61 matches
-
de orizontalitatea grupului de paznici dormind la baza mormântului, susținuți laolaltă de cornișa masivă a acestuia. Un paradox compozițional semnificativ transformă acțiunea verticală a Învierii într-o celebrare atemporală, în timp ce simultan se prezintă somnul muritorilor ca repre zentând neliniștea sufletelor nemântuite. O nemișcare generală, mai degrabă decât o tulburare pătrunzătoare, este starea de spirit corespunzătoare formatului pătrat. Schimbarea copacilor, de la desfrunzirea iernatică la frunzișul văratic, este prezentată nu ca un proces, ci ca o confruntare statică între două condiții opuse. Tot
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
urma. Merită să suferi oricât ca să atingi o clipă de fericire ca asta, trăită de mine intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se-ntoarcă din lumea cealaltă înainte de vreme, răzbunându-se pe rude și pe prieteni din cauza acestei lipse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că, în schimb, cota lui Cezar Ivănescu rămâne neatinsă de ruptura revoluționară de sistem și de fluctuațiile inerente, pentru că ea s-a datorat strict poeziei și valorii acesteia." Daniel Cristea-Enache "Poezia lui Cezar Ivănescu este un lung, labirintic, violent și nemântuit exorcism: al iubirii -ca ființă, al morții-ca desprindere de ființă, al iubirii ca moarte continuă și al morții ca iubire în continuă putrezire." Dan C. Mihăilescu " Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
scris, fără literatură nu are rost". Cât e literatura spaimă, cât e necesitate a spunerii, cât e lehamite...? Un artist spune și se împlinește, pe când un pustnic, de exemplu, ca să se împlinească trebuie să tacă...! E scriitorul un guraliv de nemântuit? Fără darul trăncănelii metafizice, scriitorul ar fi doar un biet vierme incapabil să devină fluture? Nu mă pot imagina în altă postură decât aceasta, sunt un-ins-care-scrie. Totuși, ascultător/ disciplinat cum mă doresc în acest dialog, nu vreau să mă sustrag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrisul, practicarea literaturii înseamnă, așa cum constați, spaimă, necesitate a spunerii (eu aș adăuga o nuanță necesitate a numirii), dar înseamnă și bucurie. Într-adevăr, cei care scriem am putea fi priviți ca niște dependenți de cuvânt/ vicioși/ bolnavi, ca niște nemântuiți limbuți, ca niște extrovertiți, care, pentru a funcționa, pentru a se salva, au nevoie să trăiască pe o scenă, au nevoie să spună tot, să spună măsluind cel mai adesea, deformând adevărul, potrivind relatarea astfel încât ei să iasă bine. Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vesel nu este vesel de loc! Așa că pe crucea mea nu mi-aș dori decât un text simplu: numele și prenumele; n. m. Orice alt text nu ar fi decât un gest incalificabil de glorificare/ aneantizare a unui individ de nemântuit! Generația '80 este/ a fost o realitate fecundă. Unde te întâlnești cu aceasta, unde te desparți de ea? Crezi în grupările literare? Crezi în valoarea generațiilor și a promoțiilor? Voi, la nivelul Sighetului, păreți o grupare coerentă, armonizată în vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alta ; dacă un spectacol bazat pe asta nu reușește totuși să și spună ceva (da, despre condiția umană, oricît de pompos sună), dacă nu oferă mai mult decît niște senzații tari, atunci experiența spectatorului rămîne un simplu act de voyeurism nemîntuit, nerăscumpărat prin nici un plus de înțelegere. Astea fiind zise, vreau să revin la inteligența cinematografică a lui Dorobanțu. Marea dificultate a fost aceea de a crea varietate vizuală prin mișcări de cameră, filmări din toate unghiurile posibile și focalizări pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
a plângerii", mijloc de mântuire, ca pedeapsă care trebuie suportată pentru ca, prin exercițiul religios, să se poată ajunge la dobândirea lumii cerului. Deci dobândirea împărăției cerului implică renunțarea omului la tot ceea ce este interes pământesc. Altfel, păcatul omului este de nemântuit. Iisus a și avertizat ca el nu aduce pace, ci sabie. Una dintre ideile care au favorizat rapida răspândire a creștinismului, mai ales în mediile sărace ale populației, a fost cea a iubirii universale. O contribuție importantă la exprimarea doctrinală
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
fii lună cu gură coapse și tot felul de cuiburi. Puți ca și iaba vulvară în floare când îți scoți trandafiriii chiloți; târziu violetă în pădurea Beneventano din Mineo și deschide de-azur petale și-nghite fotonii nebuni. Agerului bătrân nemântuit de veghe prin mentă și virnanț îi lucește ochiul ce de fapt plânge, țintuită fiind agerimea sa într-o infinitudine de albe veșminte destrămate de suflete mute și moarte din care-n curând va fi parte. (1998) Prezentare și versiune
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]