12,256 matches
-
pentru a invoca modele culturale renascentiste și iluministe; liderii - moșieri și oameni de afaceri - nu se potriveau cu tiparele romantice. Omenirea a trebuit să aștepte apariția lui Napoleon ca să-și afle eroul dorit, iar America a trebuit să aștepte emanciparea negrilor ca să afle o cauză morală satisfăcătoare. Modernismul - rebel tânăr, fără-ndoială - a produs o moștenire artistică splendidă în Europa. Dar tradiția extraordinară - asemănătoare sau superioară - a lui Shakespeare, Vermeer și Bach, creatori de geniu care au slujit o pătură burgheză
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
a achitat cu acuratețe de partitura Sophiei dar am auzit-o și în formă mai bună. Ștefan Ignat a făcut tot ce a putut pentru a da relief rolului ingrat al lui Albert, colorându-l însă puțin cam prea în "negru" - Albert este un burghez cumsecade, nu e Mefisto. În alte roluri Horia Sandu - voce sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
de când ne știm. Suntem, nu-i așa, versați în a apăra nu realizările neamului, ci sărăcia neamului. Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar sub forma bancurilor. Știu, sutele de ani trăite
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
scenele tratate în registrul nonverbalului, aduc pe scenă un alt tip de tensiune în traseul coregrafic care organizează fuga personajelor de moarte sau, dimpotrivă, spre întîlnirea cu ea. Tăcerile sînt lungi, apăsătoare, desenul din cușca morții este în alb și negru, virat spre sepia și nu știi întotdeauna dacă pașii actorilor sînt purtați încoace și-ncolo de cîntecele greierilor, dacă țîrîitul acela care se aude pe scenă ca într-o noapte de vară obișnuită înseamnă pace, armonie sau isterie, conflict, picătura
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
La un moment dat, după ce povești mai vechi sau mai noi au zumzăit de colo-colo, cineva a spus de cîteva ori la rînd că am ajuns în Tîrgoviște. Mi-am zis în gînd că are umor nu glumă. Negru. Ca negrul nopții prin care înaintam bezmetici. Întunericul adînc și gros ne lăsa să vedem cu greu că în dreapta și-n stînga sînt, totuși, blocuri, dovadă a civilizației urbane. Un oraș întreg, cu tradiția lui cu tot, zăcea scufundat în beznă. De la
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
studiourile hollywoodiene. Și atunci ei privesc cu atenție filmele studenților care vin din toate aceste țări est-europene. Or, aceste filme au fost chiar foarte bune în anii ’60 și ’70. Apoi, în Est unele filme sunt încă realizate în alb/negru. În America, acest lucru este astăzi de neconceput. Este foarte greu acolo să te mai întorci la epoca filmului alb/negru. În fine, astăzi nu se mai fac filme pe 35 mm. Există acum super 16, videocamere, există, mai nou
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
fost chiar foarte bune în anii ’60 și ’70. Apoi, în Est unele filme sunt încă realizate în alb/negru. În America, acest lucru este astăzi de neconceput. Este foarte greu acolo să te mai întorci la epoca filmului alb/negru. În fine, astăzi nu se mai fac filme pe 35 mm. Există acum super 16, videocamere, există, mai nou, filmarea digitală. Iar toate acestea fac mai ușoară realizarea unui film, dar, pe de altă parte, nu mai există umbre. Acele
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
raportul filialei sale din Arad că n-are corupți în rîndurile sale, unul dintre baronii locali ai partidului, Gheorghe Medințu, era arestat de Parchetul Național Anticorupție, pentru dare de mită și înșelăciune bancară. JURNALUL NAȚIONAL a titrat dramatic, alb pe negru: "Primul baron PSD arestat" cu explicația: "Vicele PSD Arad, reținut cînd șeful său lăuda curățenia din filială". ADEVĂRUL, EVENIMENTUL ZILEI și ZIUA au ținut și ele ediția deschisă pînă tîrziu pentru a relata cum și de ce a avut loca prima
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
de isprava celor doi neastâmpărați. Dădu imediat ordin ca toate forțele să se Întoarcă din excursie, iar organizatorii să se prezinte la el. După două zile GRIȘENKA și IVAN, cam verzi la față Își bâțâiau genunchii În fața tătucului. Acesta era negru de furie și le răcni În față: Băi, netrebnicilor, pe unde v-ați apucat, mă, s-o haiduciți!? În ROMÂNIA băi, cretinilor!? Păi, băiii, dovlecilor, voi nu știți că acolo noi avem tot petrolul, gazele, băncile, fabricile de aluminiu, combinatele
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
pe Broadway pe strada întortocheată bătută de vântul puternic suflând dinspre Atlantic și care poartă la vale rostogolindu-se cutii goale de tinichea, ziarele, revistele aruncate pe jos... Cred că pe Broadway, într-un colț mai la adăpost, am întâlnit negrul care mi-a cerut un dolar... Arăta ca un figurant scăpat de la un film - costumul deschis la culoare cu reverele tivite cu o catifea aurie, joben negru, ghete albe. Când l-am refuzat, neavând la mine decât niște tichete bune
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
potecile sale indiene. Mi-am dorit să vin dintr-un oraș minier, cu apucături grosolane și convingeri primite de la un unchi ateu și bețiv, rușinea familiei. Mi-am dorit să traversez America într-un tren sigilat, singurul alb pe care negrii îl vor accepta la conferința de pace. Mi-am dorit să particip la cocteiluri purtând o mitralieră. Mi-am dorit să-i spun unei vechi prietene, care e oripilată de metodele mele, că revoluțiile nu sunt niște mese festive, că
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
ore; părerea mea de rău că regizoarea l-a lăsat să-și macine efortul prea mult în gol); cu verdele ochilor de "țigancă" ai Adrianei Trandafir, care mă urmăresc, pur și simplu, scoși în evidență formidabil de machiajul ce combină negrul și movul; rămîn cu freamătul duios sau apăsat cu sunetul ireal al șirurilor de scoici cusute pe poalele rochiei Fatimei (Elvira Deatcu), spiritul, femeia deșertului, îmbrăcată de Buhagiar în albastrul tare, egiptean, din Fayoum, un costum ce va rămîne în
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
el "ritual critic" sau "distanțări critice". Relația cu bunicul matern al poetului Constant Tonegaru cu o ficțiune pătrunsă și 'n corespondență; gafa lui Pirgu de a duce cuțitul în gură, care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes de Castro, sugestiv legată prin viață de personajul lui Camoes din Luciada, dar și de Henri de Montherlant, ca autor al unei piese de teatru, invocând personalitatea infantei ucise. Fina tehnică a relațiilor privește deopotrivă biografia operei și
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
catastrofe care a nimicit civilizația, poetul se dedă unor tehnici primitive, numără băbește: "dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor/ firul de sînge/ vei ajunge pînă la suflet// și trei oglinzi pînă la cinci/ își vor dezbrăca spatele/ vopsit cu negru" (ibidem). Dacă unele asocieri lunecă încă spre prețiozitate, deși în aceeași manieră bizară a monomaniei ("o cutie cu labirinturi/ duce spre tine//chiar nesfîrșitele vitralii/ de pe suprafața unui punct" (ibidem), predomină constatările simple ale unui suflet regresiv, stupefiat parcă de
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
ca un mare spectacol vizual, el folosește toate convențiile genului: ordine desăvîrșită, rigoare, elemente plastice, o recuzită expresivă și diversificată. Masa imensă de oameni, împărțită în trei compartimente distincte, s-a transformat într-o metaforă a revoltei. Participanții, îmbrăcați în negru și în roșu, cu fața acoperită de cagule, poartă în față portretele șarjate ale lui Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu. Le urmează un car alegoric sub forma unei pubele de gunoi, după care vin, în planul trei, grupuri compacte agitînd
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
gospodărie avea livada ei. În magazine găseai materia brută sau exotică, zahărul, uleiul, măslinele, stafidele. Cafeaua se cumpăra exclusiv sub formă de boabe și se măcina cu rîșnița de alamă ținut bine între picioare. Ceaiul, după dispariția vremelnică a celui negru sau rusesc, se făcea tot în casă, din coji de mere, de pildă, puse la uscat în reșoul sobelor. Și ce miros extraordinar! Gîndacii se ucideau cu bucăți de pîine muiate în acid boric. Rufele se spălau cu leșie (făcută
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
se aude că Sorin Ovidiu Vîntu se pregătește să fugă din țară. Trăsătura comună a tuturor întîmplărilor de mai sus e că par neadevărate. Un al doilea element care le unește e potențialul lor umoristic involuntar. Un umor bătînd în negru, sau negru de-a binelea. La prima lectură a Peripețiilor bravului soldat Svejk, începeam să rîd numai după ce îmi trecea perplexitatea, acea stare de "Nu se poate!" vecină cu beatitudinea, față de care rîsul e nimica toată. (Îi sînt și azi
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]
-
lui.(...) Așa e, adevărul artei e cumplit. Dar marii artiști îl spun și nu lasă speranță, sau, dacă lasă, e partea șubredă a artei lor. În ceea ce mă privește, cred că a da speranță le revine preoților și asistenților sociali". Negrul se cade a fi cît mai negru. Răul se răzbună pe sine prin Rău. Orice acceptare, orice armonie e scandaloasă. Agonia spiritului modern nu exclude, ci, dimpotrivă, cheamă ipostaza agonală, lupta fie și "de idei" al cărei cîmp e oferit
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
de bine merg împreună. Violența îi vine extremismului ideologic ca o mănușă. Sau invers: nu e sigur care pe care îmbracă. Rasiștii din rasa becalo-nețoiască simt o imperioasă nevoie de a se comporta brutal. Ei nu doar îi urăsc pe negri sau pe țigani (iar Le Pen și pe "pieds noirs" algerieni ori, în general, pe arabi), din rațiuni ideologice, de puritate a rasei și a nației, dar sînt gata să-i lichideze. Fie și înjurîndu-i. Dar, mai des, aplicîndu-le pumni
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
se mușcă/ spulberîndu-se peste jnepeni și pietre" (Vîntul și iarba sfîșiindu-se). Un rol semnificativ îl îndeplinește cromatica împrospătată, regeneratoare și energizantă, care preface sumbra imagistică expresionistă într-una stenică, impresionistă: "Daniel, azi îți voi vorbi despre culorile/ grave ale Nordului: negrul cleios al/ lutului, negrul - prelat al cortegiilor din sate/ purtat ca o onoare poetică a omului de-a/ se afla în calea neantului" (Lui Daniel șRăul de Nordț). Picturală, bizuită pe o retorică plastică, o asemenea poetică a reabilitării își
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
jnepeni și pietre" (Vîntul și iarba sfîșiindu-se). Un rol semnificativ îl îndeplinește cromatica împrospătată, regeneratoare și energizantă, care preface sumbra imagistică expresionistă într-una stenică, impresionistă: "Daniel, azi îți voi vorbi despre culorile/ grave ale Nordului: negrul cleios al/ lutului, negrul - prelat al cortegiilor din sate/ purtat ca o onoare poetică a omului de-a/ se afla în calea neantului" (Lui Daniel șRăul de Nordț). Picturală, bizuită pe o retorică plastică, o asemenea poetică a reabilitării își anexează și aspectul melic
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
autoarei? Nu pot intra în detalii. Ar fi să lungesc peste măsură acest articol. Îi trimit pe cititori la capitolul IX (Memoria și uitarea: trecutul în opere), cel mai scandalos din carte. Lavastine n-are nici o dificultate în a scrie negru pe alb: "Că pozițiile sale ideologice, expuse și argumentate de-a lungul a sute de pagini înainte de 1945, au contribuit în mare măsură la a hrăni gîndirea istoricului religiilor, este un lucru de necontestat..." (p. 453-454). Sau: "Categoriile religioase și
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
telenovelistă sunt substantive care, în română (cu o clară preferință, sociologic determinată, pentru forma feminină), desemnează în primul rînd actorii sau personajele din telenovele - "ar trebui să fac ceva cu bretonul meu... că arăt ca nu știu ce telenovelistă urâtă" (dbrom.ro/ Negru); "jurnaliștii au aflat cu emoție că frumușica telenovelistă a încercat să învețe un cântec în românește, dar n-a reușit" (Cotidianul = C, arhivă 12-18.03.2001) - sau pe spectatorii pasionați de respectivul gen: "Dacă ai ghinionul să nimerești într-un
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
scenă, imaginea imprimîndu-se cea dintîi în memorie. Așadar, ne aflăm în sala tronului majestății sale, Bérenger I. O "sală oarecum ruinată, oarecum gotică", indică autorul. Nimic nu e prea vesel pe-aici. Mai degrabă straniu. Oricum, auster. Pereții vopsiți în negru, cu golurile pentru ferești zidite. Spectatorii, distribuiți neregulat, printre coloane, în șiruri scurte sau lungi, cocoțați la balcon pot fi oricînd asimilați ca făcînd parte din Curtea lui Bérenger I. Undeva în spate, sus, pe scena propriu-zisă, o mică orchestră
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
determinărilor biologice în atribuirea rolurilor sociale etc. - toate acestea sînt bine scrise, foarte interesante și demne de toată atenția într-o lume căreia îi este încă greu să renunțe la milenarul său mod de a gîndi în opoziții (alb vs. negru, creștin vs. non-creștin, bărbat vs. femeie etc.). Gloria Steinem - Revoluția interioară: Cartea respectului de sine, Editura Polirom, Colecția Studii de Gen, 2001
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]