146 matches
-
vii și livezi, păduri (zeci de mii de ha), domenii, palate și castele și n-ar face-o dacă nu i s-ar sufla în borș. Este o înțelegere tacită: să-i dăm lui, ca să putem fura și noi. Trai, nenică, pe banii Țării! Potrivit legilor vechi și noi, fiecare are dreptul să-și moștenească părinții. Fostul rege ar trebui să-l moștenească pe Carol al II-lea, care a jumulit frumos România, fiind amestecat și în toate afacerile dubioase, plecând
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fiecare dimineață de dinainte de 1989, 11 milioane (milioane, bă, auzi,11 !) mergeau la un loc de muncă, mai munceau, mai nu munceau, dar mergeau acolo, lucrau și sâmbăta, câteodată și duminica, mulți luau salariul minim ă 1200 lei. Acuma, trai nenică, stai pe podișcă, în fața casei, și-ți vin banii. Stă nesimțitul de 2000 de ani și nu poate să-și sape șanț, dig, să decolmateze, să curețe, și așteaptă televiziunea, neapărat să vină Primul Ministru și Președintele, nu se mulțumește
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cea din „Setea” lui Titus Popovici, unde Safta, trezită la lupta cea mare, striga din rărunchi: „Vrem pământ, că ne-am luptat”. Unde se luptase Safta? Tot acolo unde au lucrat întreținuții guvernului de dreapta, cu măsuri de stânga: „Trai, nenică, pe banii babacului!”. De când primul ministru a îndrăznit să vină cu o nouă lege a pensiilor, care are la bază principiul contributivității, țara a luat foc, toți cei atinși și neatinși de prevederile legii, și-au dat mâna și combat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu Oase și Canțone... totul într-o relatare obturată de digresiuni care viciază uneori coerența narativă. Crizele sentimentale devin pretext al discursului introspectiv adolescentin: "Ooof, ce situație tîmpită! Mă rog, poate cu Ina era ceva, dar nu era momentu' acum, nenică! Înseamnă că îmi dăduse oracolul așa, să se afle-n treabă. Adică dă-l dracu' de oracol, dar bricheta aia chiar nu mai pricep de ce mi-a dat-o, să mor io!... Adică nu că Hari era tîmpită, dar de la
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
avea una din alea. Te miști cu ele și tot restul, dar sunt prea mici. Vrei ceva care să poată fi aranjat. Știi tu, să le faci iuți ca focu - eșapamente și chestii și late-n cur cu șaua cromată. Nenică, pizdele dau buzna. E demență! Mă rog, el are 76le ăsta și Tommy e înalt și mai degrabă slăbănog și într-un fel cam seamănă cu motocicleta care îi crește dintre picioare; de parcă între picioare ar avea o motocicletă și
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
-o prin Belt Parkway și-au făcut slalom prin trafic și Spook și-a tot sucit curu pe șa țipând și răcnind și s-au întors la Greci și el a zis, Drace! Trebe să-mi iau și io una. Nenică, tu nu știi cum e să-ți dorești o motocicletă, și a doua zi era prin centru. Adică, în orice caz, când Suzy i-a zis lu Tommy că-i borțoasă cre'că a fost surprins. Nu știu. N-a
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
în mână, dar s-a ferit când cineva a vrut să-i tragă de pe cap scârba aia de șapcă așa că am zis bine, hai jos să-i vedem motocicleta. Mare brânză. Știi tu, când poliția o termină cu o motocicletă, nenică, e varză. Dar era o motocicletă și mergea. Cre'că nenorocitul ar fi folosit-o și dacă ar fi trebuit să o împingă sau să dea la pedale ca la o tricicletă. Așa că i-a tot tras șuți în demarol
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
un rânjet de mâncător de rahat și noi ne-am dus înapoi sus și câteva minute mai târziu s-a întors și el. Umplând tot nenorocitul ăla de loc cu zâmbetele lui și ținându-și cureaua șepcii legate sub bărbie. Nenică, ți-o zic io, era căcarea lumii. Dar ce mama dracului, eram la chef și nu știam cum e să vrei să ai o motocicletă și curând vorbea cu bătrâna lui Suzy despre motocicleta lui și ea turna pe gât
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
burtoșii de la bar și-au făcut loc și i-au felicitat și au înhățat cât au putut de mult și când s-a terminat botezul și s-au întors cu copilul toată lumea le spunea babacilor că seamănă cu ei (și nenică tipa-i urâtă ca porcu!) și ei pufneau și îi băteau pe spate și le spuneau să mai dea una pe gât și cineva avea un aparat de fotografiat și blițul i-a prins la perete. Bineînțeles copilu a început
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
încăierându-se pe derbedeii cu morgă invitați la kilometricele talk-show-uri ce țin nația trează până la orele mici. Uitând că la poarta televiziunii îi așteaptă Mercedes-urile, haidamacii își amintesc de copilăria petrecută în căruțe cu coviltir și să te ții, nenică, limbaj și educație! Spre deliciul boborului ambetat de excitațiune și revanșă: "Le-a zis-o de la obraz, neicușorul!" Singura necunoscută a propoziției e partea cu obrazul. Și astfel, din talk-show în talk-show, observi că nația s-a nivelat binișor - în
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
de sprijinul telectualilor, că ăștia au susținut guvernul vechi și s-ar putea să-i cauzeze la proprii votanți" (Ciberplai 2000), ca adjectiv: ,Trimiterea la fosta alianță era singurul argument telectual" (EZ 19.08.2003); ,așa-i cum vrei tu nenică, nu mă obstinez că-s mai telectual" (Ciberplai 2003), și chiar ca adverb: , Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea, ce să zică? Fiecare încearcă să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te rîde mapamondu'. Rușine! Stupefiant. Rușine. Stupefiant! Noi dezvăluiri, noi și senzaționale dezvăluiri despre viața sexuală și intimă a unui mare scriitor
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
însă teleleu-Tănase, de râsul lumii. Eu m-am întreținut singur de la paișpe ani. Nu mințea. Păzise până la vârsta aia oile unui unchi de-al lui, când, într-o bună zi, țăranul hotărî să-și vândă mioarele. - Lasă-mi și mie, nenicule, o oaie, nu mă lăsa singur; te rog din suflet. Nenicu nu l-a ascultat, motiv pentru care băiatul s-a dus pe jos până la Găești, de unde pleca o cursă spre București, cu gândul să tragă la un alt unchi
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cheamă experții să ajute la identificare! Și atunci ai liniște! Faci reformă, strîngi și opoziția cu presa pentru usturoi, că tîmpiții ăia nu vor să recunoască din prima toate potlogăriile pe care le-au făcut. Și pe urmă facem licitații, nenicule, și privatizăm pînă nu mai găsim bănci străine unde să punem banii. Cam aceasta este mentalitatea din canalele colectoare ale gîndirii oricărei puteri, mai ales a celor obișnuiți cu ziariștii pe post de lachei. Să fiți obiectivi cu dușmanii, crăpa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
îi trebuie regizori foarte buni, care să facă spectacole-eveniment și să fie și pedagogi; îi mai trebuie actori talentați și... mașiniști pricepuți. Dacă le are pe astea, celelalte sunt ușor de obținut“. Dacă Teatrul Național Timișoara ar fi... Raiul, atunci Nenică ar fi Sfântul Petru: sobru, aproape grav, cărunt și sever în tunica albă, îi întâmpină în prag pe cei ce vin la spectacol și, când le urează cu glas molcom „vizionare plăcută“ ori „o seară bună“, ochii lui nu-ntârzie
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
de altfel orice teatru din orice loc al lumii, nu este Raiul. Ba dimpotrivă, e un loc plin de patimi și furtuni, un front de tensiuni care se descarcă și uneori, în chip fericit, descărcarea lor se transformă în emoție. Nenică sau Nea Nică, așa cum îl alintă cu drag cei care-l cunosc mai bine pe domnul Nica Lazăr, le-a văzut pe toate: și bune, și rele, și mărețe și rușinoase, căci el e singurul, absolut singurul care stă exact
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
după Revoluție. Erau seri cu 2-3, poate 8 oameni în sală. În-tr-o sală de 800 de locuri. Multe spectacole se anulau. Dacă nu se adunau 15 oameni, nu se jucau. Era dureros“. Cel mai greu prag profesional a fost pentru Nenică epoca furtunoasă a „administrației comune“ a Teatrului Național și Operei Române, decizie care a provocat o entropie aproape de haos. Era nevoie de cineva stabil, de încredere, să pornească mașinăria. Directoare era și atunci Lucia Nicoară, secretar literar Doina Popa. Soluția
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o cheamă și au invitat-o să se spele dacă dorește sau să fumeze o țigară. Ea a refuzat. Gore, caporalul, l-a tras într-un colț pe Milu, sergentul, comandantul grupei și i-a propus Să-mi bag picioarele, nenicule, eu așa muiere n-am văzut nici în filme. Hai s-o facem poștă, cu o asemenea ocazie nu ne mai întâlnim noi a doua oară-n viață. Corect, așa e, are dreptate Gore, ar merita să i-o punem
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ținea Mircea, bătrân ca Moș Crăciun, cu un bărboi la fel de alb și cu un toiag noduros în mână. Urmau domnitori mai obscuri, mai ponosiți, pe care gloata nu-i mai știa, așa că trebuia să-i întrebe mereu: "Tu cine ești, nenicule?", dar satisfacția mulțimii fu cu atât mai mare când zări pieptul plin de ceaprazuri al lui Vodă Cuza, cu oca în mână și ținîndu-l de braț amical pe moș Ion Roată. "Hei, bărbuță!" se auzea strigând de peste tot. "Curvarule!" Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la ușă, se aude glasul sonor al lui Johnny: ― Intră! Intru. Fum puternic, lumină obscură, la masa din sufragerie Johnny al meu cu tipa și Claudia jucau cărți. ― Bă, eu am venit de teamă să nu vă bateți. Ce vorbești, nenică, păi ce, suntem sălbatici? Chestia asta cu sălbaticii mi-a plăcut teribil, mai ales că mi-am amintit cum a găsit Adrian, un coleg de-al nostru, apartamentul după ce-i dăduse cheia lui Johnny pentru o întrevedere: dezastru. Patul rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de ce credeți voi că m am apucat eu tocmai de meseria asta? Uite-așa îi am pe toți la degetul mic, Delfinaș, nu e nevoie să-mi spună nici unul ce vrea, îl fotografiez dintr-o ocheadă, asta ți se potrivește nenicule, și gata, își înfige Tușica foarfecele în fîșia de material, fîșfîșfîșfîș, foarte bine, restul n-au decît să creadă că am luat-o razna, mai bine așa decît să te simți neîmplinită, i se pare. Lungimea întreagă a obiectului, lungimea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nouă. — Astea le-am fumat pe toate, nu se lasă Comandantul, milităria nu-i fustăngeală, deși porcii de civili au avut întotdeauna impesia că Armata e obligată să șteargă națiunea la cur ori de cîte ori face pe ea. Răhățeală, nenicule, adaugă tușind scurt. — Hai, lasă mofturile, încearcă să-l înmoaie, cîteva grupe, niscaiva muniție în sus sau în jos, cine crezi că ar băga de seamă, cine crezi că o să le mai țină evidența? Nu fi naiv, e un sfat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]