89 matches
-
ta a rodit, Iarăși tu te-ai lenevit, Hambarul ți l-ai mărit, Să mai trăiești și să te veselești o sută de ani, te-ai pregătit, Pe săraci n-ai miluit, In iazul de foc să-ajungi ești pedepsit. Bogatul nemilostiv: Și Zaheu Vameșul a adunat Și de-a dreapta Ta, Tu l-ai luat. Judecătorul: Zahee! Zaheu Vameșul: Da, Doamne! Judecătorul: Unde-i averea ce-ai agonisit? Zaheu Vameșul: La săraci am împărțit, La cei ce i-am nedreptățit Am întors
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește. Iar pruncii noștri cresc printre dureri și spini Departe de iubire și brațul cald de mamă, Robiți vor fi de oameni nemilostivi, haini Și vom privi cu jale cum neamul se destramă. Trezește-ne, Mărite, din somn și dezbinare, Căci lupii cei flămânzi pândesc să ne mănânce, Adună-ne din lume, nu-i vreme de-amânare, Unește-ne degrabă sub tricolor și
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
eliberând sufletul „dintru întunérecul și tina trupului, ca dintr-o pușcărie întunecată” [„corpul ca închisoare a sufletului” - un topos ce venea de departe]), introdusă de un agent implacabil, s-a instalat într-un moment nefericit „ales” („Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumuséția neamului femeesc”), dar „adormirea ceastă de pe urmă” - optimă în alăturare cu „adormirea cea firească”, ce retrimite, în ciclicitatea ei, la „osteneli, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
B.-L., mult îndatorată unor modele, este, în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
să fie blăstemați de Domnul Dumnezeu și de preacurata sa Maică, de slăviții 12 Apostoli și de 318 Svinți Părinți de la soborul Nichei, în viața lor procopsală să nu vază, ostenelile și sudorile lor să fie spre pierzanie și înger nemilostiv să stea împotriva lor în toate zilele vieții lor; herul, pietrele să putrezească și să să răsipească, iar trupurile lor după moarte să stea întregi și nedizlegate și de cătră smerenia noastră să fie blăstămați”. Ei, ce părere are sfinția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Grigorie Ghica voevoda, Bojiiu Milostiiu, g(o)sp(o)dari Zemli Moldavscoi”, care prin măsurile luate încearcă să aducă Mănăstirea din Țarină la lumină. Și spune vodă: “Sfinteli mănăstiri... ce se află stându înspre neamurile cele de feliu streine și nemilostive... de pururea sintu învăluite, luptându-se cu multe nevoi ca o corabie pre mare ce-i cuprinsă de furtună și în greutate este petrecire și a părinților călugări,... precum una din m(ă)n(ă)stiri iaste și sfânta m
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești nemilostivă, Te-ai pornit a rău Spre amoriul tău Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închid, când ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Acolo este locul Unde se stâmpără focul. Nimenea să nu mai știe Noaptea bine să ne fie, Nimunui să nu mai spui Ce ți-am zis și îți făcui Să ne desfătăm firește Și să lucrăm bătrânește. No. 36 Până când, nemilostivo, Ai gând să mă pedepsești, Până când cu a ta pizmă În mânie te-ntărești? De-ți arăt că la peire Ai supus sufletul meu, Îmi răspunzi cu răutate Ba! că nu sunt Dumnezeu. De-ți spui cum că am plecare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frate-ți spui drept, mi-e frică!” Învinuirea, care a devenit deja o tradiție În poezia Văcăreștilor, ia la Iancu forme mai agresive. Adevărat iubita, compoziție În trei părți, dezvoltă Întîi tema, reluată mai târziu de Eminescu, a cruzimii femeii (nemilostive) și a vieții fără rost. Soluția este moartea răzbunătoare a bărbatului: „Dar după moarte-mi să nu crezi că vei avea scăpare De Împizmuită umbra mea, a te urma oriunde: O vei vedea prigonind inima-ți fără de lege...”, pentru ca, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită este imaginea Afoditei urania. Conachi crede că femeia este o dumnezeire („Și tu, o, dumnezeire”), o „Îngerească zidire”, o ființă, În fine, În care se Încorporează spiritul celest. În nemilostiva Catinca trăiesc toate aceste elemente, cruzimea, răceala ei o plasează În categoria divinităților fecioare născute din tîmpla unui zeu: „Iar, de ești din cer zidire Cu fire dumnezeiască Și porți a ta strălucire Supt sîmțîrea Îngerească...” Duhul altei femei, Casandra
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rezultai. În exil, pasiunea lui se amplifică, boala ia aspecte galopante. Pustiul, codrul sălbăticia stîncilor nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul, bărbatul retras În pustiuri... De tema exilului sentimental se leagă, În poezie timpului, o altă temă, mai importantă: aceea a peisajului (spațiului) erotic. Vom vedea de Îndată În ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îngrozitoare, da, totul e... a degenerat, cum se spune. DOAMNA GROLLFEUER: Dar, doamnă Kovac, asta e limba, reacția bruscă a limbii venită din păsărescă, această vedenie vorbitoare, știați asta, nu ar fi trebuit unui om, unei neliniști de decenii, unei nemilostive singurătăți... totul care mă constipă... să las așa de la mine. Și, doamnă Kovac, eu nu mă am decât pe mine... și eu am auzit că se poate face ceva foarte frumos din cea mai iscusită limbă, acea unicitate care vine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
thou not charged at peril CORNWALL: Wherefore to Dover? Let hîm answer that. GLOUCESTER: I am tied to th' stake, and I must stand the course. REGAN: Wherefore to Dover? GLOUCESTER: Because I would not see thy cruel nails GLOUCESTER: Nemilostiva doamna, cum ești, nu-s. CORNWALL: De scaun îl legați. Nemernice, vedea-vei... (Regan îi smulge barbă) GLOUCESTER: Pe bunii zei, sfruntat e de ignobil Barbă să-mi smulgi! REGAN: Ce albă și ce trădător! GLOUCESTER: Infama doamna, Aceste fire
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXXI, p. 548) ,, ... cei împreună-robi cu noi, și care au izbutit în faptele cele bune, vor osândi atunci pe toți cei ce au rătăcit calea: cel milostiv pe cel crud și nemilostiv, cel bun pe cel viclean, cel blând pe cel aspru, cel ce voiește binele altuia pe pizmuitor, iubitorul de înțelepciune pe iubitorul de slavă deșartă, cel harnic pe cel trândav, cel întreg-cugetător pe cel desfrânat. Așa va face Dumnezeu la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
încasa; încercare; încet; îndesat; nu întotdeauna; jack potul; jigni; a jigni; jignire; josnic; julitură; lacrimi; lecuit; lezare; liniște; lovește; lovind; luptă; maltrata; mașina; merit; a mîngîia; mîngîiere; mînie; moment; mov; mușchi; nas; neacceptabil; neagă; neașteptat; nebun; necontrolat; nefiresc; negativ; nemernic; nemilostiv; neom; neputință; nervos; nestăpînire; niciodată; nu; obrăznicie; ofensă; otrăvi; pană; patrie; pălește; pălise; părăsi; părui; păzi; pedeapsă; pedepsi; pervers; cu piatra; piciorul; pierde; cu pietre; pisica; plesnit; nu se poate; pocnit; porc; a porni; primește; primi; problemă; prost; o prostie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sara își fac fetele „de mărit“* pe vale; deci nu e bine a umbla pe lîngă ape. Cînd treci sîmbăta ori marțea sara peste ape, fă ți cruce și suflă peste apă, ca să nu fii bolnav, căci atunci se scaldă nemilostivele [ielele]. Cînd te duci la apă (fîntînă) cîntînd, vei uita unde vei pune un lucru. Apa în care s-au spălat peștii pregătiți pentru a fi fierți nu e bine a se turna în calea vitelor mulgătoare, ca să nu stîrpească
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-l scoate pe om din egoism, este primul pas spre iubirea și comuniunea dintre oameni. Însă, grijile lumești înrobitoare, lăcomia fără de margini și egoismul, acest sâmbure al răului în om sunt adevărate poveri greu de purtat pe umeri de către cel nemilostiv, care nu-și adună prin virtuți lumină spirituală în suflet, închizându-și astfel ușa fericirii și comuniunii veșnice. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, Sfântul Vasile trage învățături folositoare amintind de un obicei al corăbierilor: „Corăbierii, chiar dacă ar duce
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru aceasta nici lacrimile sunt cu cale, nici întristarea cu dreptate. Că precum este mai norocit corăbierul acela, pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ocârmuiesc cele omenești și se necăjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, și se smintesc pentru îndestulările celor răi și pentru suferințele celor drepți, în vol. Din ospățul stăpânului, pp. 33-34) „Vai de cel fără credință, că se va da la îngeri nemilostivi! Vai de cel ce nu se pocăiește că la adevărat Judecător va merge!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 127) „Însă ce va deveni nefericitul care disprețuiește, care-și râde, care refuză
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aurul În topitoare și astfel să‑l introducă În Împărăția Sa. Trupul său istovit din pricina postului, a privegherilor și a nevoințelor duhovnicești, suferea atât de mult, Încât este de mirare cum de a rezistat atâția ani și nu a cedat. Nemilostiva boală a cancerului, stomacul său chinuit, hemo‑ ragiile, problemele de respirație și altele, «care nu au numără, i‑au făcut trupul foarte sensibil. Starețul Paisie, În ciuda numărului mare de boli și a durerilor insuportabile care Îl făceau să se asemene
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
doresc să învețe adevărurile Evangheliei vor afla în parabolele Mântuitorului expunerea cea mai frumoasă a adevărurilor și cea mai interesantă lectură. Majoritatea pildelor Mântuitorului se referă la împărăția cerurilor, care poate fi dobândită prin exersarea virtuților creștine. În Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, Iisus ne învață că una din porțile vieții fericite e milostenia. Alături de smerenie, ca virtute dumnezeiască, mai avem nevoie de iertarea și mila îndreptată spre ceilalți, ca să intrăm în Împărția cerească. Prin iertare și milă imităm
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
plăceri și căzut în desfrâu, a murit. În locul aceluia s-a întors , reînviat, un fiu nou, un alt suflet, nu murdar, nu nevrednic, precum cel care plecase cândva de la casa tatălui său. Problematica iertării este surprinsă și în Pilda datornicului nemilostiv (Matei 18, 23-35). Mântuitorul ne arată ca un om a fost iertat de un „om împărat” (Dumnezeu) pentru o datorie de zece mii de talanți. Dar omul „iertat” nu poate să-l îngăduie pe fratele său care-i cere păsuire pentru
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
acesta îl roagă cu aceleași cuvinte cu care s-a adresat el însuși stăpânului său, atunci când trebuia ca el și ai lui să fie vânduți la târgul de sclavi. „Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot” - a zis datornicul nemilostiv. Dar e o simplă vorbă, rostită la disperare. Nu exista șansa ca promisiunea să fie împlinită. „Îngăduiește-mi și-ți voi plăti”, îi zice, la rândul său, „cel împreună slujitor cu el”(Matei 18,26). Acesta face o promisiune pe
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Nu exista șansa ca promisiunea să fie împlinită. „Îngăduiește-mi și-ți voi plăti”, îi zice, la rândul său, „cel împreună slujitor cu el”(Matei 18,26). Acesta face o promisiune pe care este sigur că o va realiza. Datornicul nemilostiv, deși fusese iertat, nu are nici un pic de milă față de fratele său. Se arată lipsit de drepta judecată și își aruncă datornicul în temniță. Nu face altceva decât să-l pună în toală imposibilitate de a-și achita datoria. Această
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
reproș față de sine și, dimpotrivă, aplecarea atentă, serioasă și permanentă la glasul conștiinței. Generozitatea, atitudinea morală care te îndeamnă să-l ajuți pe cel care are nevoi, a fost dezvoltată elevilor prin intermediul mai multor lecții: pilda Samarineanul milostiv, pilda Bogatul nemilostiv și a săracului Lazăr, Cele 9 Fericiri etc., dar și prin implicarea elevilor în mai multe activițăti caritabile organizate ocazional (oferirea de daruri copiilor de la Școala specială Comănești, cu prilejul Nașterii sau Învierii Domnului) sau în situații speciale (ajutorul acordat
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]