226 matches
-
îmblînzi dacă evreii cari vorbesc atât de mult de toleranță vor deveni ei înșii într-adevăr toleranți și vor manifesta oarecare pietate pentru credința, datinele și sentimentele poporului german. Cumcă această pietate lipsește cu totul unei părți a jidovimei noastre negustorești și literare e cauza finală a pasionatei oțărâri de astăzi. Neîndoindu-ne de interesul pe care cată să-l fi inspirând analogiile între cestiunea izraelită cum se prezintă în Germania și cum se prezintă la noi, rugăm pe lector a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
germani. III 10 ianuarie 1880 Zi cu zi o oștire întreagă de scrieri volante și articole de gazetă dau năvală asupra cuvintelor cu care încheiasem revista mea din noiemvrie. Adversarii mei par a simți singuri că în lupta intelectuală maxima negustorească "mulțimea face parale" nu prea are trecere; căci după ce-au ucis fiece șir al articolului meu prin tot atâtea coale de tipar pline de întîmpinări, totuși în fiece dimineață se ivește un nou luptător care vede trebuința de-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. Dealtfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după șase luni tot te ia. E sigur. Argumentul acesta din urmă, perfect logic, negustoresc și avocațial, mă impresionează îndeosebi. Doar că șase luni, cînd ți-e frică, e cît o veșnicie. Tata însă, din ce în ce mai senator roman, îi dă mai departe: Pregătește-ți prin urmare lucrurile pentru Luni. Vezi, ia-ți numai lucruri uzate. (Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noulea însă, au fost cuprinși nu numai de "somnul prelungit al rațiunii", dar și al voinței. Primul semnal încurajator după înlăturarea cuplului conducător a fost deschiderea granițelor pentru libera circulație a persoanelor particulare și juridice hotărâte să-și încerce talentele negustorești, turistice și în alte domenii colaterale. Transporturile cu "ajutoare" erau deseori organizate de români din diaspora, interesați de revederea locurilor natale, a oamenilor, dar și de unele câștiguri bănești. Dolarul și-a extins funcțiile de valută forte, recunoscută și de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sarajevo, unde știa că se află trupe turcești În marș și, firește, coloane de aprovizionare care soseau dinspre sud și est. Intrase pe cărările pădurilor din Muntenegru și ajunsese la poalele munților Kopaonik, pe malul râului Ibar. Evitase atât drumurile negustorești, cât și traseele militare, pe care le Învățase demult, Încă din vremea studenției la Padova, și pe care le actualizase În minte odată cu fiecare informație venită pe filiera Apărătorilor. Știa că nu departe se află mănăstirea Studenica, unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lângă Bazilica San Giovanni Crisostomo, apoi intrară Într-o mică piață, numită Corte Sabbianero. Trecură prin pasajul umbros Sotto Portico del Forno și se opriră În fața unei case vechi, cu etaj, care nu avea nimic special. Se Îndepărtaseră de cartierul negustoresc, dar În această curte răcoroasă se presimțea, parcă, vuietul mării. Alexandru tăcu, privind cu atenție. Da, simțea febra marilor plecări În liniștea acelei case. Dar mai simțea ceva. Se gândi că trebuie, chiar În aceeași zi, să consulte mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
socoti tânărul, ar lua patruzeci de zile călare), iar mai apoi, traversa și deșertul Gobi, ceea ce lui Alexandru i se părea, totuși, improbabil. Drumul prin deșert n-ar avea nici un sens, mai ales pentru o caravană care ar transporta mărfuri negustorești pe Drumul Mătăsii. El ar trebui să o ia prin India sau prin Mongolia, mergând chiar prin fosta capitală a lui Ginghis-Han, Karakhorum, pentru a ajunge În provincia Tangut, și de acolo, ocolind prin nord Marele Zid Chinezesc, să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sub rubrica de Bibani poate aduce vro picanterie, o aduce fără multă jenă. Cine se interesează se convinge de contrariu, cine nu, nu. Dar ca "Romînul", organ de partid, să urmeze aceeași cale nu se justifică nici măcar prin principiul concurenței negustorești și nu vedem în această substituție decât un act de rea-credință. Cu asemenea acte sîntem îndealtmintrelea deprinși din partea onor. confrați și poate, daca n-am mai întîmpina astfel de manopere incorecte, ni s-ar turbura dulcele obicei al existenței. [ 29
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atracții pentru vizitatorii litoralului românesc. Tomis, vechiul nume al orașului Constanța, a fost fondat prin s.VI îHr. de către coloniștii greci veniți din Milet, care au realizat un emporion pe locul unei așezări pescărești geto-dacică. Dezvoltând aici o activitate negustorească din ce în ce mai bogată, favorizată în cursul s.III-II îHr. de reducerea activităților comerciale din portul Histria datorită înnisipării acestuia, dar totodată și de o perioadă fertilă de civilizație elenistică, Tomisul intensifică legăturile sale cu negustorii din Orient
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
puternică și înfloritoare, cu biserici din secolele X-XII, XIII, cu un palat ducal ridicat în 1414. Bruges, cel mai însemnat oraș comercial din Flandra, era stăpânit de ducii burgunzi. Piața centrală, o bijuterie arhitectonică, se păstrează și azi. Turnul halelor negustorești de lemn a ars în 1280, dar a fost reconstruit din piatră, lucrările fiind terminate în 1300. Halele au două etaje, turnul se ridică la peste 7 etaje. Bruges era capitala modei în Europa vestică, din secolul al XV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vol. II, De la căderea Regatului până în zilele noastre, București, 1926, p. 56; Sergiu Selian, Schiță istorică a comunității armene din România, p. 28. Ultimul autor întrezărind între pricinile persecuțiilor și una de natură socială, „poziția acestei comunități consolidată de ocupațiile negustorești și de drepturile administrative protejate de domnii anteriori venind în contradicție cu viziunea despotică a lui Ștefan Rareș“. • Grigore M. Buicliu, introducere la Minas Tokatți, Cânt de jălire, p. 9; V. Mestungean, Istoria armenilor, vol. II, p. 56. secolul XVI
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
observații și a ajuns la anumite concluzii, unele rămase valabile, în linii generale, până astăzi. Vom aminti câteva dintre acestea. • Din punct de vedere al sensului mobilității diferiților negotiatores, Vasile Pârvan făcea observația că, dacă în epoca republicană deplasarea elementului negustoresc (cives Romani in provinciis negotiandi causa consistentes) urma axa V-E, dinspre Italia și Roma spre Gallia, Mediterana estică și Egeea, atingând punctul culminant în a doua jumătate a secolului I î.H., sub Imperiu se afirmă un „contracurent“ comercial
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 205-214. 55 Ibidem, p. 219-229. 56 Ibidem, p. 234-243. 57 Ibidem, p. 109, 132-133, 234-243, 254. 58 Ibidem, p. 188, 205-211, 219-229. • Ibidem, p. 138: „marea operă a romanizării lumii antice a ruinat Italia din punct de vedere negustoresc, luându-i-se pentru acea măreață misiune cele mai bune forțe“. • C. Bossu, L’objectif de l’institution alimentaire: essai d’évaluation, în „Latomus“, 48, 1989, 2, p. 372-382; F. Dal Cason, Le tavole alimentarie di epoca traianea. Nuove proposte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1989, p. 339-365. 72 V. Pârvan, op. cit., p. 134, 137, 164. 73 Ibidem, p. 134. oraș a devenit, așa cum o acreditează izvoarele vremii 74 și cum o atestă descoperirile epigrafice și arheologice recente, un centru economic cu o activă „burghezie“ negustorească 75 și un nod de-o importanță excepțională în desfășurarea relațiilor comerciale dintre provinciile sudice și cele nordice, dintre partea occidentală și cea orientală a statului roman, dintre Imperiu și Barbaricum 76. • Un alt punct de vedere pârvanian viabil îl
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel puțin să încerce a-și făurii singuri viața, unde să dobândească prilejul să cunoască și să aleagă între diferite forme de viață, este strâns legată de dezvoltarea comerțului. Noua viziune asupra vieții s-a răspândit odată cu comerțul din orașele negustorești ale Nordului Italiei, înspre vest și nord, străbătând Franța și sud-vestul Germaniei, până în Țările de Jos și Insulele Britanice, prinzând rădăcini adânci oriunde nu există o tiranie care s-o înăbușe"141. Prin comerț, oamenii se îmbogățesc și se emancipează
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Jocurile schimbului, Editura Meridiane, București, 1985, vol. I, p. 277. În aceiași lucrare, Braudel arată că acest cuvânt se formează în Italia. ,,El este atestat neîndoielnic în 1211 și apare încă din 1283 cu sensul de capital al unei întovărășiri negustorești (...), încetul cu încetul cuvântul tinde să însemne capitalul bănesc al unei întovărășiri sau al unui negustor", op. cit., p. 278. În ceea ce privește cuvântul ,,capitalist", Braudel arată că: ,,Cuvântul capitalist datează fără îndoială de pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Holandoische Mercurius îl folosește
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Michel Beaud, Istoria capitalismului, de la 1500-până în 2000, Editura Cartier, București, 2001, p. 23. 59 În context autorul citat pune în evidență: ,,(...) lungul drum spre capitalism se întinde pe mai multe secole, fiind un proces complex în care formarea burgheziei negustorești și bancare se îmbină cu afirmarea ideii naționale și cu constituirea statelor moderne, cu răspândirea schimburilor și dominația la scară mondială, cu dezvoltarea tehnicilor de transport și de producție, cu instituirea unor noi moduri de producție și apariția noilor mentalități
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul, poposește fie în mediul negustoresc interbelic (Să nu-ți faci prăvălie cu scară, din 1959), fie închipuie alegoric o umanitate abstractă (Labyrintul, 1967) sau dramatizează câteva episoade din Groapa. Traseul romanesc al lui B. poartă tot timpul un mesaj insurgent și îi fortifică popularitatea. Personalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
casei sau își asigură un venit acceptând să coasă, să țeasă, să croșeteze la domici liu sau să spele cămășile și „primenelile“ clienților recrutați din mahala. Atunci când exercită o meserie, ele sunt angajate ca servitoare în diferitele case boierești și negustorești sau dețin mici slujbe, cum ar fi: spălătorese, cârciumărese, vânzătoare în diverse prăvălii. Personajele sunt cele mai diverse: țărani și mahalagii nemulțumiți de comportamentul consoartelor lor, preoți și călugări acuzați de seducție și chiar de viol, boieroaice „cu fumuri de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
important de fete nu dis pun de sprijinul necesar pentru a avea o zestre și pentru a se căsători. În această situație, singura soluție onestă posibilă o constituie angajarea la stăpân. Tinerele se angajează ca slujnice în casele boierești sau negustorești cu speranța strângerii banilor necesari alcătuirii măcar a unui trusou. Documente le păstrează următoare le denumiri pentru aceste situații: „fată în casă“, „slujnică cu simbrie tocmită“, fată „băgată la stăpân“ sau „dată la stăpân“. Între fată și stăpân se stabilește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pictorul nu mai este un fabricant, dar rămâne un "slujitor"; mecenală și princiară, între 1550 și 1650, cu figura pictorului de curte; monarhică și academică, 1650-1750, cu artiștii oficiali desemnați (1648: fondarea Academiei regale de pictură și sculptură); burgheză și negustorească, începând din 1750, cu laureații ei, la momentul când tiparul primește un nou avânt. În jurul acestei date se creează, alături de Academia aflată în pierdere de viteză, acea complexă constelație de actori care se va menține și în secolul al XIX
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în ziua sărbătorii. Iar dacă moș este Crăciunul, apoi moș trebuie să fie și vestitorul sosirii sale, adică Ajunul (Moș Ajun). Odinioară, în noaptea Ajunului, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești, negustorești, mitocănești vedeai lumină și veselire. Cete de copii se duceau din casă-n casă, unde zăreu lumină, și cântau astfel: Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați? Dacă cei din casă întârziau să-i primească și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Membre și chiar în perimetrul instituțiilor Uniunii Europene, tonalitățile percepției despre viitorul României ca Stat Membru al Uniunii erau încă impregnate de influența campaniei pentru alegerea Parlamentului European, instalarea unei noi Comisii Europene etc.91 Nu au lipsit nici tendințele "negustorești" ale raportării la rezultatul negocierii de aderare (de tipul "dacă din aceste negocieri am obținut maximum a ceea ce puteam obține").92 În cei cinci ani cât au durat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, cetățenii care au înțeles sensul
by Vasile Puşcaş [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
socru, e dat afară din rândul clericilor, apoi din școală, se luptă cu boala și este răpus în cele din urmă de ea). Iese la iveală, acum, și fațeta caragialescă a lui Creangă (autorul zice „avânt cațavencian”), manifestată prin inițiativele negustorești ale fiului lui Ștefan a Petrei și uneori prin perorațiile lui pe teme civice. Întrebarea este dacă diaconul le făcea serios sau în stilul acela prefăcut, umoristic care îl caracterizează. Sigur este că Dicționarul... lui C. relansează cazul Creangă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
de excelența vieții creștine, la noi el e un biet om. Iar purtarea lui nu angajează întru nimic cele sfinte. E și natural. Creștinismul nu a trecut Dunărea înspre noi în armură bisericească, ci mai ales pe drumurile ciobănești sau negustorești ale laicilor. Creștinism și ierarhie ecleziastică nu sunt, deci, în conștiința populară, unul și același lucru. Ci Biserica s-a adăugat creștinismului. Pe de altă parte, atunci când poporul indică: Fă ce spune popa, nu ce face popa, el recunoaște o
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]