158 matches
-
aici o tonalitate ușor elegiacă, ceea ce a făcut poate ca Tonegaru să fie receptat ca poet romantic. În realitate, e vorba de o trecere de la un lirism experimental la unul în care procedeele discursive nu mai au o simplă menire negatoare, în linia vechii avangarde, ci sunt parte integrantă a universului liric constituit. Viziunea lirică a lui Constant Tonegaru transpare mai degrabă din poemele sale decât din oarecare texte programatice. În aceeași scrisoarea amintită mai sus, poetul preciza: Urmăream realizarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în mână după 1944. Când aceste caracteristici se cumulează și se potențează la o singură persoană, sunt șanse că atitudinea să fie una vocală, manifestă, să regăsim o comunicare agresivă. În aceste condiții, preluarea de către mass-media a mesajului ambiguu sau negator al unei elite intelectuale cu priză la public nu face decât să reconfere legitimitate și încredere mesajelor extremiste ale unor actori sociali altfel minoritari. Încă o dată șansele pentru o memorie decentă a Holocaustului se diminuează. Note * Această lucrare a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
vorbit o vreme de tradiționalismul programatic al "Daciei literare". Chestiunea e, în orice caz, discutabilă, dacă nu amendabilă, ori esențial nefondată. E mai curând vorba de un revoluționarism în forme organice, de o luptă pentru transformarea radicală, dar nu total negatoare, a unor realități date, imposibil de a fi șterse ori ignorate. Referirile care s-au făcut la tradițiile națiunii, nu înseamnă tradiționalism, ci întâmpinarea istorică a inovației, încercarea de a descoperi cadrul instituțional obiectiv și orizontul sufletesc specific pe care
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea F., a răspuns atacurilor din „Literatorul” cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate Despre stil; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. F. a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
egală măsură scrierile originale și traducerile, ceea ce i-a adus critica justificată a lui M. Kogălniceanu. Abia după întoarcerea din exil a adoptat o netă atitudine critică față de literatura contemporană (este printre primii care semnalează „boala autorlâcului”), dar intervențiile sale negatoare sunt provocate în bună parte de adversități personale sau politice (Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, C.A. Rosetti, D. Bolintineanu, uneori chiar V. Alecsandri). Cuvântul său își pierduse mult din autoritate, căci atitudinea estetică și culturală pe care o reprezenta începea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze ale unor manifestări de șoc, ce violentează vechile estetici, afirmând poetici noi, născute din atitudini negatoare față de realitate, aria preocupându-l și în Dicționarul avangardelor (2003). O demonstrație aplicată, cu suporturi teoretice pertinente, va conține Constelația gemenilor (1979). Expresii distinct originale ale unei realități existențiale unitare, pictura și literatura sunt convocate, alături de celelalte fațete ale frumosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
însă de pe acum că, în esență, judecata mea diferă (chiar dacă îmi însușesc opiniile ce țin de conduita etică a umanității) de toate concepțiile ce vin exclusiv din interiorul religiei și suprasolicită rolul acesteia. În accepțiunea mea, toate religiile lumii sunt negatoare ale conștiinței (persoanei) în afară de homo europaeus, a cărui supraviețuire s-a datorat și se va datora universalității spiritului ce stă la baza devenirii sale. homo europaeus a fost și mai poate fi o credință; ceea ce este mult mai important decât
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai este un "eu" anonim, conștiința fără subiect, sau - cum spune Merleau-Ponty - purificată cu totul de subiectivitate sau de ego, o "conștiință fără locuitor"2. Uzurpată, întâmpinată de o "prezență insesizabilă" care i se substituie, ea se vestește drept altceva negator, un non-eu care vine de departe, dar nu din trecut, ci dintr-un imemorial al sinelui, urcă din "rădăcina lucrurilor, bătrână": "atunci se naște cel cu totul altcineva, vine de altundeva, de altcândva", "cel ce se anunță este altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ea trebuie, este în firea lucrurilor să opună o forță contrară, provocatoare, însă egal datoare cu o promisiune estetică viabilă. Dinamica formei romanului nu este alta decît înfruntarea știută, necesară pentru menținerea vie a literaturii, între presiunea tradiției și tendința negatoare, instauratoare de "criză", uzurpatoare, iconoclastă și, în cazurile fericite, fertilă. Romanul "clasic" fusese modern prin decizia de a depăși naivitățile începutului, stilul personal(izat), supus unei direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care urmărește să reprime orice afirmație rasistă, antisemită și xenofobă și sancționează contestarea crimelor împotriva umanității, ar fi fost suficient, mai ales că deputații noștri recunoscuseră deja genocidul armean în ianuarie 2001 și nu se poate pretinde că în Franța negatorii acestui genocid sunt foarte mulți. Să faci presiune asupra Turciei pentru recunoașterea genocidului armean e un lucru, să legiferezi asupra negării lui într-o țară ca Franța, care nu a fost nici instigatoarea, nici locul acestei exterminări, e altceva. Franța
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmă cu 4 ani (în 1936), [ziarul] Osservatore Romano prezenta o circulară trimisă de Stalin (+1953) tuturor profesorilor din Rusia, prin care îi îndemna să se folosească de orice materie școlară pentru a pune în lumină idealul bolșevic. Iată un negator de suflete care o face, în felul său, pe maestrul de îngrijitor de suflete. Încă o dată fii întunericului sunt mult mai înțelepți decât fii Luminii. 51. Pentru a depăși scepticismul care a invadat lumea, trebuie să revenim la sfințenia apostolică
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care se Îneacă atâția, moartea ce precedă morții - adaptarea. Trăiască adaptarea!... 12 Spuneam mai sus că, În toți acești cincisprezece-șaisprezece ani câți au trecut de la revoluție, am refuzat să mă angajez Într-o polemică imediată sau de principii cu „noii negatori”, cu cei care contestau - și contestă Încă! - „vechile ierarhii” ale valorilor literare, stabilite, În cei vreo cincizeci de ani de dominație comunistă, de către nu puțini critici de prestigiu, dar și de un enorm și extrem de variat lectorat. Oare... am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub comunism, decât să cadă „Încă o dată” din „cercul” stabilității și previzibilității evenimentelor și valorilor Într-un „alt” labirint, ce amenința să fie unul dintre cele mai „apăsătoare”, mai „confuze”, negator al tradiției și firii noastre, al realelor valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta titlul Vinovăția românească, o temă care m-a preocupat imediat după Revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are o desfășurare paroxistic-absurdă: infidelitatea din tinerețe a soției, paternitatea incertă a celor două fiice, poziția ridicol-umilitoare a lui Braniște, în umbra nefastă a „maestrului”, falsa afecțiune a familiei, la care se adaugă dezastrul financiar, toate sunt potențate de furia negatoare a celui deziluzionat, cuprins de un elan al distrugerii și autodistrugerii. Forța personajului, care refuză minciuna salvatoare și tot ceea ce urzea o existență fericit-mediocră, stă în a afirma adevărul, anticipând, măcar tipologic, naturile intransigente moral din teatrul lui Camil Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
conducătorii politici să-l pună sub observație pe poetul și filozoful clujean, pregătindu-i arestarea!Ă, Iosifescu și alții, reîntorși oarecum rușinați din campaniile lor contra „artei putrede burgheze și corifeii săi”. Astăzi au apărut o pleiadă Întreagă de critici „negatori”, În frunte cu Grigurcu, pe care l-am primit cu bucurie În primii ani după revoluție În colegiul revistei Contemporanul - Ideea europeană, dar pe care, publicându-i viguroasele și nu rareori nedreptele-i analize În jurul lui Marin Preda, Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avut loc revoluția! Nu, acel eveniment la care am participat cu toții... nu a avut loc, am visat, a fost un fel de fantasmă colectivă, deoarece... vechii comuniști au pus Încă o dată mâna pe putere! Și, din păcate, cei mai acerbi negatori ai acestei „false revoluții” au fost intelectualii, În frunte cu scriitorii, mulți dintre ei, risipiți prin presa cotidiană, creând ample valuri ale „dezamăgirii naționale”. Centrul lor a fost, e drept, o grupare de Înalți intelectuali, Înființată În lunile imediat după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care o și sprijină, de care nu se poate desprinde, temându-se că s-ar pierde pe sine, acel sine În care se Închide, ca un ultim refugiu, tandrețea și nesfârșita imaginare a invizibilului... Eugen Ionesco Un spirit persiflator, negator - ca o joacă teribilistă, juvenilă, critică! - s-a arătat a fi Eugen Ionescu Înainte de a emigra, autor al celebrului Nu, În care demola poeți și prozatori de primă mână ai momentului și ai literaturii române. În Franța anilor ’50 a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
șuvoiul sau vacarmul de lamentări și „dezamăgiri” radicale, brutale, grosolane față de trecutul, prezentul sau viitorul nostru ca națiune. (Unii, mai „isteți”, acum, că tot e permis și se și poartă, se referă sau Îl invocă pe Cioran, scepticul, apatridul și negatorul trecutului său, „defăimătorul” originii și nației sale, ca la un argument major al scepticismului lor improvizat și grosolan, profesând un fals și Încă o dată grosolan snobism; de fapt, snobismul țoapelor, al acelor rustre sau mufle sau goujat din toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în Jurnalul poeziilor) sau cele referitoare la personalitatea lui E. Lovinescu (în Jurnal), criticul fiind atacat într-un amplu și virulent articol și de Camil Petrescu (Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, 11-18/1932). Un spirit incisiv, dar nu neapărat negator, caracterizează și cronicile literare. Titularii rubricii sunt în principal Emil Gulian care, ocupându-se mai ales de poezie, nu se ferește să emită aprecieri tranșante, și Mihail Sebastian, comentator al cărților de proză și critică. Despre Nichifor Crainic primul cronicar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii unui imobil. Asemenea acțiuni se împart în acțiuni petitorii - acelea prin care se realizează apărarea dreptului de proprietate sau a altui drept real (acțiunile în revendicare cele mai importante -, acțiunile în grănițuire, acțiunile negatorii, acțiunile confesorii, acțiunile în prestație tabulară etc.) În Codul penal Titlul III, art. 208-222 sunt incriminate toate infracțiunile contra patrimoniului, începând cu furtul simplu, furtul calificat, tâlhăria, pirateria, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, continuând cu înșelăciunea, delapidarea, însușirea bunului găsit
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
o bună parte din vicleniile stilistice ale poeziei agitatorice a primilor ani de comunism. El a apelat constant la fondul primitiv emoțional al cititorilor, la șantajul sentimental, la setul infailibil de trucuri lacrimogene, ferindu-se însă să dea poeziei sensul negator și înverșunarea anilor 1950. Adrian Păunescu a reușit - cu argumente pe care le bănuim - să obțină aprobarea clanului Ceaușescu pentru ca cenaclul revistei Flacăra să se transforme într-o manifestare grandioasă și, mai apoi, într-un spectacol itinerant (televizat), cu zeci
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
personalității, a propriei identități, prin pierderea sănătății mintale (D. Cargnello). Existența, modul de viață ale bolnavului psihic, psihobiografia sa vor diferi fundamental în acest caz de cele ale omului sănătos mintal. Ele vor fi expresia unei lumi închise, opuse, opresive, negatorii, delirante, schimbate afectiv etc. L. Binswanger consideră că modalitățile de bază ale existenței umane se pot grupa în raport cu relația dintre două persoane sau dintre o persoană și grupul de persoane sau lume. În sensul acesta, pornind de la modurile de relaționare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
când numai intens cugetat, nealterat niciodată prin studiu erudit, realitate misterioasă a cărei matrice este un temperament unic între noi." Lui N. Davidescu i se impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: "Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
evidentă dorința sa de a îmbogăți limbajul prin introducerea plină de sonorități a termenului francez." Încheierea sună călinescian: "Critica lui Vladimir Streinu are modalități debussyste." În ", recenzând Clasicii noștri , C. Stănescu acreditează ideea unui Vladimir Streinu eminamente partizan, malițios și negator, a unui mare spirit polemic ce tinde permanent spre "scoaterea din uz a rețetelor, spargerea siguranței leneșe, a opiniei comune." Vladimir Streinu - ne previne C. Stănescu - nu este însă un spirit demolator: Construcția criticului se înalță pe dărâmăturile produse de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
finite lexical verb is generally assumed to raise to a high clausal position (see now also Schifano [2015b]). However, it is clear that it does not target the highest available position within the sentential core, since it must follow the negator nu "not", pronominal object clitics, and all five of the so-called "clitic" adverbs [mai, cam, prea, tot, și50]" (Ledgeway 2015a: 14). Cliticizarea adverbului mai a fost discutată mai sus; analiza se poate extinde la celelalte adverbe clitice, care se încorporează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]