187 matches
-
să trec prin trepte succesive... să trăiesc în sânul clasei muncitoare pentru ca... la momentul când... să pot spune că... Ce mai, încheie el, așa e cum spun eu, nu e prost, n-ajungea el director-general dacă ar fi fost un neghiob. Nu te mira să-l vezi mâine poimâine pe-aproape de ăi mari..." Și îl înjură de mamă fără admirație și poate pentru întîia oară cu invidie că nu l-a înzestrat și pe el natura cu astfel de calități care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vine să te iau la bătaie." " Întîi că nu sufăr, zisei, al doilea nu merg cu ceafa îndoită." "Nu suferi? aproape că strigă mama. Atunci de ce nu te-ai însurat până acum? O aștepți să se întoarcă, așteaptă, ca un neghiob, până o să-ți treacă tinerețea și o să iei și tu pe la cincizeci de ani (că n-o să îmbătrînești singur ca un cîine!) o babă ca și tine, vai de viața ta!" Rostite fără dispreț, aceste cuvinte puteau părea tandre! o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
copil nu are tată. Ba are, dar bărbatul acela e căsătorit, are și el o fetiță... Să știți însă că eu sunt fericită! Fericită! Auzi, Maria, fata noastră este fericită că are un copil din flori. Și noi, ca niște neghiobi ce suntem, nu putem pricepe. Schimbă apoi tonul. Cum să fii fericită fără tată la copil, un soț în casă, un sprijin în viață? Ori eu am îmbătrânit în așa hal, de nu mai înțeleg lumea asta care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
final nu au fost capabili să-l reconstituie. Poate pentru că, dacă s-a sărit peste Întâlnirea cu bulgarii, nu s-au mai pus În contact cu nucleul următor.“ „Casaubon“, zise Belbo, „dar chiar crezi că legislatorii din Provins erau niște neghiobi? Dacă voiau ca revelația să rămână ascunsă timp de șase sute de ani, și-or fi luat precauțiile lor. Fiece maestru al unui nucleu știe unde să-l găsească pe maestrul nucleului succesiv, dar nu și unde să-i găsească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
soart?: „ De?i trepte osebite le-au ie?it din urna sor? îi, Deopotriv?-i st?pane?te rază ta ?i geniul mor? îi; La acela?i ?ir de pătimi deopotriv? fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ". Exist? Ins? o cale de a transcende „multiplicitatea dezordonat?? ?i contradictorie a aparen?elor" cunoa?terea, mediat? prin contemplă?ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Codreanu, aidoma misionarilor care propovăduiau preceptele creștine pe meleagurile tinerei națiuni a românilor, îl încheie cu un tulburător și creștinesc adevăr, să știe și să conștientizeze toată suflarea românească din Basarabia, că "acolo unde a lovit palma jandarmului sau cuvântul neghiobului, rușinea n-o poate spăla cnutul imperial, oricât de mângâietor s-ar arăta, ci numai sărutul maicii Românii." Drama celuilalt Mircea, adică M. Druc, e de altă natură, pentru că "structura lui intelectuală e a celui vindecat de complexul sfâșierii". În pofida
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ucis, nu poate fi decât mâna lui Bonifaciu, În spatele tuturor acestor lucruri. Cupiditatea lui. - Dar pentru ce? Dacă, Într-adevăr, preoții v-au descoperit jocul și dacă Încercarea ta ar fi doar un mod de a stoarce câțiva florini de la neghiobii ăștia, cum ai zis, de ce ar trebui să vină papa și să se amestece cu niște pungași, pe care mai apoi să Îi elimine acționând pe căi oculte? La ora asta, ați fi deja În mâinile Inchiziției, legați la stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
derutați pe păgâni, de aceea Îi Învingeați mereu, deși erau de două ori mai numeroși. Obișnuința pe care ați ridicat-o la rang de simbol pe sigiliile voastre. Un zâmbet palid lumină chipul francezului. - Sigiliul nostru... ai dreptate. Și câți neghiobi cred că simbolizează sărăcia ordinului nostru... Vino cu noi, repetă el pentru a treia oară. În lumina slabă a lunii, cicatricea Îi ieșea În evidență ca un semn diabolic pe umbra feței. - Ca să Îmi plec spinarea și să-l ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre noi zgomotos dinspre tarabele din Silver Beach, continua să îi răspundă lui Simon, pe care nu-l auzeam bine - căci stătea întins pe o parte lângă ea, într-un slip roșu - „O, doamne, nu. Ce mai tâmpenie. Te iubesc, neghiobule“. Dar era foarte încântată. „Ce mă bucur că m-ai adus aici, dragule. E așa de curat. E raiul pe pământ“. Nu-mi plăcea că Simon trăgea de ea - căci cam asta era situația - ca s-o convingă, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Lucy și în tot timpul ăsta ți-o trăgeai cu altcineva. O să zic că ești un neisprăvit și nici n-o să mint, că prea ești prost! Nu mă întrebi măcar dacă Kelly spune adevărul? Disprețuitor că mă arătam atât de neghiob încât să-mi închipui că e atât de tâmpit să îmi creadă poveștile, mi-a spus pe o voce amuzată: — Bine - spune-mi tu. Îi faci un serviciu altuia, nu? N-ai gustat nici măcar o fărâmă din prăjitura gagicii ăleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu mâinile, după care s-a întors cu spatele. Cu toate astea, în țipetele ei erau și hohote de râs. Cât de tare îl mai iubea pe Simon! Și el o știa. Ascunde-te, ascunde-te! a spus el, râzând. Neghiob dement, a strigat Charlotte. A luat-o la goană pe tocuri să îi aducă maică-sii o haină și s-a întors și ea râzând. Erau cu toții foarte mândri, îmi închipui. Simon a scris un cec și i l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prima zi, George nu a mai venit s-o vadă. — George e diabolic, ca și Alex. I se pare, probabil, de bun-gust să nu se arate, și după aceea o să i se pară inevitabil. Tu spui mereu că-i un neghiob. — Da, e un tip comun, un individ absolut vulgar, un Iago. — Ca și... Dar Alex nu-i diabolică, în ultima vreme a devenit extrem de retrasă, o pustnică. Uneori mă îngrijorează. Pentru că-ți place să fii îngrijorată. Alex pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei la rândul lor să devină profesori - iar acești foști elevi producând alți foști elevi care se vor întoarce la St George - și tot așa. Ar fi o chestiune de doar câteva generații până să ajungă școala plină numai cu neghiobi. În timp ce Sheba povestea de bijuteriile ei, am prins un moment să mă uit mai atentă la fața ei. Cerceii erau într-adevăr fumoși: obiecte mici și delicate, făcute din aur și perle minuscule de cultură. Fața îi era alungită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
este sensul creștinismului, ori, conform spuselor lui Luca, Simon din Cirene este cel care i-o poartă, ceea ce pare ciudat: cum adică să poarte crucea unui Mântuitor? Filosoful gnostic pune toată lumea de acord și acționează precum cel care pleda cauza neghiobilor din povestea știută. Isus dispunea de puterile unui magician, este un fapt admis. Vindecările miraculoase o atestă. Ei bine, în ziua aceea care ar fi putut să-i fie funestă, el a făcut o scamatorie și a luat chipul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reprezintă tocmai munca pregătitoare în vederea unei critici a rațiunii pure. Sunt cei pe care pare să-i aibă în vedere Kant atunci când vorbește despre „judecata mulțimii, a căror încuviințare îl face pe filosof să roșească, dar care-l încântă pe neghiobul dornic de popularitate și îl face să stăruie în eroare”. (I. Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, trad. M. Flonta și Th Kleininger, Editura All, București, 1996, p. 55.) Mulți comentatori sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a sacrificiului, în anumite perioade istorice (ba chiar și în prezent, în unele zone). Câte animale nu au fost tăiate, sacrificate doar pentru a le face pe plac zeilor grecilor și romanilor! Sfântul Augustin se întreba: Cine e atât de neghiob să creadă că ofrandele aduse prin jertfă ar putea răspunde vreunei nevoi divine?". Când Dumnezeu a ales să-și sacrifice propriul fiu ("Beți, acesta este sângele Meu..."), creștinismul monoteist a cruțat animalul, dar l-a și înlăturat, totodată, din universul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și plimbați prin Piața Operei pe post de vedete nu pot căra bolovanul de idolatrie cu care i împovărează publicul. Iubirea bănățenilor nu e bibelou de porțelan, ci oală de pămînt. De fapt, are ca destinatar un lut prost, prelucrat neghiob pe o roată învîrtită de picioarele noduroase ale unor nepricepuți. Un ulcior cu gîtul astupat care nu merge aproape niciodată la apă, spărgîndu-se cu zgomot la cîte un 8-1 devastator cu Steaua sau la multe alte glorioase înfrîngeri pe teren
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
nespus de încet/pleoapele-mi închid,/âmbrățișând cu ele tainic/icoana ta din ochii mei.” (L. Blaga, p. 33); • atribut: „Pentru un fagure sterp/mi-am ucis stupii flămânzi” (L. Blaga, p. 98), „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi/Idolului lor închină.” (M. Eminescu, I,140), „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (Ibidem, p. 91), „ Când basmalele vor fi rupte să se știe că unul din ei este pierit.” (P. Ispirescu, p. 163) Poziția de regent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din sure văi de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și pronumelor înscrise în genul personal, al pronumelor demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent morfem de acuzativ al pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umiditatea excesivă din Lumea Nouă producea forme degenerate de viață.15 Și în vreme ce în secolul XIX unii europeni vedeau în America un simbol al libertății, alții, cum a fost de pildă Charles Dickens, vedeau doar o "adunătură zgomotoasă de impostori, neghiobi și șarlatani." 16 La începutul secolului XX, până și o scriitoare atât de sensibilă ca Virginia Woolf privea America cu un amestec de dezinteres și dispreț. Mulți dintre reprezentanții stângii europene considerau America un simbol al exploatării clasei muncitoare de către
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele vizualizează ideile: "urna sorții". Prozodia are la bază versuri lungi (15-16
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
niște contrarevoluționari, Ion Iliescu și echipa sa instalată la Putere vădeau dorința de a-i prezenta pe manifestanții anticomuniști drept niște „bastarzi”, proiectându-i în sfera infracțională. Cu alt prilej, Ion Iliescu avea să declare despre „golani” că stau „ca neghiobii în stradă”, sugerând că ar fi cazul să se încheie cu respectiva „comună primitivă”. Președintele era extrem de iritat de contestarea sa morală, iar alergia lui s-a preschimbat treptat în mânie: soluția găsită de el avea să fie lichidarea „comunei
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Papa Pursch” șeful muzicii militare (Rgt. 4 Argeș) din Pitești, foarte iubit de piteșteni, mai ales de tineret, că-i făcea pe plac, cântându-i arii preferate. Oscar Pursch a murit la Turtucaia În fruntea muzicii sale, pe care un neghiob de comandant o băgase În foc fără camuflaj, astfel că a oferit o țintă ideală inamicului. O bombă căzută În plin i-a rupt un picior și a murit bietul căpitan. 525 După nume, ar fi vorba de faimosul primar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu douăzeci de mii În buzunar. Și totuși până spre seară am bântuit aiurea prin oraș, În pulovăre, prin lumea aia care Începuse să poarte paltoane și canadiene. Se strâmbase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nervos, o înclinare spre desfrâu și plăceri, nimicirea gradată a puterilor de reproducțiune, neuropatie și anemie, în fine, stingerea rasei, adesea în condițiile cele mai rușinoase" (M. Eminescu). Unii nu au încredere în muncă, părându-li-se o activitate rezervată neghiobilor, fiind opusul creației. Dacă celor ce creează nu le sunt recunoscute meritele, respectiv prioritățile, se deschide calea cea mai sigură spre confuzia de valori, spre triumful final al mediocrității. Oricum, în calitate de câștigător al pâinii zilnice, nu dai nimic omenirii. Realizarea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]