negative, care resping moleculele de albumină din sânge, de asemenea încărcate negativ), cum se constată în nefropatia cu leziuni minime. Dacă există o afectare structurală importantă a barierei glomerulare, atunci aceasta își pierde selectivitatea de mărime, explicând astfel prezența în urină a proteinelor cu greutate moleculară mare, rezultând o PU neselectivă, întâlnită în majoritatea glomerulopatiilor cronice. • PU
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mijloace uzuale și nu are semnificație patologică (cu excepția microalbuminuriei, care necesită însă o metodologie specială de determinare). Funcție de cantitatea de proteine prezentă în urina/24 de ore, PU se clasifică în: proteinurie ușoară (0,3-1g/24h), întâlnită de regulă în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv pielonefrita acută), dar și în IRA intrinsecă sau în faza de remisiune a glomerulopatiilor; proteinurie moderată, de rang subnefrotic (1-3 g/24h), se întâlnește în nefropatii tubulo-interstițiale (depășind însă rareori 2 g/24h), dar mai ales în glomerulopatii
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se clasifică în: proteinurie ușoară (0,3-1g/24h), întâlnită de regulă în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv pielonefrita acută), dar și în IRA intrinsecă sau în faza de remisiune a glomerulopatiilor; proteinurie moderată, de rang subnefrotic (1-3 g/24h), se întâlnește în nefropatii tubulo-interstițiale (depășind însă rareori 2 g/24h), dar mai ales în glomerulopatii neînsoțite de sindrom nefrotic; proteinuria moderată definește, de asemenea, remisiunea parțială a sindromului nefrotic proteinuria severă (>3 g/24h) este însoțită, de regulă, de celelalte elemente ale sindromului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
asemenea, remisiunea parțială a sindromului nefrotic proteinuria severă (>3 g/24h) este însoțită, de regulă, de celelalte elemente ale sindromului nefrotic, fiind cel mai des întâlnită în glomerulopatii, dar și în afecțiuni sistemice de tipul amilodozei sau diabetului zaharat cu nefropatie diabetică. Proteinuria cantitativă se poate exprima și ca raport proteinurie/creatininurie (fără unitate de măsură), caz în care nu este necesară colectarea urinii/24h, această determinare realizându-se din urina emisă spontan. Determinarea acestui raport are multiple avantaje: elimină eroarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sugerând diagnosticul de gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU glomerulară selectivă (conținând aproape în exclusivitate albumină, pe lângă alte câteva proteine cu greutate moleculară mică în cantități reduse, ca în cazul nefropatiei cu leziuni minime) și PU glomerulară neselectivă (în care, pe lângă albumină, se găsesc cantități importante de globuline și alte proteine cu greutate moleculară mare (majoritatea glomerulopatiilor cronice). Microalbuminuria (MA) reprezintă un caz special de excreție anormală de proteine în urină
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări de hemostază. Hematuriile glomerulare sunt prezente în cvasi-totalitatea glomerulopatiilor (cu excepția nefropatiei cu leziuni minime), precum și în sindromul Alport. Hematuria extraglomerulară de cauză nefrologică poate fi cauzată de cistita infecțioasă, boala polichistică renală, nefritele interstițiale acute, necroza papilară, boli vasculare (tromboembolismul arterei renale, tromboza venei renale, infarctul renal). Hematuria extraglomerulară de cauză
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cauză, ci doar factor favorizant pentru o sângerare la un nivel la care se află o leziune preexistentă. Cele mai frecvente cauze de hematurie sunt inflamația/infecția vezicii urinare și a prostatei; cauze relativ frecvente de hematurie sunt reprezentate de nefropatiile glomerulare, litiaza renală și cancerul urotelial. Pentru a direcționa eficient evaluarea diagnostică a hematuriei trebuie precizate: • tipul hematuriei (macrosau microscopică); nu există însă o relație proporțională între gradul hemoragiei și severitatea afecțiunii cauzale. Hematuriile de origine glomerulară sunt de regulă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renală și cancerul urotelial. Pentru a direcționa eficient evaluarea diagnostică a hematuriei trebuie precizate: • tipul hematuriei (macrosau microscopică); nu există însă o relație proporțională între gradul hemoragiei și severitatea afecțiunii cauzale. Hematuriile de origine glomerulară sunt de regulă microscopice (cu excepția nefropatiei cu IgA, în care sunt posibile episoade de HM); • asocierea simptomatologiei algice; hematuria nu este de obicei dureroasă, cu excepția cazurilor în care este asociată cu inflamație (infecție urinară joasă sau înaltă) sau obstrucție (cistită hemoragică, obstrucția ureterală cu cheaguri). Un
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt posibile episoade de HM); • asocierea simptomatologiei algice; hematuria nu este de obicei dureroasă, cu excepția cazurilor în care este asociată cu inflamație (infecție urinară joasă sau înaltă) sau obstrucție (cistită hemoragică, obstrucția ureterală cu cheaguri). Un caz particular îl constituie nefropatia cu IgA, în care episoadele de hematurie macroscopică sunt însoțite de dureri lombare necolicative; • momentul micțional în care apare hematuria; hematuria inițială (rară) are originea la nivelul uretrei sau prostatei, de obicei secundară leziunilor inflamatorii. Hematuria totală este cea mai
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
majoră (frecvent tumorală); • contextul anamnestic și clinic (vezi și capitolul „Abordarea clinică a paicentului cu boală renală”). Asocierea hematuriei cu piurie și/sau disurie este sugestivă pentru infecția de căi urinare; infecția recentă a tractului respirator sugerează glomerulonefrita postinfecțioasă sau nefropatia cu IgA; antecedentele familiale de afectare renală pot fi întâlnite în sindromul Alport, boala polichistică renală; durerea lombară unilaterală orientează către obstrucție ureterală prin calcul sau cheag; disuria sau alte anomalii ale micțiunii la un bărbat vârstnic sugerează suferință prostatică
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ierburile chinezești, ciclofosfamida); • caracterul persistent sau tranzitoriu al hematuriei macroscopice; sângerarea recurentă ciclică în relație cu sângerarea menstruală la femeie sugerează endometrioza de căi urinare; hematuria tranzitorie după solicitarea fizică excesivă indică hematuria de efort. HM recurentă se întâlnește în nefropatia cu IgA (hematurie recurentă, dar fără istoric familial), sindromul Alport (hematurie recurentă, dar cu istoric familial de insuficiență renală cronică), hematuria familială benignă (hematurie macroscopică cu caracter familial, dar fără antecedente familiale de insuficiență renală). Hematuria microscopică tranzitorie este frecvent
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de sodiu); • aport hidric insuficient; • tratament cu diuretice (în special furosemid, în anumite cazuri); • tulburări hormonale (diabet insipid, hiperaldosteronism, tratament cu corticosteroizi). 2. Hiponatremia (K <3,5 mmol/l) se întâlnește în următoarele situații: • vărsături, diaree, arsuri, traumatisme; • pierderi renale (nefropatii tubulo-interstițiale, faza poliurică a IRA, tratament cu diuretice - în special thiazidice); • hipoaldosteronism și sindromul secreției inadecvate de ADH; • medicație: unele antidepresive, antidiabetice și citostatice. 3.5.3. Modificările calciului seric 1. Hipercalcemia (valori ale calciului total >2,65 mmol/l
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
restricție alimentară severă, vărsături, diaree; • IRA funcțională, sindrom nefrotic, sindrom hepato-renal, insuficiență cardiacă congestivă; • insuficiență renală cronică moderată/severă (majoritatea cazurilor); • stress post-operator, sindrom Cushing. b) Natriuria crescută se întâlnește în următoarele situații: • aport alimentar crescut; • IRA (în faza poliurică); • nefropatii tubulo-interstițiale cu pierdere de sare; • sindrom Schwartz-Bartter, sindrom Fanconi; • hipoaldosteronism, sindromul secreției inadecvate de ADH (SIADH); • alcaloză metabolică, cetoacidoză, intoxicație cu apă. 2. Determinarea potasiului urinar (valori normale 30-100 mmol/24h) este utilă în evaluarea pacienților cu anumite afecțiuni renale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
potasiului urinar (valori normale 30-100 mmol/24h) este utilă în evaluarea pacienților cu anumite afecțiuni renale, precum și la subiecții cu tulburări serice ale potasiului. a) Kaliuria redusă este un element întâlnit în caz de: • vărsături, diaree, drenaje gastro-intestinale, sondaj, fistule; • nefropatii cu oligurie; • boala Addison, abuz de laxative. b) Kaliuria crescută se constată în: • faza poliurică a IRA, nefropatii tubulo-interstițiale, acidoză tubulară; • sindrom Fanconi, sindrom Bartter; • hiperaldosteronism, sindrom Cushing, diabet zaharat, acidoză și alcaloză metabolică; • tratament cu diuretice, glucocorticoizi, ACTH, aminoglicozide
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
subiecții cu tulburări serice ale potasiului. a) Kaliuria redusă este un element întâlnit în caz de: • vărsături, diaree, drenaje gastro-intestinale, sondaj, fistule; • nefropatii cu oligurie; • boala Addison, abuz de laxative. b) Kaliuria crescută se constată în: • faza poliurică a IRA, nefropatii tubulo-interstițiale, acidoză tubulară; • sindrom Fanconi, sindrom Bartter; • hiperaldosteronism, sindrom Cushing, diabet zaharat, acidoză și alcaloză metabolică; • tratament cu diuretice, glucocorticoizi, ACTH, aminoglicozide. 3. Ureea și creatinina urinară prezintă valoare în special pentru determinarea funcției renale (clearance-urilor ureei și creatininei - vezi
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unei turbidități (opalescente) generată de legarea imunoglobulinei (Ig) cercetate (de tip IgG, M, A) de antiserurile specifice; această turbiditate este măsurată fotometric și este direct proporțională cu cantitatea de Ig măsurată în ser (mg/dl). Această metodă ajută diagnosticul de nefropatie cu depozite mezangiale de IgA. Studiul imunoglobulinelor este indispensabil pentru diagnosticul disproteinemiilor și pentru caracterizarea în sânge și urină a proteinelor monoclonale, în particular a proteinelor BenceJones în urină. Complementul: activitatea complementului total este explorată prin metoda hemolitică, care utilizează
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]