111 matches
-
individul acela și să depună apoi plângere la poliție, care va cerceta cazul.” Minunată rezolvare, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, poliția, prin glasul purtătorului său de cuvânt, a dat un semnal clar: bă nenorociților, bă români neisprăviți, ce este așa de greu să înțelegeți? De acum suntem un stat mafiot, și nu mai încercați dracului să vă opuneți. Iar de după gardurile înalte din fier forjat, din palatele fastuoase, păzite de câini și bodyguarzi, se aude în surdină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Istratie Dabija voievod arată: „Scriem și facem știre cu această... scrisoare a noastră tuturor cui să cade a ști pentru svânta mănăstire Bârnova,... care fiindu din temelii începută și nu deplin zidită de răposatul Miron Barnovschi voievod, și stându așa neisprăvită... până la vremea domnii... domnului meu,... Evstratie Dabija voievod, carele dimpreună și cu noi,... am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu svintei mănăstiri podoabe și așezături fiindcă l-au apucat moarte... ne-am nevoit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și tu zici că i-e frică! ― Apoi atunci de ce șade acasă? Că uite, s-a făcut de amiazi! ― Ei, o fi având și el ale lui, ca orice om... Dar când a început Petrică o treabă, n-o lasă neisprăvită! Că și tatăl său, fie iertat, a fost om de frunte și de ispravă! Tocmai în clipa aceea pică și Petre împreună cu Nicolae Dragoș. Petre s-a certat rău cu maică-sa, care n-a vrut să-l lase să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decît o reformulare, în alt limbaj și puțin în alt context. Întrebarea rămîne deci valabilă : de unde ni se trage această reticență față de bunul public ? E greu de spus, dar în mod cert are ceva de-a face cu îndelungata și neisprăvita transformare a societăților noastre țărănești într-o națiune modernă. Dar ce ? În comunitățile sătești, oamenii trebuiau să cîștige, minimal, cu toții, pentru că altfel piereau cu toții. De aceea, toate presupuneau sisteme foarte simple și eficiente de întrajutorare, de dar și contra-dar, adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a avut dreptate să fugă de acasă și că a reușit. Este un individualism terorizat de frica de a nu-și recunoaște reușita în ochii celor lăsați acasă. Din această perspectivă, comunismul nu numai că a ratat „resocializarea” acestor indivizi neisprăviți, ci a compromis însăși ideea de inteă res comun. Mai mult, spațiul public a fost sechestrat politic, iar bunul public a fost transformat în abstracțiunea ideologică a „bunurilor întregului popor”, conducînd astfel la respingerea ideii de „public”. Pe de altă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ale neamului. Nu-l aveam... M-am tot gîndit și acum cred că am găsit răspunsul : românu-i om de ispravă ! Isprava, asta este ceea ce îl caracterizează pe român, asta e valoarea lui perenă, pe ispravă se construiește caracterul său uneori neisprăvit. În acest cuvînt se ascunde secretul ființei sale greu de pătruns. Dar ce este această „ispravă”, la ce se referă ea, de fapt ? Păi, dacă stăm se ne gîndim puțintel, isprava este o așezare piezișă a faptei în timp și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ispravă ține la imaginea sa de om fain sau băiat de băiat, de aceea o ispravă tăinuită, neștiută de gura lumii, este o ispravă tristă, adică o povară pe sufletul său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
i se trage românului să fie un neisprăvit de ispravă ? Sincer să fiu, nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent, au rămas cam neisprăvite, marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fiu, nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent, au rămas cam neisprăvite, marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate aceste lucruri pe care le aveam de isprăvit deoarece am trăit vremuri tulburi în locuri neprielnice. Altfel spus, n-am prea avut noroc. Neisprăviți, am rămas astfel și neașezați, atît în timp, cît și în spațiu. Nu ne aflăm nici în trecutul conservator al tradiției, nici în viitorul progresist al modernității și pendulăm, uneori frenetic, între aceste două orizonturi. Nu ne mai regăsim în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și construim între timp. În orice caz, cu românu’ de ispravă nu te poți plictisi niciodată, căci totdeauna vine cu cine știe ce noi isprăvi. Poți doar să te crucești de unele dintre ele și să te mîhnești cînd mai toate rămîn neisprăvite. Dar asta e, nobody is perfect !... Moartea se trăiește mai frumos la români ! — Ai văzut ce scrie colegul tău de dileme ? mă întreabă amicul B., întinzîndu-mi un număr anterior din Dilema Veche. Nu, nu văzusem, așa că citesc cu atenție. Și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mari și [mai] mici decât ele [și] mine, fără pozițiune-n lume - și asta nu din cauza lor, ci numai din a deșertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, și sfârșea prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân, și întristarea mea cea mare este că eu ajut de-a [o-]ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă cumc-o fac
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
voce domoală: „Gospodja Ecaterina a răposatului Io Evstratie Dabija voievod. Scriem și facem știre...pentru svânta mănăstire Bârnovii, ce iaste în Codrul Iașului care fiindu din temelie începută și nu deplin zidită de răposatul Miron Barnovschi voievod, și stându așa neisprăvită s-au trecut vremea și au rămas și până la vremea domnii mării sale domnului meu,...carele dimpreună și cu noi,...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu svintei mănăstiri podoabe și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ai citit. Cauți ceva care să te ajute?” Întocmai. Caut scrisoarea din 24 august 1680 a doamnei Ecaterina, soția răposatului Dabija vodă, în care - după cum ți-am citit sfinției tale - spune că după moartea soțului ei mănăstirea Bârnova „... stând așa neisprăvită s-au trecut vremea și au rămas și până în vremea domnii mării sale domnului meu...Evstratie Dabija voievod, carele dimpreună și cu noi,...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu...podoabe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru a da intrare. în dreptul străzii mărginea grilajul de fier al proprietății, care însă pe porțiunea aceea fusese și el căptușit cu tăblii de lemn. Chiar dacă treceai indiferent, erai izbit de aspectul ciudat al lo-cuinții. Lina își amintise de procesele neisprăvite ale gemenilor, în care fusese vorba și de o revendicare de imobil. îi auzise lăudîn-du-se că sunt și ei proprietari. Prin ce ciudățenie a tranzacțiilor se făcuse o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mereu Într-o parte. Pe urmă căscase Îngrozitor, de simțea că i se rup fălcile și Juan Lucas se uitase la el, spunîndu-i din ochi ceva care putea să Însemne la fel de bine Happy Birthday, că e ziua ta și mucos neisprăvit ce ești. La gîndul ăsta se mai deșteptă oleacă și Începu să se uite la celelalte mese, pînă cînd, se trezi de-a binelea văzînd că cei de la masa de lîngă ei, puțin mai la dreapta, aproape În fața lui, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la fiecare câte ceva, ce om întreg ar ieși din noi ! Cu ochii mei, cu urechile tale, Chiorule, cu pasul tău apăsat și cu... - ezită o clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Am frați mai mari și mai mici decît mine, fără posițiune-n lume și asta nu din cauza lor, ci numai din a deșertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, și sfîrșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrîn și întristarea mea cea mare este că eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă c-o fac
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu desăvârșim nimic” (1907/1995, p. 373) sau prin imaginea din balada Meșterului Manole „Un zid părăsit/Și neisprăvit”. Ironic, Drăghicescu afirmă: „E greu să înceapă, că de lăsat se lasă” (Ibidem) și citește în această atitudine „un contur sufletesc neisprăvit” reflectând lipsa desăvârșirii geografice, istorice și sociale: „Suntem neisprăviți geograficește și istoricește, suntem nevârstnici din punct de vedere social” (Ibid., p. 344). Blaga (1936/1985, p. 265) observa manifestări ale impulsului de moment în arhitectura românească: Arhitectura românească era făcută
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
imaginea din balada Meșterului Manole „Un zid părăsit/Și neisprăvit”. Ironic, Drăghicescu afirmă: „E greu să înceapă, că de lăsat se lasă” (Ibidem) și citește în această atitudine „un contur sufletesc neisprăvit” reflectând lipsa desăvârșirii geografice, istorice și sociale: „Suntem neisprăviți geograficește și istoricește, suntem nevârstnici din punct de vedere social” (Ibid., p. 344). Blaga (1936/1985, p. 265) observa manifestări ale impulsului de moment în arhitectura românească: Arhitectura românească era făcută fără raportarea prea strânsă la rezistența temporală, din duhul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
avut adesea prilejul să le constate în inspecțiile pe care le-a făcut în școlile din cele două județe. Iată câteva asemenea observații, ilustrând realitatea școlii timpului: a) „Localul de școală din Zapodenii e nesuficient. Cel construit de comună stă neisprăvit, pentru că Comitetul permanent al județului Vaslui au șters din bugetul comunei cei 300 de lei meniți pentru săvârșirea localului de școală”; b) „În cotuna Laza se află un ratuș de cărămidă cu patru odăi încăpătoare, proprietatea statului, care, neîngrijit și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
topor, ca să-ți fie drag să muncești cu ele peste vară. La Ropotin (a treia marți după Paști) se fac țeste* și se lucrează din toate cîte ceva, ca să ți fie drag pe vară să lucrezi. Dacă lași un lucru neisprăvit și începi altul, la nici unul nu-ți merge bine. La muncă e bine să ții inelul atîrnat de-o viță, de brîu. Cînd o femeie țese (cu natra* slobozită), să nu-i dai „bun lucru“, că moare. Dacă se începe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Mai mult decât întâmplarea însăși, care nu poate fi mai extraordinară, orice ai spune, decât un război, m-ar interesa amănunte, mai ales cadrul, atmosfera și materialul întâmplării..."160 Următorul mitem este cel al preconstrucției sau al "zidului părăsit și neisprăvit". Meșterii caută un rudiment de construcție, deoarece o lucrare nouă trebuie să-și asume o tradiție, să se bazeze pe un efort anterior. În roman, echivalentul metonimic al preconstrucției este D., bizarul caracter conturat de către d-na T. în caietele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oglinda unei societate care promova o viață dublă, artificială, „amestec de yoga și psihologie dubioasă”, picinginea promovării minciunii. înscrustații îndurerate au străEătut timpul. Atâtea vieți vor rămâne „marcate de memoria unei epoci sfâșiate, de o lume asasinată... memoria unui timp neisprăvit, decapitat, asasinat de violența ucigașă a secolului pe care l-am străEătut...” (Sanda Stolojan - Amurg senin) Vrem, nu vrem, ni se deschide fereastra unui mini-studiu de caz, pe care să-l punctăm, fiecare, după voia sau concepțiile noastre moralicești. Supranumită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]