9,132 matches
-
modernistă, dovadă faptul că în România avangardele s-au manifestat sub forma unei "voințe de edificare" și nu a unui elan negativ, și nici dispusă nu era să "importe" criza occidentală. Altfel spus, considerînd criza modernistă una de identitate și negînd existența unei crize, se subînțelege, moderniste, cercetătoarei clujene i se pare evident că pînă la instaurarea comunismului literatura română nu a avut parte de o criză de identitate, a fost, dimpotrivă, animată de un anti-crizism care a impregnat toate zonele
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
de acest fel și cele discutate mai sus este o legătură foarte strânsă. Rezolvarea acestor probleme nu ține atât de acțiuni de "promovare a culturii românești în lume" înfăptuite de fundații, uniuni și ministere (al căror rol nu poate fi negat, mai cu seamă atunci când este vorba de opere literare, strict dependente de limbă, deci necesitând mediatizare și traducere), cât de schimbarea atitudinii față de comunicarea cu lumea. O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți autori, ea vine dintr-
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
e portar, care e primarul marelui oraș și președintele F.R.F. Așa dar, cei trei ar fi pus la cale o joacă de-a pedeapsa. Prunea se cădea penalizat pentru că l-a atacat pe dl Dragomir: asta, dl Dragomir n-o neagă. Dar cum d-sa era prieten cu președintele clubului unde era Prunea portar, nu voia să-i prejudicieze echipei returul de campionat, suspendîndu-i portarul. Președintele F.R.F. (care între timp a negat cu jumătate de gură că a participat la întîlnire
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
atacat pe dl Dragomir: asta, dl Dragomir n-o neagă. Dar cum d-sa era prieten cu președintele clubului unde era Prunea portar, nu voia să-i prejudicieze echipei returul de campionat, suspendîndu-i portarul. Președintele F.R.F. (care între timp a negat cu jumătate de gură că a participat la întîlnire) nu voia nici el acest lucru. Așa că cei trei muschetari au simulat mai întîi o suspendare pe 9 luni, apoi una pe doar 6, apoi o amendă. Totul, stabilit de la începutul
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
reviste din afară. - Nu cred că toți acționau cu un astfel de gând. - Cine făcea gălăgie intra într-o arie de cunoaștere mai largă și pe cuprinsul țării. Nu pot vorbi că s-a falsificat literatura noastră, dar nu pot nega că n-ar fi fost cu putință. Spun aceasta cu ezitare, pentru că, repet, nu știu cum ar fi fost altfel. Noi n-am avut cărți valoroase care să fi rămas în arhive ca niște opere interzise și care să poată fi astăzi
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia lui Ion Antonescu pe culoarele guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică, Hitler fiind, adică, primul nume compatibil cu Antonescu apărut în mintea înaltului personaj din guvern. Felul acesta de
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
În același text, prozatorul remarcă dezechilibrul de forțe dintre critic și autor, tocmai pe fundalul rolului supradimensionat pe care criticul îl are în mass-media. Dar, la urma urmei, este romanul lui Martin Walser o scriere antisemită? Autorul și unii critici neagă această acuză. Alții întrevăd în roman, ca și în unele din textele precedente ale lui Martin Walser, urmele unui antisemitism latent. Deocamdată, iată, pe scurt, subiectul cărții: Andre Ehrl König, personajul central, este critic literar și star t.v. Discreționar
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
pe cale s-o facă) tovarășii de drum deveniți incomozi. Și Ceaușescu, a spus Mizil, a fost un mare patriot, a cărui execuție apasă pe conștiința celor care au ordonat-o. A mai spus că realizările regimului trecut nu pot fi negate decît de cei ostili și proști. N-a spus că din cauza patriotismului executatului România a ajuns la un nivel economic, social și moral sub care nu mai era decît Albania, dintre țările europene, handicap pe care și azi îl simt
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
poeți tineri răsar din ele și-ți intră-n urechi/ și deodată devii serios/ ai nevoie de un bastonaș/ cu minuta de păpușă/ să te scarpini cu ea sub perucă" (eu sînt șam nefericitul prinț al danemarcei). Astfel realul se neagă într-o grațioasa manieră, antrenînd autonegarea subiectului care se apără de sine cu ajutorul propriei sale fantasme. Aci imaginarul joacă rolul unui antilirism. Dar e cu putință așa ceva? Breton scria: "Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
discret strecurat, în formula unei intertextualități aluzive, așa că cititorul uită repede că autoarea e o poetă-filolog. Tehnica e interesantă. Apar la Catrinel Popa frînturi de vers a căror sursă poetică e, teoretic vorbind, imediat identificabilă la autori clasicizați, dar poezia neagă atît de rapid cuvîntul pe care tocmai l-a introdus încît cititorul nu are timp să descifreze cuvîntul ca arghezian, bacovian... Senzația termenului familiar și poetic rămîne însă. Iată un vers (din obișnuință spun vers, dar nu știu unde începe și unde
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
propriul mod de a interoga conținuturile operei de rezistență. Nu s-a înțeles încă, în cuvintele literaturii, în ce a constat subversivitatea și ce rost a avut, nu există o noțiune clară despre "rezistența prin cultură" (sunt mulți care îi neagă existența), iar adjectivele de "moral și politic" aplicate adevărului literaturii parcă sunt găsite anume ca să intre în conflict cu principiul autonomiei esteticului. Sunt niște minusuri ale literaturii postbelice, un balast care o va condamna la minorat, sau, dimpotrivă, șansa ei
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul "șopârlei", care a dominat până acum discuția despre
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Bibloteca Centrală din Cluj. După lectura lor, Culianu, tulburat, îi scrie o scrisoare: Am discutat cu unii și cu alții ce-i de făcut. Cred că trebuie să depunem strădanii hermeneutice, admițînd o contiguitate (dar nu o identitate!) greu de negat. Desigur, anumite fraze de nuanță șovină sînt supărătoare. Dar nu par dezastruoase. Din nou, depinde de hermeneutică." între "supărător" și "dezastruos" oscilează hermeneutica unui om dezorientat complet de trecutul profesorului său. O altă problemă de interpretare căreia Culianu îi găsește
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
ales în noul său volum de versuri să recurgă la rezervele lumii orale și la caricaturile ei. Viața e suspectă", violența și vulgaritatea fac parte din spectacol, ca și dejecțiile de toate felurile: "vărsare de fiere varice coacere-n părț/ negi năduf bătături/ fără înmulțire prăsire gîlci în gușă". Cuvintele sînt devalorizate, în același spectacol de bîlci, iar cînd autorul scrie "o ființă ca mine așteaptă cuvinte/ și m-au găsit/ le-am dat prilejul/ le-am dat ce le-am
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
-i dă concretețe, se proiectează pe sine, indirect, pe ecranul epicului analitic, precum un "sfîrșit de partidă" ce-o angajează în mod indenegabil. Opțiunea pentru maladiile caracteristice sexului său, după cum am arătat, nu este întîmplătoare: "Neîndoielnic, scriitoarea își detestă și neagă astfel condiția de femeie, o disprețuiește, iubindu-se umilitor în ură. Este exprimat astfel aproape tranșant un misoginism răsturnat sugerînd dezgustul rațiunii față de opacitatea naturii care procreează". Dezgust ce nu reflectă decît pustiul fără rod al demoniei cu față hiper-rațională
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
spațiul culturii... Totuși Noul Roman se distinge prin cîteva trăsături care sunt definitorii pentru cititorul avizat și familiarizat cu literatura. Aceste trăsături au fost considerate, de către unii critici, ca fiind "datate" istoric. Romanul La Reprise cel puțin prin titlul său, neagă această opinie și reia unele teme. A.R.-G.: Neagă care opinie? R.B.: Neagă opinia că Noul Roman ar constitui o etapă încheiată, bine dstinctă în istoria literaturii... A.R.-G.: (Replică brusc, vădit nemulțumit): Deloc. Este oricum o părere
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
care sunt definitorii pentru cititorul avizat și familiarizat cu literatura. Aceste trăsături au fost considerate, de către unii critici, ca fiind "datate" istoric. Romanul La Reprise cel puțin prin titlul său, neagă această opinie și reia unele teme. A.R.-G.: Neagă care opinie? R.B.: Neagă opinia că Noul Roman ar constitui o etapă încheiată, bine dstinctă în istoria literaturii... A.R.-G.: (Replică brusc, vădit nemulțumit): Deloc. Este oricum o părere complet idioată. Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
cititorul avizat și familiarizat cu literatura. Aceste trăsături au fost considerate, de către unii critici, ca fiind "datate" istoric. Romanul La Reprise cel puțin prin titlul său, neagă această opinie și reia unele teme. A.R.-G.: Neagă care opinie? R.B.: Neagă opinia că Noul Roman ar constitui o etapă încheiată, bine dstinctă în istoria literaturii... A.R.-G.: (Replică brusc, vădit nemulțumit): Deloc. Este oricum o părere complet idioată. Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii. Jurnalismul nu
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
scris, fie într-o altă manieră, funcționarea reală a gîndirii înafara oricărei preocupări de ordine politică sau morală... ceva de acest fel. Există termeni care nu sunt întru totul exacți - acest fapt nu are importanță acum. Dar în orice caz, neg complet din punctul meu de vedere automatismul psihic pur. Tot ceea ce Bréton denumea scriitură automată etc. nu mă interesează absolut deloc. Deci din acest punct de vedere resping complet suprarealismul. Este adevărat că suprarealismul a fost o mișcare importantă în
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a manifestat o plăcere imensă de a disemina, fapt ce nu este întâmplător. A diseminat într-atât încât editorii de la Dits et Ecrits, Daniel Defert și François Ewald, au investit ani pentru a reface ansamblul intervențiilor sale publice. Fără a nega efortul întreprins de acești doi editori (cărora li se asociază tăcutul dar eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem că, probabil, o parte, chiar dacă infimă în raport cu restul, s-a pierdut. Foucault era conștient de numeroasele înregistrări pirat ale cursurilor sale, mai
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
cel puțin o diferență notabilă, în afara celei de anvergură: după cîteva recenzii prompte, în cunoscutul registru ziaristic adjectival, cartea recent editată e deja una controversată. În diferend acut cu numitele recenzii și cu prefațatoarea micului tom (M. Cernat), fără a nega calitățile debutantei, Alex. Leo Șerban publică în Dilema (nr. 476) o analiză severă a ceea ce numește "carențele" studiului care pe alocuri "gafează comic", conținînd și o "carență majoră". Personal, aș insista asupra unei judecăți de situare și de existență. Absolventă
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
fondul real și momentele literar fericite ale poetului. Pînă și parodiile de la debutul său au fost greșit interpretate, ca un gen minor, nedovedind mare talent propriu. Ele sînt, din contra, remarcabile. Și dacă mimetismul, semnalat de Călinescu, nu poate fi negat (e vorba totuși de parodii), ar trebui remarcat că Topîrceanu nu doar scrie în spiritul altora (Blestemele lui Arghezi), dar îi condamnă pe alții să pară a fi scris în spiritul lui (Viața la țară a lui Al. Depărățeanu). Sînt
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
Știu de multă vreme că una dintre caracteristicile politicianului român e lașitatea. Neavând calități proprii, el se simte în apele sale doar protejat de căldura animală a turmei. Execută fără crâcnire ordinele superiorului, votează împotriva conștiinței (de parcă ar avea așa ceva!), neagă violent ceea ce tocmai a afirmat la fel de violent. Pe scurt, întruparea perfectă a omului fără calități. Pleșcari și corupți, au intrat în politică nu pentru a servi cetățeanul, ci pentru a face din acesta o slugă. Principiali până la Dumnezeu când e
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul și gazetarul Nae Ionescu n-ar fi putut fi considerat la rigoare un soi de estet al ideilor? Măcar atît pentru cei reticenți față de sfera spiritualității
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et profondeur, Jean Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adâncime, un univers eliberat
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]