75 matches
-
cum apariția mundană propune o imagine care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă ceea ce sensul luminează este, pe de o parte, lumea pre-formală a posibilului pur, înaintea oricărei autorealizări fenomenale. Sens nemanifestat decât în originarul absolutei sale nedeterminări. Pe de altă parte, drumul într-acolo răspunde unei chemări, se așterne în sensul luminii pe care o propagă miezul incandescent al realului. De aceea punctul de sosire, cel al izvorului în care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
realul astfel intuit în esența sa inaparentă nu apare decât odată cu poemul, în stofa densă a plăsmuirii deja posibile; "el nu există înainte ca opera artistică să existe". Ceea ce se manifestă prin interstițiile poemului e sensul unui real mai întâi nemanifestat, încapsulat în fenomenul care îl prezintă în aparența sa mundană. Tot ce apare în fenomenalitatea lumii este vizibil, comprehensibil, o prezență tematizabilă și interpretabilă. Or înțelegerea albă surprinde intuitiv "sâmburele întunecat și inexprimabil al realului", "sâmburele necategorial al unei opere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
afirmația, așa cum, în cazul unei sfere goale, convexitatea nu întrece în forță concavitatea, ci constituie doar cealaltă față a ei"24. Ceea ce este negat drept carență funciară a realului manifestat se reafirmă cu vigoare în esența lui inaparentă, ca sens nemanifestat sau ca imagine invizibilă. Aceasta se afirmă însă ca imagine a invizibilului, tocmai în distanța în care ia naștere și pe care o face cu putință. Distanță a unei lumi imaginale (mundus imaginalis), nu fictivă în sensul unui ireal inaccesibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aburi pe-o miriște arată". Ceea ce apare în golul apariției este chiar faptul de a apărea, de a se arăta ca gol; dar e un gol chemat la lucrare, la împlinirea de sine în sensul în care apare. Autorevelarea sensului nemanifestat nu deschide orizontul prezenței și nici nu semnifică lipsa ființării retrasă în absență. Se arată ca invizibil al nemanifestării, invizibil al vizibilului dezvăluit în chiar lucrurile care îl învăluie. "Lucruri care prin sensul ce li se conferă acum/ vor accede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar fi, vălul în care vederea cade deodată ca într-o groapă transparentă. Fenomenologia vederii e dispusă pe verticala manifestării, căci prin ceea ce este văzut se întrevede atât nemanifestantul de "jos" al prevederii în care totul se resoarbe, cât și nemanifestatul transcendenței absolute, ochiul de "sus", supraveghetor, zburător în cerul tuturor posibilelor. Acesta rămâne invizibilul opac, imprezentabilul înălțimii inegalabile, de dincolo de vedere. Transparent e doar voalul prin lumina căruia vederea trece, cade în sine: Când te-ai deschis în mine/ clopot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sale de expresie, ia chipul unei manifestări care se dă vederii. Un chip ce se arată ca imagine a distanței, ca retragere a ființei în departele non-manifestării. Altfel spus, manifestarea ființării semnificabile este cu putință doar în virtutea retragerii ființei în nemanifestatul lucrător al absenței. Ceea ce primește chip se confruntă cu paradoxul ființei care iese din chip, cu nevăzutul care nu e de față, nu apare în fața ochilor care nu au ce să vadă, pe fața neînfățișată a vizibilului. Depărtarea în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din neființa celor ce vor fi se arată ca imagine a începutului, dar începutul în sine luminează fără a fi văzut, pune în lumină fără să apară ca lumină. Deși văzut în lumina care îl înconjoară, cerul sufletului rămâne inaparentul nemanifestat, retras în pura sa transcendență: "cel care, neștiut, cum nu știm cerul/ se roagă-n cerul vieții, cer ascuns/ în el, acum, văzând ce ochii nu văd/ și ascultând, nu sunete, ci viața/ grăind fără cuvinte"38. Ceea ce se vede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
șapte ori mai lungi!) arată câtă/ lumină a rămas necucerită:/ și până unde brațele măsoară/ osânda mea stă-n căile crescute". Ceasul rostirii e răstimpul ființării; începutul poemului e rostirea neauzită, imaginea nevăzută care o însoțește, semnul inaparent al semnificabilului nemanifestat, aflat sub discursul care l-ar pune în lumină. Căile luminii cresc în numele prin care ea se rostește, în numele rostitului enunțiativ, invocator al realului. A le cuceri nu înseamnă a le urma, a le cuprinde manifestarea în rostitul spre care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bate/ linii de sânge negru șterge/ pe-un sânge mai luminos". De acum totul se întoarce în informul increatului, dar nu pentru a se pierde în nonsensul unei imposibile imagini, ci pentru a primi puterea manifestării. Doar prin înfășurarea în nemanifestatul inaparent al semnificabilului originar manifestarea se află în putința de a se desfășura, de a imagina creator esența fondului obscur care o inspiră. Creația e acum posibilă, deja in-formată în imagini expirate, căci "orice naștere de-acum se va petrece
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nespus al întemeierii. Nu se vede decât ceea ce nu se spune, iar în lumina nevăzută imaginea ia forma genuină a nespusului, strălucește în caratele poemului. Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) Faptul că nespusul se absoarbe inspirator în fondul originar al semnificabilului nemanifestat arată imaginea retrasă în inaparentul unei rostiri care ni se dă în imaginație înainte și dincolo de cuvântul rostit al textului 43. Cuvântul nu numai că e privat de funcția sa referențială și de valența reprezentării; el e evacuat din chiar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu vălul ce acoperă adevărul înseamnă, inversând sensul mitului platonician, a uita nu de ființă, ci de vanele imagini ale acesteia, devenite indiferente, pentru a avea împărtășire cu adevărul dezvăluit, alétheia. Repliere - reducție - până la pliul din urmă, la esența ireductibilă, nemanifestată, dar receptivă, astfel încât trupul dematerializat să nu fie decât mediul de primire și de exaltare a unei alte imagini: "Îngerii Domnului/ ca niște pești/ mi se strecoară în vârtejuri/ prin găvane...". Imaginea aceasta nu arată nimic din existența uitată, din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
data aceasta ca relație, o punte de legătură, a unei manifestări prelungite până la sfârșit. Sfârșitul manifestării nu înseamnă însă ultimul apariției. Căci ceea ce s-a dat în imaginea unuia în-doit în altul continuă să se dea. Se redă în inaparentul nemanifestat, în inevidentul fără fenomen, ca imagine ascunsă în transparență, a unei apariții de nevăzut. În sfârșit, imaginea se retrage în propriul început, în așteptarea unei noi lumini, a "tunetului" unui cuvânt, care (în lumea poemului) să îi dea distanța ivirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prezentul fără prezență, aprezentat. "De existat în sens strict există numai prezentul", "cât despre viitor, el nu există în sensul că nu există încă" (Petru Creția, Epos și Logos, Editura Univers, București, 1981, p. 248). Semnificabilul originar este posibilul încă nemanifestat, prezentul lui fiind doar potența imprezentabilă, iar viitorul său stă în existența în care el nu mai există, e deja inexistentul care trece în actul manifestării. Nu este, prin urmare, un "posibil imaginar, deci ca o reprezentare a ceea ce nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răsfrângător", în "luciul nemișcător"? "Oglinda/ care să adune lumina de soare - are doar forma/ vasului din care nu stă să o toarne nimeni " - absență a reflectării de sine fără de care lucrurile nu există în vederea altuia, nu au decât forma imanenței nemanifestate, nevăzute, fără consistență ontică. La rândul ei, privirea neoglindită în lucruri nu primește învestirea lor imaginală, "nu are adevăr", "este doar un păianjen orb", o privire suspendată în golul vizibilului (cf. Arachneisme, vol. Alte poeme nouă, 1986, în Mircea Ivănescu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
energetici (numiți chakre - în sanscrită), ne dă semnale de apariție iminentă a suferinței! - Și, atunci? Ce putem face noi, atunci?Cunoscând semnificația acestor semnale, putem lucra vibratoriu asupra respectivilor centri energetici, îi echilibrăm și, astfel, îndepărtăm din fașă cauza suferințelor nemanifestate încă! - Măi, cam seamănă a... poezie ceea ce spui tu! - Doar seamănă; dar să lăsăm... poezia la locul ei! - Fac eforturi să înțeleg! Luminează-mă, te rog! Vrei să spui că dacă simt niște furnicături sau înțepături la... uite: degetul ăsta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
drumul cel bun... În chiar clipa în care sufletul părăsește corpul, începe degradarea acestuia. De unde se vede că trupul nu are nicio valoare fără locatarul său, Spiritul. De ce plângem atunci manifestatul fără valoare și nu ne bucurăm de evoluția Spiritului, nemanifestatul? Nu trebuie să judec faptele umane după legile subtile. Dar le înțeleg eu cu adevărat (faptele și legile), pentru a avea dreptul la judecată? Nefirescul poate deveni firesc datorită Spiritului. Spiritul este constanta vieții, picătura de Divin ce ne susține
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
abia ele purced la crearea lumii, adică la Însuflețirea ei. Mitologia română procopsește, după o vreme de exclusivitate inertă, pe zeul primordial, Fărtatul, cu antiteza sa, Nefărtatul, moment În care Începe Creația. În sfârșit, vechii indieni divid pe primordialul și nemanifestatul Purusha În doi zei ce purced la Creație, culmea, un El, Shiva și o Ea, Shakti. Hm! Intră În scenă sexualitatea. Dar să coborâm, din lumea mitică, În aceea, ceva mai particulară, În care trăim, dar știind, precum spune antica
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o ramură a hermetismului, iar sigilografia o specificație a heraldicii. Știința blazonului rezuma o știință a Inimii lumii și condensa o cunoaștere cordială (de la cord = inimă, n. a.). Inima lumii nu reprezintă în mod necesar centrul ei ultim, cel imuabil și nemanifestat, ci o polarizare a lui care bate în doi timpi. Una din posibilitățile cordului cosmic este dubla lui energie de a crea lumile prin diastolă și a le rezorbi prin sistolă.Blazonul era o reprezentare în simultaneitate a succesiunii temporale
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
celor îndurate și bucuria revederii cu ceilalți camarazi rămași în lagăr. Revenit în lagăr la Buchenwald după ce fusese anchetat a intrat sub comanda lui Mille Lefter, căruia îi predase comanda la 24 Decembrie 1942. Desigur că el exercita o autoritate nemanifestată sub nici o formă, în folosul unității și a rămânerii tuturor legionarilor alături de Comandant. Avea o frază pe care o repeta ca o obsesie: „Măi băieți, măi, să ferim viața Legiunii de rugină, căci o roade, o mănâncă...” Se referea la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
m-au ajutat să-mi schițez un portret: Nicu Horodniceanu este născut în 1929, la Botoșani, are o formație realistă - absolvent al Institutului Politehnic București. O dată cu emigrarea în Israel (1972) își activează o latură, pînă atunci neexteriorizată sau cel puțin nemanifestata public, care produce o mutație asupra destinului: politehnistul se metamorfozează în omul de teatru. Dramaturg, critic de teatru, scenarist al spectacolelor companiei de balet Iaron Margolin, autor al volumului de estetică a dansului, Dansul independent, scris în colaborare cu balerinul
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
sursa divină a întregii Vieți. Este absolutul divin: toți zeii religiei hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman. Răspândit astăzi în India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal. "Acest univers este în întregime penetrat de Mine, în forma Mea nemanifestată. Toate existențele sunt în Mine, dar eu nu sunt în ele. În același timp, nimic din ceea ce este creat nu este în Mine. Iată puterea mea supranaturală! Eu susțin toate existențele, Eu sunt prezent peste tot, întrucât sunt chiar sursa
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
dintre ființele Creației lui Dumnezeu. O altă modalitate de a o adora pe Tara este aceea de a ne plasa, la nivel mental, în tainicul interval de liniște dintre două sunete consecutive, pentru a rezona astfel plenar cu sunetul primordial nemanifestat (care este pranava) și a obține identificarea cu Sfera de Conștiință Beatifică a Marii Puteri Cosmice Tara. Toate aceste modalități practice reprezintă căi sigure și eficiente pentru a dobândi într-un timp cât mai scurt (în deplină conformitate cu eforturile
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]
-
circumferința nicăieri» (...) constituie astfel de repere” (Ioan Pop, Nichita Stănescu, Spațiul și măștile poeziei, Ed. Albatros, București, 1980). Mircea Martin (1969) merge pe scenariul unui „itinerar hegelian”, atunci când afirmă că „se închipuie aici o existență ideală, nebuloasă, bogată în conținut nemanifestat (...), poate chiar ideea în sine...” (vol. "Generație și creație", EPL, Buc., 1969, p. 11 - 23, cf. Nichita Stănescu interpretat de..., 1983, p. 75). Alex. Ștefănescu (1986) apropie preexistența descrisă în acest poem cu „increatul” lui Ion Barbu, găsind similitudini deopotrivă
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
țin de viața de toate zilele a omului - fondată în baza cărților scrise în prima jumătate a sec. XX de către soții Elena și Nicolai Roerich în colaborare cu Învățătorii din Orient. I Potrivit Eticii Vii, cosmosul înglobează universuri manifestate și nemanifestate. El este nemărginit în spațiu și veșnic în timp. Universul este o structură energetică unitară. Toate componentele ei, inclusiv omul, exercită o acțiune reciprocă în schimbul informațional energetic, care este considerat drept una din forțele motrice ale evoluției cosmice. La baza
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
ar fi definesc Atman ca reprezentând doar sinele individual mai degrabă decât sinele universal(dar acest Sine universal nu este considerat altceva decat Brahman sau Dumnezeu, Dumnezeu care este cunoscut ca Ființă(adică manifestat sau Brahman) și ca Neființă(adică nemanifestat sau (cel de dincolo de Brahman)). Aderenții la Jainism și Brahma Kumaris folosesc deasemenea cuvântul atman pentru a se referi la sine. Adesea atman se substituie și este confundat cu , diferența dintre cele două fiind subtilă. În timp ce atman se refera la
Atman () [Corola-website/Science/327276_a_328605]