101 matches
-
IARTĂ-MI VINA Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului Iartă-mi vina de a te iubi Dar altă cale nu găsesc, Ca să te chem aici să-mi fii Să mîntui dorul, nelumesc! Iartă-mi dar și disperarea Din miezul nopților tîrzii Că am bătut prea des cărarea, Tot așteptîndu-te să vii! Iartă-mi gîndul călător Sub norii încărcați de ploi Cu pașii uzi de-atîta dor Că te aștept să fim iar doi
IARTĂ-MI VINA de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353621_a_354950]
-
Articolele Autorului Pretext Sunt suflet pus în aspră humă Și mi-a fost dat ca să iubesc, În zi cu soare-n nopți cu lună. Tot ce-i frumos și omenesc Sunt suflet cu-ale lui păcate Și-s ispitit de Nelumesc Dar de greșesc, iertare, Doamne, Că-n fața ta eu mă căiesc. Dar nu mă supăr de Iubirea Îmi cere iar s-o întâlnesc; Așa mi-ai scris Tu, Doamne, firea Și-i omenesc ca să iubesc. Leonid IACOB Referință Bibliografică
PRETEXT de LEONID IACOB în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354719_a_356048]
-
stele și puncte cardinale, Trasez meridianul altcum și altui timp Ahhh, vocea ce strabate și azi atâta cale, Rămâne veșnic cântul,doar unui anotimp Când mă strigai pe nume și-mi inventai arcade Pe trupul plin de dorul lumesc și nelumesc, Iubire, vers din gânduri și inimi solitare Pe-un anotimp cu-amurguri și astăzi, te iubesc! Lumini în toate cele,desfid a mea durere Și nu e clipă-n care să mă mai rup de vis, Ca plată pentru vremea
HAI VINO, AI PROMIS ! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360095_a_361424]
-
dintre stele doar o Stea dinspre Răsărit sclipește pe Mesia îl vestește. INTERPRET 3 : Și-am zis Lef și flori de dor după cel Mântuitor. PRIMA FATĂ : Bune meșter lutier fă-mi arcuș de menestrel. Dă-mi noian de diafan nelumesc și neprupesc pentru-acest Pruncuț ceresc. A DOUA FATĂ : Asta-ți cer și asta sper de la tine, Lerui, Ler să mă nasc și să trăiesc în înaltul pământesc pe-un crâmpei de curcubeu lângă bunul Dumnezeu. Lângă Cinul îngeresc al acestui
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
prin boccele câte-o carte amestecând simboluri și cuvinte zâmbiți sardonic, nu luați aminte la gândul meu venit de prea departe gândiți că fără noimă vă rostesc deși sunt adevăruri transcendente ascunse în priviri incandescente ca prag între real și nelumesc eu sunt nebunul din lumini solare și mesager al vocii fără sunet ce va schimba prin glasul său de tunet frivolitatea voastră în candoare mă trec prin timp urmând al zilei faur atras de absolut și insondabil nătâng priviți la
NEBUNUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340195_a_341524]
-
de stejar și-n noaptea care dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
de stejar și-n noaptea care dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Citește mai mult nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine,pământul este mult mai
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
-l pui pe crengi uscate de stejarși-n noaptea care dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar,pe ape blânde într-un loc neștiuttu patul mi-l așezi ca să pluteascăcând asfințitul dă mării un săruteu voi pluti spre o lume nelumească,apoi vei lua din roșul asfințito pală din a flăcării văpaieși focul să mă poarte în infinitsub cântecul pustiu de cucuvaie.... XX. IMNUL TIMIȘOAREI, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Timișoara e în stradă
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
ochii sfinților mă urmăresc La dreapta, la stânga, Ei Te slăvesc Aici și Grigorescu a pictat Stând ades el însuși cu Duhul Sfânt la sfat. Quintesență a valorilor morale, Gândul unic mi Te-a scos în cale, Sfântă Marie, cu glas nelumesc mi-ai dăruit un minunat prunc îngeresc. Căci mare minune, iată, s-a săvârșit, În mânăstirea cu glas înmiit, De călugărițe și mirene Venite toate de cu seară, alene, Am simțit în suflet o mare chemare Către Tine să vin
MÂNĂSTIREA AGAPIA de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378640_a_379969]
-
ochii sfinților mă urmăresc La dreapta, la stânga, Ei Te slăvesc Aici și Grigorescu a pictat Stând ades el însuși cu Duhul Sfânt la sfat. Quintesență a valorilor morale, Gândul unic mi Te-a scos în cale, Sfântă Marie, cu glas nelumesc mi-ai dăruit un minunat prunc îngeresc. Căci mare minune, iată, s-a săvârșit, În mânăstirea cu glas înmiit, De călugărițe și mirene Venite toate de cu seară, alene, Am simțit în suflet o mare chemare Către Tine să vin
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
veșnici deodată, eram veșnici și ieri, Suntem victime oarbe și cerșim grațieri. Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte, Lasă-n urma tăceri și aduceri aminte, Oameni sinceri și blânzi, oameni care iubesc, Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc. Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumina! Iar ai smuls dintre noi oameni buni, fără vină, Noaptea asta e grea și subit infinită, Ne condamni să trăim clipă ei chinuita. Ce păcat pentru voi, nu e loc pe pământ
IN MEMORIAM) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379474_a_380803]
-
în galben-auriu, alungat de un tenace roșu-arămiu, ca surprinzător să se ivească alb-argintiul aureolar, pe măsură ce sfera creștea și tot creștea, dilatându-și miraculos dimensiunile, dar și efectul! La fel de halucinant, peste culori se proiectau imagini cu făpturi pline de un frumos nelumesc înșiruindu-se în cortegiul aceleia pe care o identifică instantaneu ca fiind Zâna Polului Rece. Toate i se perindară fulgerător! La un moment dat părea că și el va fi absorbit de halou! Tocmai când spăimoasa trăire stătea să-l
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
dintr-un chimir nedrept? (Psaltirea apocrifă a dreptului Iov) și așijderea nici grija Tatălui care ne iartă, ne înjunghie vițelul îngrășat, ne pune inel de aur. Poetul Dumitru Ichim este un corăbier îndrăzneț pe o mare agitată, tulbure, cu talazuri nelumești, care zguduie ființa din rădăcini, dar care ține cârma strașnic, călăuzit nu de Steaua Polară, ci de Lumina care i-a creat lumina, o minune dincolo de început. Valurile sorții au zguduit nava. Să ne amintim că chiar Petru a căzut în
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013. COLIND PENTRU NICHITA Lerui ler, lerui ler Cum te-ai dus mai presus Strămutându-te în cer; Și-ai plecat Ca un mândru împărat c-un noian de diafan nelumesc și netrupesc în înaltul pământesc unde cei ce mor - trăiesc, lângă Cinul îngeresc. Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea ... Citește mai mult COLIND PENTRU NICHITALerui ler, lerui lerCum te-ai dus mai presusStrămutându-te în
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Cănd cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții. Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motive Să se închine soarelui sosit la tratative. Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele, Curg raze albe pe pământ în linii paralele. În aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
Când cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții. Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motive Să se închine soarelui sosit la tratative. Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele, Curg raze albe pe pământ în linii paralele. În aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
dimineții,Cănd cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții.Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motiveSă se închine soarelui sosit la tratative.Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele,Curg raze albe pe pământ în linii paralele.În aurore nelumești se strâng culori din soareE-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare!Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină,Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină,De tusele de indigo se dezvelește zareași un azur nehotărât își scutură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ochii de foc! Stele vorbesc peste noapte Oamenii vorbesc peste zi Dragostea vorbește în șoapte Esență plutește în zori arămii! Și-n zorii ce viața-i zorește Când trandafirii din nou înfloresc În inima tăcută mai crește Un sentiment pur nelumesc! Te caut în noapte ,plutind pe un vis Te caut în șoapte ,pășind în abis Ești dragostea care,plutești spre paradis Fără iertare ,vis compromis! Lucian tătar Pe drumul vieții pierdut Diamantul iubirii taleSe plimba fantomă de lutCu aripi de
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]
-
-un sfârșit de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să o găsească/nici adierea verii, nici nagâțiiă Pe unde-au fost horit minune nouă,/pe unde, limpezi, crapii-n stuf mai joacă - treziți din somn, cocorii goi În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele”, narațiunile din Trântorul au fost considerate la apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
mărturisește B. răspunzând la întrebarea „De ce scrieți?”). Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
dacă o să am vreodată timp, o să încerc să te înțeleg, o să-mi dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea ațintită în gol. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip negru, lucios, te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de a-i face față. Toate acestea se îmbinau în el. Nu-l văzuse de multe ori pe Rozanov în societate, dar în asemenea rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]