74 matches
-
și civile. Astfel, sprijinul pentru democrațiile stabile (cotate ca libere de către Indexul Freedom House și care nu au fost marcate de o schimbare de regim în ultimii 20 de ani) este semnificativ mai ridicat decât pentru non-democrațiile stabile (cotate ca nelibere sau doar parțial libere de către Indexul Freedom House și care nu au fost marcate de o schimbare de regim în ultimii 20 de ani). În același timp, sprijinul politic pentru celelalte democrații este intermediar. Dar sprijinul pentru noile democrații (cotate
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
noile democrații (cotate ca libere de către Indexul Freedom House și care au fost marcate de o schimbare de regim în ultimii 20 de ani) este totuși mai aproape de cel pentru democrațiile stabile decât sprijinul pentru regimurile în tranziție (cotate ca nelibere sau doar parțial libere de către Indexul Freedom House și care au fost marcate de o schimbare majoră de regim). O altă abordare idealistă este cultura civică. Ea nu măsoară direct sprijinul pentru democrație, ci indirect. Există presupunerea că o democrație
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
este dovedit de o serie de fapte și considerații. De pildă, "rumân" este denumirea etnică a neamului nostru, este numele vechi și popular al acestuia-român este forma nouă, modernă. În același timp, forma rumân este sinonomă cu aceea de țăran neliber, care are stăpân. Procesul prin care numele etnic a dobândit accepțiunea socială a avut loc înainte de întemeierea statelor de-sine-stătătoare (medievale). Concret, susține C. C. Giurescu, în vremea în care slavii cuceritori au ocupat Dacia (nordul Dunării) ei au luat în stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării) ei au luat în stăpânire (supus) populația romanică de-aici. Vlahii și Vlașca sunt denumiri date de slavi. În momentul ocupării ținuturilor noastre, a doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pasul următor în logica politică naționalistă, introducând pe ordinea de zi chestiunea unificării întregii românimi. Vizându-i explicit pe românii transilvăneni, supuși unui proces intens de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta, Iorga își arată preocuparea față de aceștia: "Soarta Românilor neliberi și legăturile ce în chip firesc trebuie să le aibă tot mai strâns cu noi, fiind cu toții un singur neam și având amintiri, multe și unele foarte recente, de viață politică împreună, alcătuiesc cea mai mare întrebare pentru Români: chestia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
N-ar fi liber cel puțin psihologic, gândul că trebuie să le asigure hrană, îmbrăcăminte, adăpost, etc., reprezintă ceva care îl leagă pe stăpân, apoi gândul fricii că ei s-ar putea răzvrăti împotriva sa îi conferă statutul de om neliber. Chiar și cel care are iluzia că este atotputernic, că este deasupra legilor și deci, le poate încălca, nu este totuși liber, dat fiind gândul unei eventuale și ulterioare responsabilități. Concluzii O persoană poate acționa din proprie inițiativă, cu mijloacele
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
În schimb, ele pot fi descrise așa cum o fac inițiații pentru lumile eterice ale "ierarhiilor divine", în care răul, de exemplu, poate fi cunoscut (din afară, la nivelul altor lumi), dar niciodată activat la nivelul propriei lumi. O paradoxală "libertate neliberă" însoțește existența acestor "locuitori ai cerului" (îngerii, bunăoară), care cunosc răul dar sînt incapabili (neliberi) să îl facă. Putem conchide, așadar, că răul (ca realitate radical opusă binelui) este prezent doar acolo unde un anume stadiu (de obicei involuat) al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
divine", în care răul, de exemplu, poate fi cunoscut (din afară, la nivelul altor lumi), dar niciodată activat la nivelul propriei lumi. O paradoxală "libertate neliberă" însoțește existența acestor "locuitori ai cerului" (îngerii, bunăoară), care cunosc răul dar sînt incapabili (neliberi) să îl facă. Putem conchide, așadar, că răul (ca realitate radical opusă binelui) este prezent doar acolo unde un anume stadiu (de obicei involuat) al devenirii îl impune. Și, se pare, că la nivelul de evoluție al existenței umane această
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a rezerva starea, tipul de viață și virtuțile cavalerului vitejia, onoarea pe care o exaltă cîntecele de gestă fiilor de cavaleri, adică tendința către formarea unei nobilimi. În secolul al XII-lea nu mai există opoziția oameni liberi și oameni neliberi, ci nobili și nenobili: acești "ignobili" șerbi, țărani liberi formează imensa majoritate a populației. Cei care muncesc: oamenii cîmpurilor și ai satelor Senioria rurală. Raporturile dintre feudali și masa țărănească se definesc în cadrul senioriei rurale care este dublă. Există mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ional? presupune cucerire ? i jaf. Pe de alt? parte, politica na? ionalist? are �n vedere numai faptul că to? i rom�nii s? tr? iasc? sub st? p�nire rom�neasc?. Unică interferen?? �n suveranitatea str? în? este m�ntuirea rom�nilor �neliberi�. Unitatea cultural? ? i solidaritatea na? ional? create de politică na? ionalist? erau pentru Iorga mai importante dec�ț grani? ele politice. Prin vastitatea ? i anvergură culturii ? i preocup? rilor sale, Iorga a fost un renascentist universal. ?i? a croit �ns? calea c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
inscrip? îi istorice care trebuiau descifrate, de imagini care trebuiau apreciate ? i de documente istorice care a? teptau s? fie descoperite ? i transcrise. 25 Le mont Athos et leș Pays Roumains, Bucure? ți, 1914 26 �ntr-un articol despre rom�nii �neliberi� din Transilvania, Iorga f? cea o compară? ie �ntre �eroicul� Inocen? iu Micu ? i nepotul lui, Samuel Micu. �n ciuda eroismului s? u, Inocen? iu Micu nu a reu? it s? -i ajute pe iobagii rom�ni. V?rul lui nonrevolu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
iobagii rom�ni. V?rul lui nonrevolu? ionar, Samuel Micu, a contribuit cu r? bdare ? i perseveren?? la p? strarea con? tiin? ei culturale ? i a identit?? îi dispre? ui? ilor iobagi rom�ni. Politică ? i cultură la Rom�nii neliberi, �S? m?n? torul�, 20 iulie 1903 27 Dispre? ul lui Charles de Gaulle dep?? ea orice limite atunci c�nd se referea la partidele politice. El a interzis tuturor mi? c?rilor care �l sprijineau s? adopte că titulatur? cuv�ntul �partid� 28
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
unei elecțiuni ulterioare. Ceea ce a fost dat nu poate fi refuzat și, laolaltă cu toate celelalte limite ce alcătuiesc cercul în care ea se manifestă, libertatea are un caracter natural: ea este rezultatul unei conferiri neprovocate și al unei primiri nelibere. Omul primește libertatea de dinaintea libertății sale. Liber în esența sa, el nu este liber la nivelul instituirii sale ca ființă liberă. El este un produs liber, și astfel - nicicum amestecat în conferirea propriei sale libertăți. Fondul intim-străin Așadar, „altcineva“ sau
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cât de mare este povara lui „a fi“ și cât de puțin liber sunt, tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sunt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sunt cel mai neliber. Povara lui „sunt“, sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sunt, dar nu sunt liber, și astfel, omenește, nu sunt. De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate fi decât „cel mai însetat de libertate“. „Cel mai puternic“ și „cel mai supus“ sunt astfel cel mai aproape unul de altul. Așa cum cel mai puternic se știe cel mai liber, cel mai supus se recunoaște drept cel mai neliber, și astfel drept cel ce dorește mai crâncen libertatea. Cel mai supus va fi și cel mai grabnic eliberat, pentru că, recunoscând cel mai mult autoritatea, el va fi cel mai mult sporit în libertatea lui. El este cel mai liber
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă- supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sunt prinși și blocați în proiectul unic al perpetuării puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fiecărui eu - îl „hotărăște“ -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune „la mijloc“, în zestrea de libertate impersonală a unei societăți. Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin „alegeri nelibere“, însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă un destin colectiv. În acest caz, când un popor își pierde libertatea împotriva voinței sale, răspunderea și vina nu sunt colective și ele revin doar celor care l-au obligat să intre într-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
distincție între politica națională și cea naționalistă. Politica națională presupune cucerire și jaf. Pe de altă parte, politica naționalistă are în vedere numai faptul ca toți românii să trăiască sub stăpînire românească. Unica interferență în suveranitatea străină este mîntuirea românilor "neliberi". Unitatea culturală și solidaritatea națională create de politica naționalistă erau pentru Iorga mai importante decît granițele politice. Prin vastitatea și anvergura culturii și preocupărilor sale, Iorga a fost un renascentist universal. Și-a croit însă calea către acest fel de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca sursă de inscripții istorice care trebuiau descifrate, de imagini care trebuiau apreciate și de documente istorice care așteptau să fie descoperite și transcrise. 25 Le mont Athos et les Pays Roumains, București, 1914 26 Într-un articol despre românii "neliberi" din Transilvania, Iorga făcea o comparație între "eroicul" Inocențiu Micu și nepotul lui, Samuel Micu. În ciuda eroismului său, Inocențiu Micu nu a reușit să-i ajute pe iobagii români. Vărul lui nonrevoluționar, Samuel Micu, a contribuit cu răbdare și perseverență
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În ciuda eroismului său, Inocențiu Micu nu a reușit să-i ajute pe iobagii români. Vărul lui nonrevoluționar, Samuel Micu, a contribuit cu răbdare și perseverență la păstrarea conștiinței culturale și a identității disprețuiților iobagi români. Politica și cultura la Românii neliberi, "Sămănătorul", 20 iulie 1903 27 Disprețul lui Charles de Gaulle depășea orice limite atunci cînd se referea la partidele politice. El a interzis tuturor mișcărilor care îl sprijineau să adopte ca titulatură cuvîntul "partid" 28 "Neamul românesc", 3 aprilie 1938
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pasul următor în logica politică naționalistă, introducând pe ordinea de zi chestiunea unificării întregii românimi. Vizându-i explicit pe românii transilvăneni, supuși unui proces intens de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta, Iorga își arată preocuparea față de aceștia: "Soarta Românilor neliberi și legăturile ce în chip firesc trebuie să le aibă tot mai strâns cu noi, fiind cu toții un singur neam și având amintiri, multe și unele foarte recente, de viață politică împreună, alcătuiesc cea mai mare întrebare pentru Români: chestia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]