96 matches
-
social economic. În primul rând decretul de amnistie generală, prin care va elibera din penitenciare mulți indivizi periculoși, unii dintre ei săvârșind acte de tâlhărie, spargeri și chiar crime în București și alte orașe ale României. O altă greșeală de neiertat a regimului Iliescu a fost restituirea către populație a părților sociale, care va produce inflație galopantă și va lăsa întreprinderile fără resurse financiare. Aceste părți sociale puteau fi folosite pentru reutilarea întreprinderilor cu mașini -unelte competitive și folosirea de noi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ales, de slăbiciune provocată la adversar. A părea tare este pentru ceilalți a fi tare. A fi sau a părea tare provoacă admirația prietenilor și teama adversarilor. Dar Panu arătase, în toiul celei mai crâncene lupte, partea lui slabă: greșală neiertată, care i-a fost fatală. Afară de asta, Panu, pentru calcule ușor de înțeles, atacase în ultimul timp pe Dumitru Brătianu și pe Gheorghe Vernescu, adică pe liberalii din opoziție, și lăudase neîncetat pe conservatori. Dar între radicalul Panu și conservatori
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
trăim nu poate fi înțeles corect fără ca să aruncăm mai întâi o privire asupra trecutului plin de evenimente, care i-a precedat și care i-a dat naștere. Autorul A ierta nu înseamnă a uita, însă a uita este de neiertat... Vladimir Tismăneanu, Noaptea totalitară. Crepusculul ideologiilor radicale din Europa de Est 1. Seducția utopiei comuniste „România nu poate să facă pasul spre viitor decât cu oameni ai viitorului, nu cu oameni ai trecutului. [...] Singura șansă este tânăra generație care navighează pe Internet
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am păcătuit mereu Dar, Te rog, de mi le iartă Și mă spală de Îndată! Cu lacrimile mele Ca să-mi duc zilele... Puține, puțin a mai rămas Poate ziua cea de azi! Te strig! Te strig, Tată! Nu mă lăsa neiertată Că-s pământ stricăcios! Vreau să mă ridici de jos! Și să urc În sus Până la Crucea Lui Iisus! O treaptă am urcat Am văzut că m-ai iertat Slavă Ție Sfinte Duh! Că m-ai dus unde am vrut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
păcătos (3); preot (3); risipă (3); trist (3); urît (3); avort (2); chin (2); desfrînare (2); dorință (2); grav (2); ierta (2); iertat (2); interzis (2); ispășire (2); iubire (2); înjura (2); înșelat (2); măr (2); milă (2); necredință (2); neiertat (2); neliniște (2); neplăcut (2); oameni (2); pată (2); pocăință (2); popa (2); povară (2); ceva rău (2); rușinos (2); sînge (2); spovedanie (2); supărare (2); superstiție (2); șarpe (2); tentație (2); trup (2); uman (2); vicii (2); viciu (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
directorașilor de întreprinderi, de cupiditatea liderilor sindicali, de obtuzitatea părinților noștri, de lenea noastră și de spaimă de a ne lua în propriile mâini soarta. Așa încât ni l-am meritat din plin. Dar el a profitat și de complicitatea de neiertat a celor care au ajuns la putere promițând, în 1996, că vor pune capăt jafului și corupției la drumul mare. Ce s-a ales din vorbele dulci ale echipei constantinesciene, mi-e și scârba să spun. Bandă de infractori, tâlharii
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
pe fratele meu cu familia, care sunt refugiați în Timișoara, împreună cu toți profesorii Conservatorului din Cluj. Fratele meu Romulus împreună cu familia sa refugiaseră cu doi ani înainte la București, când cu cedarea Ardealului de nord Ungariei gest de fățărnicie de neiertat al lui Alfred Hitler, care prin aceasta a căutat și a reușit să ne atragă în război alături de germani, cu promisiunea de ni-l înapoia după victoria finală. Câtă jale și amară tristețe și suferință pe bieții noștri ardeleni! Ce
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
fi spus, să reprezinți ceea ce refuză să fie reprezentat devine cu adevărat o problemă doar dacă cineva nu face din această imposibilitate, din acest vid, din această absență, o preocupare estetică și morală esențială, care anulează evenimentul original, Enormitatea de Neiertat a Holocaustului." (Ciclul Federman) Aparent, principiile cuantice ale dualității particulă-undă din câmpul intratextual conferă libertate scriitorului. În realitate însă, Federman se simte prizonierul debaralei, al locului de unde a auzit pentru ultima oară vocea părinților săi. Precum multe alte victime ale
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
deci și învățați, voi, grecilor! Fiți ca mine, căci și eu eram ca voi; dar dumnezeiasca învățătură și puterea Logosului m-au convins ... Logosul aruncă din infernul cel mai adânc al sufletului în mod minunat patimile cele mai teribile - plăcerea neiertată și tot ce se naște din ea - și apoi aduce sufletului pace și mângâiere. Dacă el astfel se curăță de toate răutățile cu care era împovărat, atunci se întoarce la Acela, Care l-a creat”<footnote Cuvânt către greci, P.
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
armata rusă, vitejind pe un buget minimal, este clar că n-ar avea pur și simplu cum face față poliției transnistrene. Iar a aduce în discuție aici proverbul cu ce anume nu scoate un corb altuia, ar fi de o neiertată indelicatețe. Că, până la urmă, Republica Moldova și cea autoproclamată de la Tiraspol se vor reconcilia, federalizându-se, că una din ele o va absorbi pe cealaltă - dar care anume? - timpul ne va satisface această curiozitate - precum și altele! Însă chiar anotimpul înfloririi teilor
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
nu înțelege pe nimeni): "niciodată nu ești atît de trist/ ca să nu mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
mai sfârșește - specialitatea lui Dan Diaconescu -, însă din ea nu afli decât un singur lucru: că se petrecea nevinovat, cu monticuli de mâncare, gârle de băuturi, fete. Când te-ai lua după cum arată ei la această vreme, ai comite de neiertatul păcat al atacului la fizicul persoanei. într-un cotidian de tiraj, o cunoscută cântăreață revenită din exil ne reproduce stilul petrecerilor și limbajul lui Nicu: "vino, fă, să te f...". Să te prăpădești de râs, Mădăline! Simpla prezență a acestor
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
divină) înainte ca acesta să fi fost desăvârșit. "Dumnezeu se odihnește pentru că s-a supărat pe mâinile lui". De altfel, precum în vestitul proverb "nu știe dreapta ce face stânga" (cu toată simbolistica aferentă a religiilor monoteiste), dreapta Domnului, încă neiertată, umblă prin lume. Sângele izbucnește până la urmă, după smulgerea ei, într-o imagine apocaliptică: "întregul pământ era acum roșu de sângele Domnului și nu se mai putea recunoaște ce se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
despre relatarea ședinței de cenaclu în care Eminescu și-a citit nuvela Sărmanul Dionis. Cum știm, conform depoziției lui Panu, reacția participanților a fost mai degrabă negativă. Lectura n-a impresionat. Dimpotrivă. Majoritatea celor prezenți au considerato de o „extravaganță neiertată” (p. 99). Multă vreme acreditată (și fiindcă servea de minune opiniei curente conform căreia Eminescu și-ar fi întrecut cu mult epoca), această versiune a căzut în ridicol odată cu publicarea (de către I.E. Torouțiu) a proceselor-verbale ale întâlnirilor Junimii. Stupoare: din
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
noapte, acesta stăruie asupra atitudinii lui Eminescu: „Nu-mi aduc aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte de teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată ș...ț Eminescu nu a discutat cu noi. Rămăsese istovit după citire, se vedea că citind nuvela trăise viața sărmanului Dionis și avea aerul că chiar la Junimea nu era în elementul său, părându-i rău că nu s-a
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii Tăria,/ Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
război, nefastul general D. Iliescu. Și mai relevă, în perfectă cunoștință de cauză, alte "aberațiuni strategice". Relevă, apoi, catastrofa tifosului exantematic care a secerat sumedenie de ostași. Cauzele au fost, pe de o parte, neprevederea, iar, pe de alta, greșelile neiertate ale Înaltului Comandament", care a dat dispoziții de retragere mereu contrazicătoare. "Reorganizarea armatei, adaugă generalul, din interiorul Moldovei a fost condusă cu atîta stîngăcie și lipsă de metodă... își dă cineva seama de gravitatea acestei întîrzieri? Dacă lucrurile ar fi
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge, fuge Cu viteză mare Fără ca să-și ia Adio la plecare." Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 17-IX-980
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
uităm desigur nici păcatul minor de a fi fost bătut cu nuiele pentru crima de a scrie "cutie poștală" cu litere stinghere pe cutia de lemn pe care d-l Inginer o pusese pe ușă, dar crima cea mai de neiertat era ( și mai este) smulgerea cățelului Nemo din brațele copilașului de 10 ani și volatilizarea sa în Neant. Descris ca "o casă de prieteni din cartier," Neantul a necesitat o căutare zilnică cu urechi bine antrenate să audă lătratul familiar
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
cât de mică imperfecție în sectorul rimei echivala cu o catastrofă. Căci ce altceva este rima bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă neobservată, pierdută, adică, printre alte rime, din moment ce ea se petrece într-o poezie de numai două versuri, un distih care va să zică. Demagog acest Macedonski, vor decreta
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
cele dintâi nu mai vorbim; ortografia noastră nefiind definitiv fixată, fiecare scrie cum [î]l taie capul, în câte 5 - 6 feluri, deși ar trebui să aibă cel puțin un sistem ortografic. Lucrul principal este că se comite (?!? ) greșeli gramaticale neiertate și, ceva mai mult, asemenea greșeli se strecoară chiar în "Monitorul oficial" în actele ce poartă iscălitura M. S. Regelui. Astfel, ca să dăm un exemplu, în fruntea "Monitorului oficial" d-alaltăieri; pagina I, coloana I, figurează, un înalt ordin de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întîlnit - dar ar trebui să se ceară ca reprezentanții opiniei publice europene să cunoască măcar într-atît istoria ca să fie conștienți de anumite puncte de vedere depășite și să poată explica prin evenimentele trecutului ceea ce se petrece analog în prezent. De neiertat este însă, felul în care articolul se exprimă despre originea și limba poporului, așa încît s-ar putea isca dubii dacă este într-adevăr un ziar german cel pe care îl ai în față. Originea romană a poporului este negată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a persuada pe cetățeni că nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfînta Constituțiune! A mînca sfînta Constituțiune și mai ales cei din masa poporului... A mînca poporul mai ales este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă! Nu, orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvîrcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice, cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o soră. Nu putea să-l urască. Poate că a supărat-o prin gestul lui. Nu se cădea să-i scrie în chipul acela, care dovedea că pătrunsese în odaia ei (imprudență neiertată), ci să-i spună de-a dreptul, discret. Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindcă răceala Otiliei, dacă ea era pricina, era definitivă, iar circulația scrisorii nu mai putea fi urmărită. În ziua când orice speranță păru pierdută, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
c-o cumnată a lui Asan, adecă cu sora nevestei acestuia, și atrăsese asupră-și mânia acestui furios conducător, care-n prima furie amenință cu moartea chiar pe soția lui proprie, cu prepusul c-ar fi știind de acel lucru neiertat. Asan se hotărî în fine să se răzbune în persoană asupra lui Ivanco și trimise acestuia vorbă cu mânie ca să vie la el târziu după miezul nopții și-i repetă chemarea când cel chemat pregeta de sfială, promițând a veni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]