1,009 matches
-
zburau cu miile pe deasupra câmpului necosit. Începeau să răsară în mintea ei cele mai romantice gânduri, doruri îndepărtate. Casa, bunicii, oile, văcuța, erau lucruri reale, atât de dragi. Avea însă un dor de ceva nedefinit, de ceva magic venind din nemărginirea orizontului, o taină ce o îndemna să studieze acele lumini venite dinspre cer, menite să lumineze spiritul ei de copil visător. A remarcat ea, la două case mai încolo, niște copii într-o grădină. Parcă erau o fetiță mică și
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
le pasă, Dumnezeu, dacă o vrea, să-i ierte! Pentru ei mereu e sărbătoare, Primiți-i dar, cu sare și cu pită, Eu nu pot și tot ce spun mă doare Că prea se duce viața risipită! Ei vă promit nemărginirea toată Cu dragoste absurdă să-i votați, Ce Mai muncitoresc era odată În Țara noastră plină de plecați! POEM DIN LUMINĂ... „Versurile tale aduc alinare.” Altă bucurie un poet nu are! „Versurile tale vindecă mereu!” Lăudat să fie bunul Dumnezeu
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Dorință Învață-mă privirea să-ți alint Și ochii plânși învață-mă să-i șterg, În nopți tăcute,clinchet de argint, Învață-mă pe care drum să merg. Arată-mi unde-i nemărginirea Și unde a sfârșit timpul trecut, Voi chema din infinit iubirea Făr-acea teamă de necunoscut. Fii gândul meu, gând voi fi cu tine Iar zâmbetul nu-mi va mai fi umbrit, Cu teamă a unei nopți creștine Si voi gusta
DORINȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380145_a_381474]
-
mi-au trezit gândul că o generație plantează copacul și următoarea generație își așează urma în umbra acestuia. Sunt aceste două lucrări un efect spectaculos și fascinant al unei trăiri/retrăiri sau putem vorbi despre un efect al conștiinței continuității/nemărginirii dar și al mărginirii? De fapt, nu recursul vizual dramatic al imaginilor ne aduce la marginea conștiinței? Adrian - Cele două lucrări fac parte din ciclul intitulat „Obiecte” și le-am conceput în așa fel încât să vină în ajutorul celor
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
formă, conținut și un alt “mesaj” decât cel „originar”. Toate având ca finalitate relația mea cu trecutul, mai apropiat sau mai îndepărtat, bineînțeles și relația deosebită cu părinții. Aici ai remarcat foarte bine relația cauză-efect, acele trăiri/retrăiri sau continuitate/ nemărginire dar și un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii. Dorina - Multora dintre picturile tale nu le dai anumite titluri specifice, ele sunt numite generic: Amintiri, Compoziție, Casă, Copilărie, așa că, dacă vrei să vorbești despre o anumită pictură care nu se
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
lumini stelare ... Tu, cată-n tine, și de simți că doare, Învinge răul care surpă grota. Învinge-l cu iubire. Ea, Iubirea, Va fi să-ți deie aripi să înfrunte Harpii în iaduri, zborul peste munte Îți va vădi apoi, nemărginirea. Mă aflu-n tine ca perfecte fire De iarbă-ntrețesându-se cu versul Candriului poet, sau doar reversul Căderii preschimbate'n împlinire. Mă aflu-n tine, legatar de vise, Răzleț intrus și nesătul de toate, De nu mă placi, încercă
MĂ AFLU-N TINE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378213_a_379542]
-
numai un ban. -Vorbești despre milioane și firfirici de un ban. Este , din punctul tău de vedere, o relație între ele? -Da. Relația de inversare. Cel mai mare număr pe care mi-l pot închipui se notează cu ∞, infinit sau nemărginire. Cel mai mic număr pe care mi-l pot închipui este 1/∞, numit impropriu 0 sau nimic. Inversul unui număr foarte mare este un număr foarte mic. Dar și inversul unui număr foarte mic devine foarte mare. Este o corelație
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > LACRIMILE MĂRII... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimile mării... Nemărginirea mării cuprinde clipele, în zbor Și lacrimile care curg, fac parte din decor, Sunt lacrimile mării împrăștiate pe uscat Când marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura, Lacrimile, adună toată furia și
LACRIMILE MĂRII... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378274_a_379603]
-
al doilea poem al volumului, care începe cu strofa: ,,totdeauna, dragostea are ochii verzi/ (bobul de rouă poartă ie câmpenească)/ și îi ia urma/ doar vânătorul priceput s-o ademenească’’ - pentru a se încheia, de asemenea, cu o deschidere întru nemărginire: ,,(prin tunelul lumii întunecoase/ eu asmut câinii conștiinței dureroare)// doar timpul se subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
Mihai Olteanu Gene roz se nasc din suflet, în a primăverii fire Ochii cerului au umblet și-i lucesc doar a iubire Verbu‘-acesta-n noi renaște plămădind sărutul tandru Floarea inimii iubire paște din al glasului meandru Și-mi topesc nemărginirea în culoarea sfântă-a vieții Crengi sucite strâng iubirea și zâmbesc larg frumuseții Nu-i nimic mai viu în jur-mi... verdele de humă zburdă Și șoptindu-mi și spunându-mi: „fugi de-această lume-ciurdă”! Mă pot pierde-n albul-scâncet
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 21 - LITORAL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E suficient să îți acomodezi ochii cu strălucirea nemărginirii albastre, ca sufletul să-ți fie imediat umplut cu bucurie. Apa limpede fremăta cu visele Mirei. Niciun pescăruș nu brăzda cerul de smarald. Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
iertare... Căci mi-ai menit destinul mult prea greu Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
angajat la o agenție de turism și se preocupa, atunci ca și azi, de muzica house. „Lui tata nu-i plăcea.”, își amintește. „Mă întreba mereu: «ce-i prostia asta, bumti-bumti?! »” „Mi-am tatuat pe braț celebrul titlu «Am ales nemărginirea». Mama nu știe și sper să nu se supere. Mi-a luat câteva luni să mă hotărăsc, iar în cele din urmă am făcut-o. Pentru tine, tata!” Nu este mult, nici puțin timp de atunci și nu cunoaștem reacția
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
unui râu (Cvartetul devenit, orchestral, Suita carpatină), fie privind peisajul într-o mare rapsodie simfonică, Pastorale și idile transilvane (despre care, compozitorul spune...” În mijlocul naturii vaste, am putea merge pe a doua cale, urmând exemplul rapsozilor populari”), dar și nemărginirea apelor din simfonia coral-instrumentală Vocalizele mării. Spațiul imens al lumii ca sistem îl receptăm în Vis Cosmic, poem orchestral gândit cu decenii în urmă, când omul sfida înălțimile, “...un studiu pe drumul unei evoluții tehnice, având la bază o serie
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
cu lucernă cosită peste care întindea mama o cergă și un cearșaf. Așezat sub salcâmii de sub leasa de porumb, urmăream mersul și răsturnarea constelațiilor și ascultam, răpus de vrajă, sunetul faraoancelor vreunei căruțe rătăcind stingheră prin stepă și prin ceața nemărginirii. Cel mai dulce și mai tânguios cântec. Era atâta minune risipită-n acel cântec monoton încât n-o puteai cuprinde numai cu inima, deseori apelând și la o lacrimă. Au dispărut căruțele brăilene, fabuloasele lor coșuri pictate. Au dispărut rotarii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
secvența cronologică din urmă. Dar pleacă o dată / de sub arborii noștri, femeie / dezlănțuită cu bătătorul pe covoare! / Ba chiar, suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi, / până când vor începe să fâlfâie, / să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere! Poetul își depășește uneori spusele, mergând mai departe (sau în altă direcție!) decât crede. Recitită azi, "Pe-aici e neted timpul" îmi îndreaptă gândul spre o altă interpretare decât cea pe care o avusesem, probabil, în vedere în
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
și suspină"! Eul liric din poezia mea se mulțumește să o trateze strict ca pe femeia cu covoare: "suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi". Covoarele vor începe să fâlfâie, "să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere". Arta poetică se sfârșește cu imaginea nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius...): Mai durabil decât bronzul": / leagănul tău de hârtie
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
să o trateze strict ca pe femeia cu covoare: "suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi". Covoarele vor începe să fâlfâie, "să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere". Arta poetică se sfârșește cu imaginea nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius...): Mai durabil decât bronzul": / leagănul tău de hârtie, / și după aceea / paginile risipite ale mormântului. Dar "nemărginirea
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius...): Mai durabil decât bronzul": / leagănul tău de hârtie, / și după aceea / paginile risipite ale mormântului. Dar "nemărginirea de pulbere" îmi pare mai brutală decât "paginile risipite ale mormântului"...
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
sive Natura"), experiența poetică ne poartă în inima esențialității noastre ca ființare ideală: eul, purificat de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl Jaspers recunoaște dificultatea minții de a cuprinde nemărginirea într-o sinteză totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută prezentă, momentul divin auto creator, conform viziunii lui Hölderlin; ea este "experiența unificatoare a veșniciei", scrie Paul Richard, comentând lirica lui Rimbaud. Experiența poetică este călătoria la capătul posibilului pentru om, suprema sa aventură existențială. Cea mai înaltă evaziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
il di natale"nefericit e cel ce se naște în ziua sa de naștere. Refugiat în natură, așezat la marginea unui lac și cufundat în binefăcătoarea pace, poetul uită nu numai lumea, dar și pe sine însuși. Devenit una cu nemărginirea mobilă a firii, el își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: Mi-e drag de mult acest colnic pustiu Și-acest frunziș ce din atâtea părți Ascunde ochiului adânca zare. M-așez aici și cu privirea țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ochi transcendental. Poezie și filozofie Poezia este demnitatea filozofiei. Dante, Infernul, IV,102 Când a apărut în univers conștiința de sine a omului, acesta a avut două reacții: pe de o parte, uimirea de a exista și fiorul cosmic în fața nemărginirii și a misterului; pe de altă parte, conștiința că este un străin, o singurătate exilată într-o lume pe care nu o cunoaște, iar destinul său este finitudinea, ignoranța și moartea. Pentru a depăși această realitate dramatică, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în strofa a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de altă arte, acel poem sublim, Declarația de inocență, din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele, frumosul, dreptatea, măiestria concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor ideatici ai intelectului "entuziast", "eroic" din viziunea lui Giordano Bruno, au loc: în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert; în căutarea nemuririi de către Ghilgameș; în tragismul iubirii din Tristan și Isolda; conflictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]