511 matches
-
Există în română numeroase perechi antonimice (ca a aproba vs. a dezaproba) în care derivatul cu prefixul dez- are un sens contrar bazei sale. Fostele antonime a amăgi șia dezamăgi și-au îndepărtat însă sensurile, fixându-se deopotrivă în sfera negativității: e rău și să amăgești, și să dezamăgești. E interesant că dicționarele actuale nici nu mai pomenesc sensul vechi al cuvintelor a dezamăgi și dezamăgire. În DEX 2009, a dezamăgi este definit ca „a face pe cineva să-și piardă
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
credinței abhorate, „religia mea” ce „mă îndrumă prin sute de adevăruri”. Dar nu e decît o propoziție intenabilă. Căci întreg efortul literar al lui M. H. Simionescu îl reprezintă ironizarea, demontarea, parodierea creației literare, răsturnarea ei în simulacre burlești, în negativități provocatoare. Nimic genuin, constructiv, serios nu se menține în pagina prozei sale cu miză formală, care atinge virtuozitățile unui iluzionist. Scriitorul nu pare stimulat de conceptul de literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care imagina cărți
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
liber are un sens clar pozitiv, pe când libertin este, cel puțin în uzul curent, peiorativ, așa cum o dovedește definiția sa din DEX, mai ales prin șirul sinonimelor: „Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat”. Menținerea în zona negativității e susținută și de asocierea cu libertinaj (atât libertin, cât și libertinaj fiind împrumuturi târzii din franceză). În Trésor de la langue française informatisé, sensul curent al substantivului și adjectivului libertin, -e este „(cel, cea) care are o conduită, moravuri foarte
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
care abuză de libertatea morală și duce o viață desfrânată: acel june e mare libertin; feminele libertine sunt desprețiate de toți oamenii”). Extinderea semantică actuală nu este însă susținută de vreun calc după sensurile mai vechi sau după cele intelectuale. Negativitatea poate fi anulată nu doar de complexitatea culturală și de contextul filosofic, ci și de ignoranța cotidiană: „La o emisiune cu vorbe și vedete am auzit o tânără blondă spunând despre sine: «Eu sunt mai libertină de felul meu». Cred
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
de treburi casnice sau care au legătură cu copiii), acestea ar trebui prezentate ca și când ți-ar face un favor, și nu ca și când ar fi o obligație de-a lui/ei. “Atunci când îți prezinți nevoile, spune-le cu pozitivitate, nu cu negativitate. ”, explică Wilk. 2.Fii pozitiv! Cuplurile nefericite sunt, de obicei, concentrate pe negativitate. Nu încerca să descoperi în fiecare zi lucrurile care nu-ți plac la partener, ci lucrurile care îți plac la partener. Dacă nu faci asta, în loc să-ți
Cele 6 obiceiuri care țin căsniciile puternice by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64877_a_66202]
-
ca și când ți-ar face un favor, și nu ca și când ar fi o obligație de-a lui/ei. “Atunci când îți prezinți nevoile, spune-le cu pozitivitate, nu cu negativitate. ”, explică Wilk. 2.Fii pozitiv! Cuplurile nefericite sunt, de obicei, concentrate pe negativitate. Nu încerca să descoperi în fiecare zi lucrurile care nu-ți plac la partener, ci lucrurile care îți plac la partener. Dacă nu faci asta, în loc să-ți umpli inima de bucurie, o să ai parte numai de frustrări. 3.Rostește cu
Cele 6 obiceiuri care țin căsniciile puternice by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64877_a_66202]
-
grăbit. Cartea e bună, chiar dacă obiecțiile rămân.) Alt exemplu: democrația aparține modernității. Așa e, aparține, însă voința de putere și mai mult. N-a fost devastat secolul XX de dictaturi? Umanismul, ideea de progres sunt moderne. Vor fi fiind. Tragicul, negativitatea, negarea de sine, nu? Tot mai mult mă conving că metalimbajul e un hobby (unul lucrativ). Îți construiești jucării, te aferezi cu ele. Spui, cum spun copiii, ziceam că... Viața, dar și limbajul al gândirii, al literaturii -, sunt cu totul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
Criticul ar fi avut în vedere nici mai mult, nici mai puțin decât „o reconstituire arheologică a poeticii sale, explicite și implicite”. Interesant cum, măcar în prima parte a studiului, tot discursul lui Mircea A. Diaconu se instituie sub forma negativității - semn că despre Caragiale nu se mai poate scrie într-adevăr decât dacă renunți la întrebările maximale? În logica antifrastică a criticului, el alege să abandoneze dileme precum: „ce este pentru Caragiale talentul”, „ce înseamnă a crea”, „ce înseamnă artistic
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
întâi, un roman psihologic, în care lucrurile sunt trăite și povestite dinăuntru și nu dinafară.” Despre volumul unelte de dormit de Ioan Es. Pop (Editura Cartea Românească), Gabriel Chifu a spus următoarele: „Poezia sa este, în esență, poezia unei apăsătoare negativități pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică și o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aș
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
nu înseamnă că vorbești cu tine însuți? Zice poetul: «Vorbind cu el, eu îl fac asemenea mie, o fi păcat,/ dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele...» (pp. 21-22). E un dialog zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
tiparului în septembrie 1841. Pe 29 septembrie a avut loc susținerea, în cadrul unui examen care a durat șapte ore... Încă în introducere, Kierkegaard constată ,imposibilitatea" întreprinderii sale: a prinde într-un concept ironia, cea definită, cu un termen hegelian, ca ,negativitate infinită și absolută", e ca și cum ai vrea ,să desenezi un spiriduș cu pălăria care îl face invizibil". Dificultățile au fost însă în parte înlăturate prin personificarea ironiei ca punct de vedere al lui Socrate și folosirea lui Socrate ca etalon
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
obiecte, inseamna aici natură că lume fenomenologica, structurată prin intermediul relațiilor de cauzalitate. Teleologia și mecanismul reprezintă, ca laturi ale devenirii, momente contradictorii, însă ele sunt reconciliate la nivelul conceptului, al universalității subiective, individuale, care își conștientizează apartenența la totalitate și negativitatea în măsura în care se izolează de această și i se opune. De la concept se trece în mod firesc la rațiune, la universalitatea generală, ființând în sine și pentru sine. Scopul (teleologia) și mijlocul (mecanismul), libertatea și necesitatea sunt contopite și puse într-
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
opoziția complementară între Christos și Antichrist. Principiul operativ al integrării permitea însă anihilarea forței active a râului prin asimilare, adică prin cunoașterea conținuturilor inconștiente ale sinelui de către eul conștient, care pe această cale evita să mai fie acaparat de "umbră" negativității ocultate 20. Este adevărat, rațiunea științifică își lărgea semnificația epistemică, ieșea din cadrele înguste ale scientismului și asimilă posibilitatea altor tipuri de cunoaștere în care se regăsea problematică psihologică universală (religie, alchi-mie), dar se păstra în coordonatele raționalității deliberative, bazată
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
forțele... Limitele devin nelimitări în calea învingerii demonilor trăgând de ființă în sensul involuției, testarea rezistenței conducându-i aspirațiile mereu mai sus, iar pașii îndrăznind a cuceri înălțimi superioare celor anterior atinse cu timiditate și scepticism, în doze mici de negativitate strecurată printre speranțe înăbușite, înlăturate cu greu, însă victorios în cele din urmă, prin angrenarea sistematică în lupta de răzbatere! Dorința de a călători în timp, fie și imaginativ, și a se vedea în oglinda acestuia asemeni unei certitudini reale
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
ce ni se întâmplă și e plasat sub semnul binelui, profitând de acest moment, aderând la această clipă. A conștientiza bogăția unei clipe efemere, dar fericite, a ști că ea constituie un dar într-o existență plasată majoritar sub semnul negativității, iată o rețetă lesne de aplicat și direct aducătoare de bucurie. Această energie pozitivă ne permite să suportăm mai ușor surprizele neplăcute ale existenței. Preocuparea pentru ce este trebuie să fie dublată de o refuzare a ceea ce ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. într-o perversă răsturnare de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. într-o perversă răsturnare de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează în simplul fapt de a fi. Ulise este credincios promisiunilor pe care și le face lui însuși, el dă dovadă de niște virtuți subline: putere de a îndura, obstinație, curaj, capacitate de a suporta singurătatea, stăpânire de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
specific în care nu cunoaștem tulburarea drept stare intermediară: nici plăcere, neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate fi numit plăcere. A nu fi nefericit nu înseamnă că ești fericit; a nu suferi nu înseamnă a te bucura; absența negativității nu face o pozitivitate. Distrugerea dorințelor nu constituie un mod de a crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! în schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
psihanaliza - un René Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul declară război miturilor, credințelor, ficțiunilor, religiilor, dogmelor, locurilor comune, iluziilor și altor bovarisme prezente în orice epocă. Excelent în medicina preventivă, Epicur îngrijește conform preceptelor chineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată, epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un arsenal conceptual pentru a-i salva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
suprimarea ei. în afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită. Filosofia lui Epicur evită toate fabulațiile care-i culpabilizează pe oameni și trimit genealogia negativității la o datorie contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]