504 matches
-
mutație de anvergură tectonică a întîietăților, pe care o credeam de resortul epocilor formative ale noii arte. Ea recidivează, cu trecerea neiertătoare în penumbră a performerilor de altă dată. Vai de cei care nu intră nici măcar în trena acestor mișcări neiertătoare! Marea hoinăreală (O, Brother, Where Art You), de Joel Coen, S.U.A.; cu George Clooney, Tim Blake Nelson, John Turturro; Doctorul T și femeile (Dr. T & the Women), de Robert Altman, S.U.A.; cu Richard Gere, Amy Commings, Helen Hunt.
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător tocmai în panteonul celor mai originale idei ale sale. Va fi încă o dată, în finalul explicației sale cu aer definitiv, neiertător, făcând aluzie compromițătoare la atitudinea anti-evreiască a legionarilor, a căror aventură politică, însoțită de susținerea lui Dan Botta, eșuase de câteva luni (în ianuarie 1941, prin raportare la iunie 1941, când vituperează Blaga): "Manifestările și ieșirile atât de penibile ale
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
pe lume între cei șapte frați ai săi. „Mi-am petrecut primii șapte ani din viață când la un spital, când la altul, timp în care am fost operat de 13 ori la ambele picioare“. Vasile se născuse cu o neiertătoare paraplegie congenitală. „Din nefericire, toate aceste intervenții chirurgicale n-au ajutat la nimic. Am să-mi petrec toată viața într-un scaun cu rotile“. La vârsta de 21 de ani a fost adoptat de Lugoj. Aici a absolvit Școala de
Agenda2003-8-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280731_a_282060]
-
adesea dur, ridicându-și mingea la fileu, ca și când sinele ar trebui să rămână mut, neparticipativ. Scriitorul Nicolae Radu are asimilată foarte bine știința acoladei sau a interludiului, trecând motivat de la religie, mitologie, la concretul barbar din atâtea împrejurări ale comunismului neiertător. În aceeași orientare pidosnică, intră și turnătoriile, una mai cu moț decât alta, fie și atunci când politica a fost distructivă, praf și pulbere. Apoi, nicio justificare în timp, care dacă ar fi fost explicată poate că se ajungea la... crezământ
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
pe unde), care se vroiau numai șefi. Am plecat de la Roma cu lacrimi în ochi, tot într-o primăvară de mai 1984, ajungând în țara tuturor posibilităților plină de elan și speranțe care mi s-au frânt repede sub securea neiertătoare a unui alt fel de exploatare neștiută de noi. Chiar așa fiind, explozia fiecărei primăveri în West chester, New York a fost o mare alinare datorită vegetației sublime a locurilor împădurite de pe Rockefeller Estate, a păsărilor atât de divers colo rate
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
într-o variantă revizuită, Apă neagră (volum publicat în 1999, la Editura Nemira, recompensat cu Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București). Într-o notă de pe manșeta cărții, autorul își deconspiră intențiile și modelul literar, vorbind despre o „parabolă neiertătoare“ și despre „satul multisecular, vag macondian, cu rol de axis mundi, (...) matricea metamorfozelor spectaculare ale comunismului românesc“. Romanul Apă neagră poate fi citit, într-adevăr, ca o narațiune parabolică a adaptabilității românului subt vremi sau a carnavalizării unei istorii dramatice
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
Cu diferențele de rigoare, atât părintele Gomboș, cât și profesorul de istorie Eduard Dragodan sunt intelectuali care, dincolo de problemele personale, meditează la și poartă în ei traumele istoriei recente. Deruta existențială a lui Dragodan, procesul de conștiință și autoflagelarea analitică neiertătoare continuă și în Noaptea soarelui răsare (titlu vădit simbolic, trimițând la o epocă anume), prin apariția unui eveniment neașteptat: spectrul unei paternități nedorite. Imberia, fata dizgrațioasă și agățătoare ca o iederă, cu care nu se dăduse în lături să experimenteze
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
place la lectură, cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă, de pildă, în cazul logofătului Nicolae Canta, pe care Suțu îl consideră un „prevaricator emerit și incorigibil.“(p. 144). Sentință neiertătoare, al cărei farmec e că se potrivește foarte bine chiar lui Suțu: curtean abil, știind cum să încalce regulile fără ca cineva să se dezmeticească. O carte cu lexic pestriț și tocmai de aceea atrăgător, a cărei mărturie acoperă o epocă
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
din prezentul meu” (publicistică) și „Parabola vulturului” (proză scurtă), iar noi, cei din Societatea Culturală „Steaua Nordului”, i-am decernat o medalie pentru întreaga activitate - mi-a pus în minte și m-a impulsionat să trec de bariera psihologică a neiertătorului „Nemo propheta in patria sua” (Nimeni nu-i profet în țara sa) și să scriu rândurile acestui articol dedicate Marelui Eminescu. Închei cu mulțumirile de rigoare adresate gazdelor reuniunii și cu salutările adresate dlui director adjunct al liceului din localitate
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
superlative: "Dl Mircea Eliade este cineva prin talent, inteligență și cultură (termeni care nu se exclud, dar nici nu se întrunesc laolaltă obișnuit." (Adevărul, 11 martie 1934.) Enumerând meritele de construcție și tipologie ale acestui roman cerebral, Șerban Cioculescu e neiertător și enumeră peste 30 de neglijențe stilistice indicând paginile respective. Ex: de acord: cu cât va fi mai mulți morți îi vine și lui lacrimi în ochi confuzia de cuvinte, improprietăți de termeni, incorectitudinea unor neologisme, folosirea greșită a prepozițiilor
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
dulăi care-l păzeau și care păzeau și oile, îngrămădite acum în petecul de umbră lăsat de Zidul istoric și care încet-încet se retrăgea într-o parte silind și oile să se miște după mutarea lui... doar câinii rămânând vajnici, neiertători, în vipia soarelui... L-am întrebat dacă îl văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
și pe norocul spațiului scandinav: în 2010 cei doi au ocupat locul 3 la Oslo, în patria de adopție a botoșeneanului, iar acum vor merge în Danemarca. Deie Domnul să fie iarăși bine! Însă Gabriel Cotabiță a fost din nou neiertător, acuzând și TVR de “blat”: “Și uite așa câștigă cine trebuia! Conform principiului “Orice ați vrea voi, mai departe pleacă cine vrem noi!”. Sunt un spirit critic, analitic, perfecționist, cu o memorie bunicică, sesizând și semnalând imperfecțiunile, fără implicare emoțională
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
tremură ușor înainte de a fi complet înghițită de pămînt, aceasta este totul. Adus în pragul camerei de execuție, generalul are o mișcare de recul, el vede ceea ce noi nu vedem încă, urmele de sînge. Cu o tăietură impecabilă, crudă, finalul neiertător poartă amprenta marelui regizor care pare să regăsească sobrietatea aproape analitică a unei priviri în abis.
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
și simplu că un hap amar, dar lucrativ: "Fiecare trăire este o burtă/ pentru o mulțime de nu,/ iată o serie:/ șoptit cu greață,/ urlat, crescut că un mugur între trăiri/ (primele interdicții în lumea părinților,/ primăvară), visat are brațe neiertătoare,/ indiferent în fața unei lumi incasabile,/ afirmativ,/ acut că triumful,/ imediat că furia îmbrățișării,/ în fiecare stea a lui da/ crește ulcerul lui roșu,/ de obicei secretă cochilii, gheare, clești,/ ventuze, e activat de agresiuni lăuntrice,/ pe noi ne tratează drept
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
voiau ei. Îi luaseră mai întîi pe basarabenii care se pripășiseră în oraș, apoi pe cei cîțiva soldați lăsați la vatră care luptaseră în Crimeea. Dispăruseră și două fete de la Chelu, dar despre ele se spunea că fugiseră de frica neiertătoarei blenoragii sovietice, care pe altele le scoseseră din meserie. Judecătorului nu-i mai venea să iasă din casă. Îl oprea lumea pe stradă să-l întrebe ce știa. Primarul răspîndise zvonul că aceste arestări aveau loc cu încuviințarea lui, fiindcă
Invitația expertului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7074_a_8399]
-
admirăm mai întâi: vastitatea informației, sinteza rezultatelor cercetării minuțioase, îndelungi ca în simbolistica cifrei șapte?; empatia față de subiectul investigației și totodată detașarea de anumite exagerări interpretative?; "dreapta cumpănă" în analiză?; scoaterea în lumina tare a zilei a pandemoniului securisto-comunist?; demascarea neiertătoare prin documentele de la CNSAS a metodelor sinistre folosite de ideologii și executanții regimului, de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neașteptate metafore și fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
Iar tăcerea este uneori vinovată. De fapt nu era cazul ca președintele să participe la o chermeză electorală cu fațadă de sărbătoare etno și cu dedesubturi alunecoase. Dacă atunci se juca cu focul, acum poate a înțeles că "anturajul" e neiertător și mai devreme sau mai târziu se răzbună", conchide Deutche Welle.
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]
-
nu?... Să te vezi deodată înlocuită nu cu o altă persoană, ci cu o comună întreagă! Și necazul cel mare pornea de la faptul că Ilinca era sigură că înlocuirea a făcut-o Bărzăunul, intenționat, și nu altcineva. De aceea devenise neiertătoare. Adică nici nu mai voia s-audă de Bărzăun și nici să-l mai vadă vreodată. Or, un asemenea chin era de neconceput pentru poet, mai ales că nu se considera vinovat cu nimic. Ar fi scris el la revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria zborului ultim in apex intellectu. Melancolia este stare poetică, iar orice stare poetică este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetică nu este pur estetică, nu doar celebrează existența, ci prin faptul că transformă poetul, lumea, cititorul, ne schimbă identitatea spirituală, este etică. Etică în sens de sacralitate, pentru că orice creație este sacră. Așa fiind, justiția poetică este o etică neiertătoare. Ce rezistă dintr-un poem supus probei de foc a justiției poetice ? Ea condamnă la dezgust și uitare tot ceea ce Eminescu numește "mlaștină" și "bâiguit nărod". Justiția poetică, reduce la neant inducerea în derizoriu a poeziei fie că este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reped în câmpul de bătaie ca să dea o mână de ajutor favoriților. După ce au fost cotonogite toate „piesele”, fără alegere, tabla a rămas goală, fără luptători, fără spectatorii implicați în „joc”. S-a așternut pentru moment o tăcere grea, înnebunită, neiertătoare. Cineva întrebă cu oarecare mirare: „Unde e regele?”. O voce șovăielnică încercă un răspuns: „Care? Cel alb, sau cel negru?”. Omul care a pus întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mă readusese În postura ingrată de câine-lup intrat În concurs, mă reinvestise cu mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
calm, uimit de fericita formulă care Îi străfulgerase mintea. Citise el undeva de faimosul pariu pascalian, nu Îi Înțelesese prea bine subtilitatea, acum Însă, pus În fața acestui pact aparent formal, amiabil, ecuația se dovedea că nu are decât o soluție, neiertătoare soluție, fără ieșire, În care el, Vasile Moare, stătea prins după toate regulile fățărniciei uni versale, fără putința de a se apăra, iar dacă va refuza... Și lașitatea este o artă, Vasile, o probă inițiatică pe care toți o trăim
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-a ucis pe prozatorul Dan Stanca - creat după chipul și asemănarea sa -, pe chiar prima pagină a romanului
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]