163 matches
-
al ...zilelor. Cu lumina anotimpurilor, Domnul Iisus, coboară În inimi curate, Îndreptându-ne pașii către, Livezile înflorite ale iubirii. Din grădina lui Cronos Coborând treptele trecutului, Am văzut ochii lacomi, Ai monstrului neînduplecat, Aruncând flăcări ucigașe, Peste darurile vieții. Făpturi nemângâiate, Boli necicatrizate, Încă, acoperă pământul... De irosesc cu nesocotință, De nu-i prețuiesc pulsul, Clipa mă lasă-n drum! Lacrimi ale gândului trec Prin adânc mister În țipătul albastru nemurit. Alerg, alerg desculț, Cu pașii zilei de ieri, Prin grădinile
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, capul retezat către cer să-l ridici pentru a-l arată, sfidător, păsărilor văzduhului. Referință
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
În cine să le găsești? Dacă nu în ei, copiii cei aleși de Dumnezeu să moștenească Împărăția în care nevinovăția, jocul, visul infinit nu au pierit! Ei copiii, ținta râului Puterea răscumpărării Începând cu cei jertfiți în Betleem În țipetele nemângâiatelor mame Copiii din decembrie... Cine mai mult decât un copil suferă și plânge cu durere în Vinerea mare chinurile și moartea Lui Iisus? Cine se bucură cu toata ființă în Duminică Învierii când în raiul primăverii își rostesc curat credință
COPIII LUMII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348019_a_349348]
-
avea o mina blegită, Boală? oricum, părea ciudat ca nicidecum, Niciodată nu-i nebun cum a părut acum...! Din vorbă-n vorbă, Mălin iar se căina, Că-i fu așa la ore dor de a lui Despina, Cu-n dor nemângâiat de vrerea adorată, Simțind și că nu va mai fi a lui vreodată.. Alin, om blând și bun iar îl îmbărbăta, Spunându-i calm ca ea nu-i va fi odată, De ei nu-i va spune clar fără vreo
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
uitând parcă, de ce am plâns, amintindu-mi de noiembrie, cel de-nceput, când am lăsat, în urmă, dor, tristețe și împăcare, dac-ar mai fi vreun loc și pentru ea. Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa, cum
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp... Referință Bibliografică: Se scutură îngeri de ploi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365570_a_366899]
-
firave“, „căprioare /cu ochi verzui de căprui sau albaștri“și alte minunății izvorâte din sufletul său „mereu călător“, mereu însetat de-atâta așteptare. Măcinat de doruri și iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleștare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ și de lupta perpetuă cu timpul care-i dă, oră de oră, „vestirea lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă / rostogol“, însă primele taine aflate sunt dezamăgitoare: N-are timpul, timpul n-are / nici iubire nici picioare
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
deziluzia și teama de care nu mai pot scăpa? Împrăștiați aceste vânturi aducătoare de ploi obositoare, arați miriștea nopții și puneți stelele să păzească îmbătrânitele câmpuri de maci! La fântână așteaptă femeia grâului în pârgă și gândul ei se coace nemângâiat în așteptări. Păru-i răvășit și sânii acoperiți de arșiță mi-au pus neliniște-n vin și-n inimă spasme, au chemat frigul și ceața să-mi mistuie setea. Culesul e încă departe, abia mă despart de arome, ziua e
CUM VOI AJUNGE LA TIMP? de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366604_a_367933]
-
trecând iubirea în alt plan și folosind variate mijloace stilistice, poetul încurajează dreptul la viață: „Să nu-mi luați roua dimineții Și nici sclipirea ei de soare. Eu m-am născut simbolul vieții Și lacrima mângâietoare.” ................................... Și n-am lăsat nemângâiată Privire-n dor rătăcitoare, Nici inima îndurerată. Să nu-mi luați dreptul meu de floare.” (Să nu-mi luați dreptul meu de floare) Iar dacă nu a fost înțeles pe deplin, revine cu îndemnul direct și explicit la viață și
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
iubirii ce-a pălit. Când ochii vei deschide dimineață Un zâmbet larg vreau să-ți cuprindă față. Și gură ta abia din somn trezita Săruturi să împartă pe fața-mi adormita. Iar palmele să fie ne-mblânzite, Nimic să nu rămână nemângâiat iubite, Și vorbele să-ți curgă-nmiresmate Chiar de mă-mpingi pe drumul spre păcate. Să fii azi mai sălbatic că oricând, Vreau inima să ți-o aud bătând, Cascadă de iubire revarsă peste mine Iubirea mea de-acum pe
CE MI-AŞ DORI IUBITE CEL MAI MULT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355601_a_356930]
-
verzi si frumoase încă mult timp. Apoi...Tăietorii s-au luptat cu el de dimineață până la întunericul nopții. Apoi, au obosit și i-au lăsat doar tulpina groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor. Si
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
cu dorința arzătoare de a mai fi „răsfățată/de ochi cu suflet de părinte” („Copilăria mea”), visul ei fiind acela de a mai avea „părinți și mângâiere”, în timp ce dorul de „florile din curte” și de „mamă” devine „un suspin”, rămânând „nemângâiată/cu gândul la copilărie” („Mângâiere”). Pentru Virginia Vini Popescu, familia este locul sfânt în care se reîntoarce cu melancolie și cu dor evocând „Masa de duminică”, moment de înălțare sufletească și de armonie alături de bunicii care „stăteau în cap de
DE LA VIS ȘI SPERANȚĂ LA ÎMPLINIRE de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369387_a_370716]
-
a ta iubită! Vei fi dorul absolut! N-ai să știi de unde vine, Acea liniște de lac, Că bând vin, mă bei pe mine, Că-n ulciorul tău, eu zac... N-ai să știi că toarta lui, Mâna mea-i nemângâiată; Cât va sta ulcioru-n cui, Mâna mea s-o prinzi așteaptă... N-ai să știi că dacă-i plin Și te-neci de-amărăciune, Gurii tale mă închin, Să te-ajut în rugăciune! Ți-am fost dragoste de-o vară
ULCIORUL, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369608_a_370937]
-
Mamy cu mine și Tu ? Întrebăm eu somnoros. Ai Mamy, vino repede lângă steluța ta să o iubești. Tu Mamy spune-mi Tatăl Nostru și mângâie-mă pe fruntiuța, iar tu Taty mangâie-mă pe picioare. Pe moașta de zgâmboi, ca nemângâiat nu poți să adormi, mă alinta Taty cu cuvintele lui drăgălașe. Și amândoi se băgau în pat lângă mine, Mamy mă strângea cu drag la pieptul ei și-mi spunea cuvinte așa de frumoase. Așa iubire mică, o auzeam că
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
peisaj călătorim mereu dealung de ani și veștede tristeți, halucinați cătăm un empireu ce nu se mai ivește’n dimineți. Zădărnicia stă cu noi la cot și’n suflete ne urlă când și când. Măcar să bem cotnarul lumii tot învinși, nemîngîiați și fluierînd. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 din aprilie 1940 și în „PREPOEM” an I, nr. 10 din aprilie 1940 SCRISOARE SCURTĂ Bunul meu prieten, n’am nici un câine ca să facă ham! Nicio mâță oarbă ca să țipe la
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
mi-aperi în talazele de ger Merindele de stele și de vis. În carnea-mi răvășită peste ani Tu mare și cărunt ai zăbovit Și-n pleava de ferigă și golani Deasupra m-ai purtat, neistovit. Eu robul unui lut nemângâiat În suflet te amestec și te cresc, Dă-mi arcul de arhangheli ferecat Pe demoni în grumaz să-i nimeresc. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943 LUCIFER Eu navighez pe marile genuni, Pe anii răi, pe
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Și ramân brad în locul tău! MÂNGÂIERE Mă cheamă florile din curte, M-așteaptă mama să revin, Mă regăsesc în doruri multe, Și orice dor e un suspin ! Miros de iarbă nou tăiată, Visez în nopți de feerie, Și mă trezesc nemângâiată, Cu gândul la copilărie. Rămâne visul meu sublim, Să am părinți și mângâiere, Să am la cine să revin, Și ce să mângâi la durere ! IUBIRILE CARE NU MOR ! Polen se cerne ca din cer, Sub tei, ninsoarea aurie Încarcă
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, capul retezat către cer să-l ridici pentru a-l arată, sfidător, păsărilor văzduhului. Referință
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
și-ei în vise cum de i-a cuprins ispita și i-a luat borfașul Eros din senin, fără de veste. Luceafăr, stea umedă, răspândită prin roua dimineții, ai prefăcut sunetele-n fântâni de orgi și-n curcubeie, nu știai că nemângâiatele voastre destine barbare, s-au ascuns tragic într-o inimă dulce de femeie. vineri, 20 iunie 2014 Referință Bibliografică: teiule / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1267, Anul IV, 20 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
Adevărului ori Mângâietorului. Ea înseamnă puterea de a aștepta în liniște desfășurarea unor evenimente ori capacitatea de autostăpânire, de a suporta anumite suferințe și greutăți. Dacă Duhul Sfânt al Creatorului nostru nu se află în noi, suntem goi de putere, nemângâiați, frustați și fără nicio bucurie și iubire de viață. Nu avem scop bine întemeiat și nici viziune privind activitatea noastră zilnică. Bâjbâim între lucruri mici prin întunericul lipsei de dragoste, pace, bucurie și nădejde adevărată. Și ne întrebăm apoi: de ce
DESPRE RABDARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357793_a_359122]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 860 din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului Doar eu n-am fost Dumnezeit În post De mângâierea Ta divină Și, Doamne, cât am suferit Neizbăvit Fără lumină, Fără vină... Doar eu am plâns Nemângâiat Și-am strâns Fântâni de lacrimi curgătoare Și, Doamne, cât am lăcrimat Nevindecat De îndurare Și iertare... Doar eu, prelins Ca ceara-n lut, M-am stins Precum o lumânare vie Și, Doamne, cât am mai crezut Neabătut În omenie
CĂINŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344614_a_345943]
-
Te simt și-acum în orișice fior, Te port în mine tot mai vinovat, Că te-ai fixat de fiecare por Și de cuvântul ce m-a tulburat. E clipa tot mai tristă și mai rece: Trupul stingher - un dor nemângâiat, Iubirea ta - o boare care trece. Nu-mi amintesc să te mai fi chemat. CRED Iubito, cred că ne-am grăbit, Iubirii nu-i trăim sfârșitul; Timpul în care ne-am iubit Va completa nemărginitul. Prinși într-un cerc ce
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
mi-aduc aminte," Scria ,,Luceafărul" iubitei prin nori și constelații , ,,Din valurile vremii" vă las slovele-mi sfinte Și -,,Amorul unei marmure" prin zeci de generații! ,,Atât de fragedă ..." i-a fost prin stele și visare Iubirea scrisă-n plânsul nemângâiat de-un dor... ,,Iubind în taină...",, La steaua" lui cerând iertare, Ne-a scris în suflet cu iubire și murmur de izvor! . ,,Crăiasă din povești" ,, Ce e amorul?" printre astre? Eminul întreba tăcut în zarea unei dimineți târzii... O ,,Floare
DOMNULUI EMINESCU de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340324_a_341653]
-
copii, fără resurse de existență, dar totuși încerca să scrie și poezii. Niște poezii extraordinare, atâta dragoste, atâta căldură, atâta ură, devotament, pasiune, atâta spațiu în aceste sentimente. Nu le găsești la nimeni în literatură. Era într-adevăr cu dorul nemângâiat. A fost un jeratec în cenușă. Păcat că viața nu a suflat în acest jeratic ca să se transforme într-o flacără. A dus o viață foarte anevoioasă și plină de ură din partea societății. Chiar și acest Eminescu a fost tot
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
să-ți spun numai mii de cuvinte, Șiraguri admirative îmi veneau în minte, Prin toate îți spuneam cât "te iubesc!" Clipă, faptă și toate ce numai mă vrăjesc! Toate le simțeam atât puternic, îndrăgitul, Îți gânguream în fata-ti că nemângâiatul, Dar de câte ori te uiți la mine, tu înțelegi, C-un surâs al ochilor parcă le pricepi! Mă iei de mana-mi că și pe-un copil orfan, Mai în prelung te uiți cu ținte de-mi e dragan, Orizontul mării
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]