149 matches
-
că „domne’ ... nu respect, neam, manejul!” Cum vă spuneam, jucam pe gratis de vreo două luni. Eu îmi vedeam de-a mea, cu Nenea Iancu, cu Cervantes, Tolstoi sau Cioran. Păream un clandestin înfipt în scenă. Un nebun care venea neinvitat pân’ la Arad să joace-n festival. (Păi, cum să nu-i respecți pe aceia ce cu bilet vin să te vadă?! Eu joc! Oricine-ar vrea să mă oprească.) S-o scurtez: în ziua aia mă găsesc în ziar
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
Mâine am să repar gardul, anunță Radu, să nu mai treacă vecinii nepoftiți pe proprietatea noastră. - Proprietatea aceasta va fi în curând a mea! - Poate în visele tale! Acum ieși de pe proprietatea mea și să nu mai prind pe aici neinvitat! Întâlnirile romantice să ți le dai unde vrei tu, dar nu aici! Fusese grosolan. Știa asta! Aprecie însă că profesoara nu ripostase. Le întorsese spatele și intrase în casă. Ar fi trebuit să-și ceară scuze față de ea. Ce naiba îl
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
disciplinata. Carol era o fată bună, conștiincioasa și o adoră pe mama ei. Cand a împlinit paisprezece ani, Diana i-a organizat o petrecere surpriză de aniversare. Surpriză mare însă urma să o primească de la tatăl ei. În toiul petrecerii, neinvitat și neanunțat, a trecut s-o „felicite” pe Carol. Nu se mai văzuseră din acea sâmbătă, în parc, dar atitudinea lui era neschimbată. - La mulți ani Dovlecel! Șaisprezece ani. Felicitări! - Paisprezece, zise fetiță, calmă. Am paisprezece ani, Kirk. - Paisprezece, șaisprezece
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
arac imită via, În livadă nor de puf Slobozește păpădia. Stă gătită-n mii de flori Iasomia la fântână - Diademe prinse-n zori În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate. Cu pretenții de baron Cărăbușul le privește, Bâzâind la unison, Roi de-albine se ivește. Să nu crezi că au tacâm, Dar mănâncă pe-ndelete Mierea dulce, din salcâm Și-apoi fug după boschete. Referință Bibliografică: IUNIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
Poeme > Dorinte > BRAȚE NOI Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
și nu undeva, ci la Sala cu orgă, care m-a costat o avere... Am fost surprinsă nu de faptul că cea mai de prestigiu Sală era plină, ci m-am bucurat că au venit alături de mine, fără careva publicitate, „neinvitați”, precum au zis, mari personalități ale neamului: compozitorul Eugen Doga, acad.Dumitru Matcovschi, acad. Mihai Cimpoi, acad. Anatol Ciobanu, actrița Ninela Caranfil, compozitoarea Daria Radu, scriitoarea Irina Stavschi, artistul plastic Glebus Sainciuc, dna Iulia Costin (soția primarului de Chișinău, Nicolae
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
energie, nu abia bătând în piept? Cum să lăsăm iubirea, bunătatea, înțelegerea și compasiunea să ne modeleze?” Oare Carmen o fi găsit răspunsul care să o mulțumească? se întrebă la rândul său Dalia, urmându-și gândurile venite din senin așa, neinvitate, în această seară de august. Privindu-l pe Ștefan cum se înfruptă din mâncarea aflată în farfuria lui, simțea că inima ei o ia razna. Așa va arăta oare bărbatul pe care și-l dorește? Cel pe care va trebui
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
mergi în chiloți? - Imediat mă îmbrac! - și-i trânti ușa în nas. Însă necuratul nu avea nevoie de deschizătură și pătrunse în cameră prin perete. - Era să-mi turtești nasul dacă nu eram atent! - râse Aghiuță. - Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului? - Scuze, dar răspund cu pielea de siguranța ta! - Ha, ha! Cine-mi este bodyguard! Dracul! - Pardon! Domnul dracu! Ștefan se îmbrăcă ca la armată! După câteva minute își încălecă armăsarul și ieși pe poartă cu acel bărbat
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi fără scule în acea noapte. Somnul ne-a cuprins repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi fără scule în acea noapte. Somnul ne-a cuprins repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
gând s-o abandoneze vreodată, te invită să-i guști singura specialitate pe care a făcut-o de ziua soțului, plăcinta cu brânză. Marele EL, adică pârciul, gătește de zor în balconul garsonierei, mai trage o ocheadă musafirilor, veniți majoritatea neinvitați și cu mâna în cur, apoi dă la maximum muzica revărsată din difuzoare marca Salam-fără număr și Guță-borâtul, își ridică mâinile în sus de zici că se predă și-și mișcă băsănăul bombat, spre satisfacția soției bețive, care refuză pe
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
pragul ușii. - Credeam că deja ești gata sau vrei să mergi în chiloți? - Imediat mă echipez! - și-i trânti ușa în nas. Însă necuratul nu avea nevoie de deschizătură și trecu ca un duh prin ea. - Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului? - Scuze, dar sunt nevoit să-i predau consemnul semenului meu să-ți păzească muierea! - Cu cine vorbești dragule? - strigă Elena din camera cealaltă. - Cu domnul dracu! Pătru Valdescu se îmbrăcă. Elena îl sfătui să-și ia și
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
politologic ! În timp ce-i "urseau" lui Ianis, o frumoasă epopee, A venit zâna cea rea (prin cea de-a ll-a Andree...) Care-a-nceput să anuleze frumoasele anticipări Schimbându-le sensul și forma, ca imposibile urări... Aducând reproșuri grave că deși neinvitată Forțând "Garda Princiară" : "iată-mă aterizată, Ca să șterg pe totdeauna tabla cu promisiuni Lăsate de cele 3 ! Le voi duce în genuni !" Frumoase și pe "din afară", cele 3 bune ursitoare ! (Precum și Cavalerul Silviu !), în clasica sărbătoare ! Iar ursitoarea rea
FERMECĂTOARE URSITOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377761_a_379090]
-
și cerate, tari ca pielea, atârnau în apă. Aici, în infernul plin de zoaie - la îndemână și îndepărtat totodată - se încheie investigațiile lui Marlowe și tot aici probează vinovăția micuței asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce am și le-am dat o explicație oarecare. Apoi s-au dus, mai înainte de a avea curiozitatea să priceapă ceva. Iubitul meu era un strigoi! - Să-l fi văzut cum mînca! Se obișnuise să rămână totdeauna lamine la masă, neinvitat. Dacă ne găseam în stradă, mă grăbea să nu pierdem mâncarea și atunci nu mai băga de seamă de ceilalți, lua bucata cea mai bună, porția cea mai mare. Când mai era cineva la masă la noi, surprindeam ochi ironici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fiind că sunt bărbat, dar rostise această concluzie ca și cum ar fi spus că sunt bădăran. Deodată, peste câteva zile, veni cu adevărat, și înainte de a fi putut fi amabil poftind-o să stea în fotoliu, cum intenționam, ea se așeză neinvitată, cu dezinvoltură familiară, ca un vechi al casei, râzând, uitându-și prezența ireală de câteva zile înainte. Nu era o deosebire prea mare între cea de atunci și cea de acum, dovadă că-i asimilasem ființa într-atât încât imaginației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de fapt, nu era bătrân deloc, era verde, mergea drept și apăsat și nu-l durea nimic. Are, bineînțeles, televizor, dar are și trei nepoate. ― N-am venit cu mâna goală, zice, și scoate o sticlă din buzunar. Am venit neinvitat. Nu zic nimic, fiindcă nu s-a purtat frumos cu un copil pe vremuri, l-a bătut degeaba, acum treizeci de ani. Îmi dau seama că e o durată de timp mai mult decât suficientă ca să prescrie orice păcat. Îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Înțelegeam de ce și-ar fi codat Maria mesajele În primul rând, dar asta mă ambiționa și mai tare. Însemna că exista ceva ce eu nu trebuia să știu. Avea un secret. Nu am avut mustrări de conștiință, deși mă băgam neinvitată În intimitatea surorii mele. Ea Îmi făcuse de multe ori același lucru și, În plus, oricum mi-ar fi spus Într-un final. Am mai Încercat alte trei coduri, toate greșite, și deja mă pregăteam să renunț. Apoi, lovită brusc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
seama cât de norocoasă era? Cu un mic suspin, am trecut peste Cuvânt Înainte și am Început să citesc pe nerăsuflate. Era exact așa cum spusese Adi. O poveste atât de frumoasă, atât de specială și atât de tristă... Alex năvăli neinvitat În camera mea, Întrerupându mi gândurile. ― Ce vrei? ― Vezi că au venit mama și tata. Și Maria! M-am Încruntat. ― A venit Maria? Ok, cobor acum. Alex plecă Înainte să-i spun eu s-o facă. Probabil se plictisise să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
soție. Dumnezeu știe cât de mult am vrut să mă vindec. I-am dăruit totul lui. Bărbatului din Suzhou. Acum că îl părăsesc în sfârșit, îmi revin în minte toate momentele plăcute. Amintirile, atât de vii. Mă posedă în vise, neinvitat. Mă trezesc strigându-l pe nume. Asta după ce mi-a explicat deliranta lui idee cu privire la femei. Felul în care venerează trupul feminin. Nu se simțea în largul lui vizavi de propriu-i trup, nu era mândru, mai ales, de membrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu Parfum de Crizantemă îi blochează drumul și îi spune că Mao are un vizitator și nu vrea să fie deranjat. Bună, tovarășe președinte! M-am întors! Doamna Mao îl împinge pe omul de gardă la o parte și intră neinvitată înăuntru. În cameră e întuneric. Jaluzelele sunt lăsate în jos, iar draperiile sunt trase. Mao e în pijamale. Stă așezat cu fața spre ușă, în scaunul lui din ratan. Musafirul e o femeie. Stă cu spatele la Jiang Ching. Are o jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta e locul În care dorm. Acum permite-mi să-ți expun faptele. M-ai ademenit la o Întâlnire cu tine, m-ai dus la un bar și m-ai Îmbătat bine, m-ai dus acasă cu mașina, ai intrat neinvitat la mine În casă, În scopul de a mă anunța că nu intenționezi să mă mai săruți vreodată, iar, acum, ești practic În dormitorul meu. Sinceră să fiu, orice juriu din lume m-ar achita pe loc. — De ce acuzație? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și poate pentru ultima dată, n-avea interes să mă fraierească. Nu o arăta firea. Părea o femeie sinceră și binevoitoare. Așa am ajuns aici, deși drept să vă spun nu ne-a fost totuna să descindem la o nuntă neinvitați, pentru care ne cerem scuze, și necunoscând pe nimeni. De fapt, pe cine să fi cunoscut? N-avem de a cunoaște decât pe Vasile, tatăl Teofanei. Ne-am lungit gâturile ca să-l privim prin mulțime și poate l-am și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-a întâmplat așa însă haideți la rolul vostru afară. — Se ridică toți și ies la nuntași, în timp ce sunt întâmpinați cu „Mulți ani trăiască”. Știți ce mă întreb și vă întreb, este nedumerit Virgil. Eu cu Claudia am fost necunoscuți, neinvitați, cum de nimeni dintre voi nu ne-ați întrebat cine suntem? — Vai de mine! Ați fost neglijați? Teofana, Cezar, se poate? Am să vorbesc și cu cuscrii. Nu! Doamna Zina, nu asta am vrut să spunem. Gazdele s-au ocupat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]