412 matches
-
aiba propriul candidat. A fi o desistare a PSD-ului de la poziția de prim partid al României și ar fi și o desistare, într-un fel, a jocului democratic, nereprezentând un segment atât de important în competiția electorală. Ar fi nenatural, nefiresc ca PSD să nu aiba candidat", a zis Geoana. Senatorul a vorbit și despre cele două nume care se vehiculează pe listele PSD pentru prezidențiale " În interiorul PSD-ului, în acest moment sunt două nume - Victor Ponta și cu mine
Geoană, anunț de ultimă oră despre candidatura la prezidențiale din partea PSD by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41690_a_43015]
-
și ceiuturi, nimic. MAMA Am încercat să-i facem inclusiv o clismuta, degeaba... TATA Și, când, în cele din urmă, a făcut, a ieșit foarte tare și de un maro roșcat, așa... Gazdele sunt oripilate. MAMA Un maro nefiresc, complet nenatural. TATA Ne-am speriat groaznic. De-atunci nu-i mai dăm cașcaval. COPILUL Vreau sandvișuri cu cașcaval! Mama și tatăl sunt că loviți de trăsnet, gazdele sunt încurcate. MAMA (cu voce tânguita) Puiule, te roagă mama din suflet să papi
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
loviți de trăsnet, gazdele sunt încurcate. MAMA (cu voce tânguita) Puiule, te roagă mama din suflet să papi supica... TATA (idem) O să te doară burtică, comoara lu’ taticu, de la cașcaval. O să faci tare și maro-roșcat. MAMA (suspinând) Un maro nefiresc, nenatural. COPILUL (zbiară) Vreau cașcaval ACUM. Părinții se consultă din ochi, zdrobiți. TATA (dezarmat, oftând) Asta e, vrea cașcaval. COPILUL (a revenit la un ton normal) Vreau cașcaval. MAMA (livida) Repede, repede, dati-i cașcaval, altfel o sa supere și o să plângă
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
le lăsăm de-o parte. Ele n-ar trebui să contribuie la educare. Învățământul și instruirea se mănâncă cu alte ustensile. Educație, din punctul meu de vedere este muncă și respect. Respectul trebuie să fie însă reciproc. Domnule PROFESOR sună nenatural dacă acel profesor folosește epitete de forma „bă Ioane” N-o fi chiar așa dar copilul se poartă cu totul altfel dacă remarcă un dram de respect în forma de adresare a terțului. Ca și Caragiale în ceea ce privește politica și Creangă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți oameni, e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat reportofonul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decât de ajuns. Și era evident că, într-un fel sau altul, a văzut totul ca pe un joc. 7tc "7" Cineva mă urmărea. Și o făcea al naibii de evident. Pașii din spatele meu se potriveau cu ai mei cu o regularitate nenaturală și aveam o senzație înțepătoare între umeri ca și cum aș fi fost țintită de două puncte identice de laser roșu: o pereche de ochi care mă fixau în ceafă fără să clipească. De la studioul meu până la stația de autobuz era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
glumă, mâinile și picioarele rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred, cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se Întrezărea o dantură incompletă și Îngălbenită, ca și asprimea pielii marcate de trecerea vremii, Îi indicau vârsta Înaintată. Poate din cauza veșmintelor, Îi reveni În minte chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de o moarte nenaturală. Totuși, trupul bărbatului din fața sa apărea masiv și bine legat. Sub veșminte se ghicea o musculatură Încă puternică. Pentru o clipă, Dante fu cuprins de bănuiala că se putea afla În prezența unor rămășițe provenite de la cadavre diferite și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de câteva minute bune. Această pată de pe abdomenul lui Akemi era cicatricea apărută În urma Îndepărtării cu laserul a unei alunițe de mărimea unei monede de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În cele din urmă pata roșcată, ca de cerneală, ce se formase. De fiecare dată când o dezbrăcam, nu puteam să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
într-adevăr, printre paginile clasice, alături de câteva pasaje obligatorii: sfera parmenidiană, râul heraclitean, felinarul și butoiul lui Diogene, alegoria Peșterii platoniciene, măsura aristoteliciană, îndoiala pyrrhoniană etc. Epicur face așadar deosebire între dorințele naturale și necesare, cele naturale nenecesare și cele nenaturale nenecesare. Toate pot fi efectiv clasate în una dintre cele trei rubrici. Niciuna nu scapă - cel puțin după Epicur... Primele sunt legate de sete și de foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cântând sau regăsind desfătările conversației cu câțiva prieteni aleși... Numai că acest tablou idilic ne prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu: nici naturale, nici necesare: pentru că unii cunosc fericirea fără a filosofa, fără a practica artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune deci: există dorințe nenaturale, nenecesare, și totuși dezirabile! Pentru că ele generează plăceri considerabile... Dorința de a fi epicurian, de a gândi în Grădină, de a fi mai aproape de Epicur, de a conversa cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
gândi în Grădină, de a fi mai aproape de Epicur, de a conversa cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. în chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și își reduc plăcerile la satisfacerea unor dorințe ușor de împlinit. Acumularea de bunuri corupe o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și necesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere prin învățăturile lui Epicur. înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
depășesc destul de ușor momentele dificile, să le învălui într-un fel de blazare timpurie, care îmi dădea un farmec aparte. Oricum, femeile începuseră să fie seduse de el, deși multe dintre ele credeau că mina asta sobră este ceva intenționat, nenatural, un fel de truc erotic, extrem de ingenios, care dădea, neîndoielnic, rezultate bune. Eu le arătam uneori mîinile mele luminoase, le arătam tot ce aveam mai intim și mai pur (de obicei mergeam cu aceste cioturi albe de lumină, care îmi
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
serie de artiști fotografi contemporani au refuzat tratamentul pudic al trupului, anulând orice cenzură, la cei mai mulți, rolul „semnelor secundare” este de netăgăduit și asupra lor insistă tinerele de azi: îngroșarea buzelor, mărirea volumetriei sânilor și feselor, vopsirea părului în culori nenaturale, machierea extrem de pronunțată a chipului, ca o mască de carnaval. Chiar dacă încarnarea frumuseții poate fi o chestiune arbitrară, de receptare subiectivă, artistul contemporan, pictor sau fotograf, compensează capriciile gustului prin profuziunea modelelor, așa cum industria pornografică se bazează pe un număr
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
numim războiul cultural.” Rugăciunea ca o provocare Trecând în alt registru, autorul se ocupă de problematica rugăciunii și a dificultăților cu care ne confruntăm când vrem să ne adresăm lui Dumnezeu: „În primul rând, rugăciunea pare să fie un act nenatural. Cu toate că omul a fost creat pentru părtășie cu Creatorul Lui, păcatul a schimbat această activitate naturală într-o funcțiune nenaturală. Păcatul a tocit, a erodat această dorință originară a sufletului omenesc după părtășie cu Dumnezeu. El a afectat cu precădere
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
cu care ne confruntăm când vrem să ne adresăm lui Dumnezeu: „În primul rând, rugăciunea pare să fie un act nenatural. Cu toate că omul a fost creat pentru părtășie cu Creatorul Lui, păcatul a schimbat această activitate naturală într-o funcțiune nenaturală. Păcatul a tocit, a erodat această dorință originară a sufletului omenesc după părtășie cu Dumnezeu. El a afectat cu precădere dimensiunile spirituale ale ființei noastre... De aceea, rugăciunea devine o provocare deosebită pentru orice ființă umană.” În continuare, putem citi
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
faptul că prin ea ajungem dincolo de spațiu și timp, la Dumnezeu. Dacă nu vom vedea rugăciunea ca o astfel de acțiune nu vom dezvolta acest obicei. Va trebui să învingem acea parte din noi care ne spune că rugăciunea este nenaturală.” Prin aceasta înțelegem că „rugăciunea trebuie să fie un timp de conectare la voința divină și acceptarea prin credință a acesteia. Marii oameni ai rugăciunii au fost mai degrabă, persoane care au știut voia lui Dumnezeu decât oameni care L-
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
numim războiul cultural.” Rugăciunea ca o provocare Trecând în alt registru, autorul se ocupă de problematica rugăciunii și a dificultăților cu care ne confruntăm când vrem să ne adresăm lui Dumnezeu: „În primul rând, rugăciunea pare să fie un act nenatural. Cu toate că omul a fost creat pentru părtășie cu Creatorul Lui, păcatul a schimbat această activitate naturală într-o funcțiune nenaturală. Păcatul a tocit, a erodat această dorință originară a sufletului omenesc după părtășie cu Dumnezeu. El a afectat cu precădere
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
cu care ne confruntăm când vrem să ne adresăm lui Dumnezeu: „În primul rând, rugăciunea pare să fie un act nenatural. Cu toate că omul a fost creat pentru părtășie cu Creatorul Lui, păcatul a schimbat această activitate naturală într-o funcțiune nenaturală. Păcatul a tocit, a erodat această dorință originară a sufletului omenesc după părtășie cu Dumnezeu. El a afectat cu precădere dimensiunile spirituale ale ființei noastre... De aceea, rugăciunea devine o provocare deosebită pentru orice ființă umană.” În continuare, putem citi
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
faptul că prin ea ajungem dincolo de spațiu și timp, la Dumnezeu. Dacă nu vom vedea rugăciunea ca o astfel de acțiune nu vom dezvolta acest obicei. Va trebui să învingem acea parte din noi care ne spune că rugăciunea este nenaturală.” Prin aceasta înțelegem că „rugăciunea trebuie să fie un timp de conectare la voința divină și acceptarea prin credință a acesteia. Marii oameni ai rugăciunii au fost mai degrabă, persoane care au știut voia lui Dumnezeu decât oameni care L-
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]