104 matches
-
indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de a-i face față. Toate acestea se îmbinau în el. Nu-l văzuse de multe ori pe Rozanov în societate, dar în asemenea rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip negru, lucios, te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele”, narațiunile din Trântorul au fost considerate la apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
parte din destinul propriu, îl determină pe Scarlat să încerce să-și schimbe destinul. Inorogul transformă ființa frumoasei nepământene în milioane de fulgi albi, deveniți apoi scântei și fulgere care îl rănesc pe cel vinovat de a fi scos făptura nelumească din universul ei și de a fi încercat să o ucidă. Vina lui Scarlat se datorează faptului că a nu rostit descântecul ființei la scoaterea din fântână a frumoasei, și că a nesocotit sfatul Zânei Rujalina de a învăța să
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cealaltă. Creștinismul nu este din lumea aceasta. - Abia când te porți ca și cum nu ai fi din lumea aceasta, începi să fii creștin. De aceea, mulți rămânem candidați la creștinism, niciodată creștini. Elitele creștinismului trebuie frecventate pentru ca ceva din școala lor nelumească să se pogoare și asupră-ne. Manolio al lui Kazantzakis nu mai este din această lume. Îl smulge o cumplită boală care îi distruge fața. Interfața cu ceilalți e compromisă. Nu se mai poate înfățișa lumii ca aparență încântătoare. Singura
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un "client" cu "relații", autorul remarcă la el delicatețea, loialitatea. Doamna T. îl iubește sincer, îi simte sensibilitatea superioară. Tânărul are suficiente calități, dar nu face parte din categoria învingătorilor. Unica împlinire în care crede este dragostea ireală, demonică, devastatoare, nelumească. George Demetru Ladima G.D. Ladima este un personaj static, multidimensional, un alter-ego al autorului. Portretul fizic: "înalt, slab, cu ochii rotunzi și orbitele mari, adâncite... cu mustață de sergent-major și cărare de frizer". Pentru Fred Vasilescu: "un om atât de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe-atât de subversive pentru elita tergiversării. Expresie a nosocomiei de mutanți angelo-demonici este Sadim cocoșatul - pitic, produs al copulației dintre veridic și fabulos. Fată sau băiat al unei prostituate mutante, Sadim este crescut de butnarul Daniel. De o frumusețe nelumească, magică, Sadim este incompatibil(ă) cu lumea, cu jalnica fericire a acesteia. Faptele bune în slujba comunității nu-i sunt recunoscute, astfel că revine în oraș sub formă de monstru ambiguu, pus pe posesiune telepatică, un fel de vampirism de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obiectivări. Singura instanță creditată ca purtătoare de transcendență în raport cu socialul și cu istoria rămîne persoana umană. De aceea, libertatea ei este totală. Să fi dispărut însă odată cu transcendențele obiectivate și capacitatea omului actual de a-i recunoaște transcendenței veritabile prestigiul nelumesc, caracterul incontestabil, necondiționat, suprem obiectiv? Cum poate fi păstrat simțul transcendenței veritabile într-o lume în care obiectivările oricărei transcendențe sînt puse în chestiune, relativizate? Cum poate fi păstrată conștiința unei transcendențe efectiv transcendente, mobilizatoare? O primă linie de răspuns
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nobilă. Iar așa fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în orice altă vîrstă și totodată fără văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să îi servească drept garanție sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în chip programatic să atace problema transcendenței în sine. Ele se ocupă numai de domeniul secund al reprezentărilor sale, al raportării omului la o realitate de a cărei natură nu își permit să se intereseze. Demersul lor suspendă așadar prestigiul nelumesc care riscă să se lipească, în conștiința comună, de fenomenele religiei ; le sustrage pe acestea interpretării pioase care le dă tuturor statutul nechestionabil al unor impozante fapte de tradiție. Așa stînd lucrurile, nu ne dau aceste științe materie pentru a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mărturisește B. răspunzând la întrebarea „De ce scrieți?”). Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
îndrumată spre idealul unei Românii a românilor dar stânjenită în drumul ei firesc de oligarhia politică xenofilă sau chiar xenocrată, personalitatea charismatică a lui Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul, înființase Legiunea Arhanghelul Mihail, cu apelul lui venit ca de pe alte tărâmuri, nelumești: „Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli”. Horia Sima și Nicolae Petrașcu s-au încadrat în Legiune întrun mod tot atât de firesc cum se varsă un pârâu în râul ce-l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că trecerea prin distanță presupune schimbarea, itineranța ori convertirea celui care poate și trebuie să se schimbe pentru a putea rămâne în Cel neschimbător 67. Un ultim văl așadar, neînchipuit, care - ascuns sub chip - dezvăluie lumea în transparența ei absolută, nelumească: o "fără de nume străvezime"68. Și atunci cum poate fi cunoscut cerul? Dacă sufletul e ultimul vizibil, ultimul chip al cerului în care nevăzutul se retrage, "a cunoaște/ cerul, înseamnă/ a fi cerul", a te pătrunde de chipul ceresc al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezvăluie, acoperirea în care totul se descoperă. Dar vălul acesta nu e cu adevărat transparent decât în forma albului, pe ecranul de var al posibilului. Și al poemului? Căci "Numărându-i ferestrele, spinii,/ Sub umbra lui stam năuc,/ Mirosul său nelumesc/ Cum să-l traduc?"51 Poemul are însă propria lume, mai degrabă cvasi-lumea în care totul e posibil. Atât timp cât lasă nespus ceea ce se vede între cuvinte, ceea ce se înțelege printre rânduri: mireasma nelumească pe care nu o poate rosti, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Sub umbra lui stam năuc,/ Mirosul său nelumesc/ Cum să-l traduc?"51 Poemul are însă propria lume, mai degrabă cvasi-lumea în care totul e posibil. Atât timp cât lasă nespus ceea ce se vede între cuvinte, ceea ce se înțelege printre rânduri: mireasma nelumească pe care nu o poate rosti, dar care îl pune de la început, îl cufundă în lumina incoloră a nevăzutului în care se arată precum trandafirul între albii pereți 52. Chipul de sub imagini (Irina Nechit) Poemul Alcătuită din tot ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui I. Negoițescu, a accentuatei prezențe a animei în psihicul său. În mod paradoxal, el își amintește de cineva pe care nu l-a cunoscut; în memorie îi persistă, în chip inexplicabil, figura unei mătuși - „frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură“ - dispărute din lumea aceasta cu mult înainte ca scriitorul să se nască. În consecință, respectiva siluetă feminină poartă doar un nume convențional-real, căci, altfel, ea nu are decât corespondență aparentă în realitatea memoriei, fiind, de fapt, o creație a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din care se vor isca acelea înseilate în marele lui studiu eminescian.) Conform descoperirii lui Jung, „fiecare bărbat poartă cu sine imaginea eternului feminin, nu imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere“. Or, cum am mai arătat, „nelumeasca făptură“ ce stăruie în mintea celui adult din Straja dragonilor este o figură inventată, arhetipul feminin ce definește natura aparte a psihicului și inconștientului său. Femeia arhetip a lui I. Negoițescu e una galactică, o stea-înger rece, inaccesibilă, proiecție surprinzătoare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sora mai mare a mamei, Virginia (1889-1975) pretindea că ar fi fost curtată, pe când era copilă, de „junele“ bard... Chiar dacă memoria mă înșală și mătușa mea vorbea, de fapt, de Claudia, întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
luxuriant, fără să-i recunoaștem anvergura și sensul. Suntem subiecții unui acces perpetuu de neatenție. Insensibili la registrul inaparentului, gata să uităm ceea ce ne contrariază, nu ne mai lă săm tulburați decât rar, de câteva ori în viață, sub șocul, nelumesc, al unor iubiri, euforii sau suferințe insuportabile. Recunoașterea realului în uimitoarea lui, nudă, realitate devine, abia atunci, un eveniment. Într-un anumit sens, Noul Testament este istorisirea trecerii - nerecunoscute - prin lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus, dincolo de cercul restrâns al câtorva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care se amestecă, ritmic, respirația vitelor cu respira ția lui Dumnezeu. Două feluri de necredință Și de Crăciun, și de Paște se găsesc destui care să veștejească transformarea sărbătorii în chef. E necreștinește, se spune, să convertești evenimente atât de nelumești cum sunt Nașterea Domnului și Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare și petrecere. În ce mă privește, înclin să fiu mai puțin riguros. Cheful autohton are, totuși, câteva merite deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezența însăși a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate face să privești chiorâș spre Upanișade și spre Coran, spre Canonul Buddhist și spre Biblie? Ce specie de anestezie sufletească poate anula savoarea marilor mistici de pretutindeni? Cât trebuie să fii de simplificat lă untric ca să nu percepi amploarea nelumească a reflexiei teologice, a efortului ascetic, a aspirației ultime? și cât de smintit trebuie să fii ca să te simți atins în demnitatea rațiunii tale de vecinătatea lui Lao-tse, a lui Shankara, a Sfântului Augustin, a Magistrului Eckhart, a lui Pascal
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
revelații spirituale și intelectuale, forța interioară a acestora făcând ca ei să treacă dincolo de mizeria fizică a temnițelor comuniste și de suferințele inumane îndurate acolo. E vorba aici, cu siguranță, de ceea ce N. Steinhardt își asumă în Jurnalul fericirii, soluția nelumească, soluția mistică a credinței. Dacă cele Trei Soluții de a rezista unui univers concentraționar teoretizate și prezentate în debutul Jurnalului fericirii ar putea da greș, cea de-a patra, neteoretizată, dar asumată, n-are cum să dea greș. Au dovedit
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mistificat prin faliile sociale, astfel că lumea inchizitoarei, acum, Rada, se reîntregește, însă numai psihologic. Problema adevărului este sondată și în Dincolo de lumea de dincolo. La marginea patafizicului, ciocnirile și suprapunerile mitico-magice dintre lumile gunoierilor - conduși de Pârnaie, și ale nelumeștilor - guvernați de centaurul Calu, definesc, în cele din urmă, adevărul despre groapa de gunoi a orașului. Rămășițele sunt ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne? se întreabă ei nedumeriți, după cum, în „groapa-mormânt” a orașului, ei trăiesc sentimentul genezei amestecate cu apocalipsa
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
banale scene de viață pentru a le transcende spectaculos. Precum într-unele din versurile de tinerețe ale lui Mircea Cărtărescu, dar cu o superioară plasticitate vizionară, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate în fantastic, sub o lumină spectrală, "lichidă, nelumească și înspăimântătoare": "țăranul sâsâia ca un șarpe. câinele scheuna. manasia traversă/ podul gustând deja mireasma căminului, călăuzit asemenea/ piloților de luminile de aterizare// căminul ancora în nămol ca un portavion strălucind în/ dimineața tulbure, emanând o căldură stranie, amețitoare,/ călăuzindu
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta iscă o reverberație
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]