5,657 matches
-
care setea de evenimente ieșite din comun este mult mai mare decît, să zicem, judecata lucidă și instinctul moral, pare dispusă iremediabil, dintr-un estetism convertit în frigiditate sufletească prin împingerea lui la limita suportabilității umane, să nu observe dramele, nenorocirile de toate felurile, suferințele și agresiunile pentru că, asta e, din pricina acestui hedonism patologic totul devine ceremonial, expresie pură, fără nici o substanță și în afara oricărei etici. A trebuit ca un asemenea caz de barbarie sclavagistă, în care copiii sînt smulși brutal
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
că „sărmanele sale idealuri democratice”, umanitariste, nu-și găsesc împlinirea în noua societate, așa cum spera. Când află că Blocul Partidelor Democrate (B. P. D., condus de comuniști) vrea să-l „aleagă” deputat, exclamă aproape îndurerat: „E cazul a zice: o nenorocire nu vine niciodată singură”. El se arată sceptic față de alegerile din 1946. După ce au avut loc, notează că în desfășurarea lor n-au lipsit intrigile și asasinatele. Profesorul Ion Zamfirescu îl informează că au fost o sută de morți. Acum
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
succes deplin. Răspunsul lui Ceaușescu a fost că asupra hotărîrii de dare afară nu se poate reveni, dacă ea s-a luat, căci vinovații au semnat un angajament cu o altă organizație decît partidul comunist. Ce crede el astăzi despre nenorocirea petrecută atunci? A fost încă o întrebare care nu l-a iritat: bardul este bucuros să i se ceară părerea. Vrea, oricît de obosit ar fi, să-i ajute pe oameni să limpezească situațiile. Iată ce crede el azi, 12
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
de azi nu s-au oprit. “Odinioară, zicea taică-meu, între o calamitate și alta exista întotdeauna un răgaz; de la blestematul ăla de an, calamitățile se succed într-un șir neîntrerupt, n-am mai cunoscut încă o asemenea înșiruire de nenorociri. Nu e și ăsta un semn? I-am spus într-o zi, plictisit: «Tată, am crezut mereu că anul acela trebuia să fie anul Învierii, că avea să pună capăt suferințelor noastre și că trebuia să-l așteptăm cu bucurie
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
cel ce însoțește nașterea!» De atunci, de șaptesprezece ani, tatăl meu a pîndit neîncetat semnele. Dar nu întotdeauna cu aceeași fervoare. Uneori, treceau luni întregi fără să vorbească despre ele nici măcar o singură dată, apoi se întîmpla un eveniment, o nenorocire într-o familie, sau ciumă, sau foamete, sau vizita vreunui personaj, și pe dată o luam de la capăt. În anii din urmă, deși a avut grave probleme de sănătate, nu mai evoca Învierea decît ca pe o speranță îndepărtată. De
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Iată faptul așa cum a fost el povestit de păgubit: "cum stăteam acasă trist, sosește în goană Venerius și-mi poruncește să-i duc pe dată guvernatorului cele două vase; intimidat, cer să-mi fie aduse, ca să nu se întâmple o nenorocire mai mare, și plec spre reședința lui Verres. Când am ajuns acolo, acesta se odihnea; prin casă umblau cei doi faimoși frați frigieni; cum m-au văzut, m-au și interpelat "unde sunt, Pamphilius, vasele": le-am arătat trist; ei
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
bolnavilor din spitale, dârdâielile de frig ale celor din cartierele ghetoizate și chiorăiturile tot mai puternice ale mațelor populației deșelate de mizerie și animalizate de suferință. Puseurile de vulgaritate ale premierului pesedist sunt penultima armă din panoplia acestui partid al nenorocirii naționale. Faza finală o va reprezenta represiuinea violentă și instaurarea fără nuanțe a terorii. Semnele prisosesc: de la mai vechea amenințare cu moartea a ziariștilor de către ministrul forțelor armate, Ioan Mircea Pașcu, la recentul atac al procurorului genereal, Amărie, împotriva așa-
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
cerul nu trimite ploaie, dacă pământul se cutremură, dacă e foamete, dacă se ivește vreo molimă, îndată se strigă: (christianos ad leonem) La leu cu creștinii! Atâția la unul singur? Vă întreb: înainte de Tiberiu, adică înainte de venirea lui Hristos, câte nenorociri nu s-au abătut asupra pământului și asupra orașelor?” (Tertulian, Apologeticul, XL, 23, în PSB, vol. 3, p. 95) Ocolirea persecuțiilor și ferirea de prigonitori „Iar Iisus auzind S-a dus de acolo, cu corabia, în loc singuratic, ferit. Textul acesta
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
jur împrejur, era presărat cu măruntaie și oase omenești, încât nici chiar celor care mai înainte nutriseră ură amarnică împotriva noastră, niciodată nu le-a fost dat să vadă o cruzime atât de mare. Ei nu deplângeau atât de mult nenorocirea celor împotriva cărora se acționa în acest fel, cât mai ales purtarea lipsită de omenie, care se împotrivea firii care e aceeași pentru toți. Într-adevăr, aproape în fața fiecărei porți întâlneai o priveliște care întrecea orice cuvânt, depășind orice descriere
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Pavel, și Moise spunea lui Dumnezeu: Dacă le ierți lor păcatul iartă-l! Dar dacă nu, șterge-mă și pe mine din cartea pe care ai scris-o (Ieș. 32, 32). Nu simt, spune el, cinstea cea de sus din pricina nenorocirii poporului meu! Obștea credincioșilor e un trup. Ce folos de cap că e încununat când picioarele sunt pedepsite?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Că moartea mucenicilor e imbold pentru credincioși, îndrăznire pentru Biserici, întărirea creștinismului, surparea morții, dovada învierii, batjocura dracilor, învinuirea diavolului, învățătură de filosofie, îndemn pentru disprețuirea lucrurilor din lumea aceasta, cale pentru dorirea bunătăților ce vor să fie, ușurare în nenorocirile ce vin peste noi, temei de răbdare, prilej de stăruință, rădăcină, izvor și mamă a tuturor bunătăților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
râs cu atâta poftă. Un râs ca o supapă de siguranță a existenței și, poate, ca o soluție în accesarea stării de echilibru. Un râs declanșat ca un desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine, un râs ce ar fi semănat cu o strâmbătură nesuferită, cu o schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut scuza spontaneității. O spontaneitate indusă de doi protagoniști gravizi de atâta talent și resimțită din belșug
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Adio, Europa! "râsul bezmetic" al unui profesor de filosofie, Candid, în fața unui afișaj de conferințe, unde numele marelui mincinos Karl May, autorul lui Winettou, era înlocuit din greșeală, automat, cu numele lui Karl Marx. Râsul cu valoare culturală devine cauza nenorocirii personajului. E un "râs total, zgomotos", care a făcut să răsune piața publică a orașului. Era reacția spontană a omului cult, ars de nemulțumire, un râs ce acoperea o lume scoasă din cultură și pregătită pentru îndoctrinare întru ascultare. E
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu bună seara și nici să termine cu noapte bună...de unde ai avut matale tăria să aștepți și cum
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Ca de obicei, ca în tot ce este omenesc, abjectul cu sublimul se între-pă-trundeau în acele zile. Și mai puteai vedea și auzi pe Calea Victoriei, pe Dionisie Lupu, în Mântuleasa ceva ciudat, neașteptat, ceva tulburător care apare negreșit la marile nenorociri în fața cărora ființa umană e neputincioasă: misticii de toate nuanțele, iluminații, oratorii stradali anunțând vehement parusia, sfârșitul lumii, necesitatea pocăinței. Bucureștenii mai aveau totuși o salvare: autohtonul, nedezmințitul haz de necaz. Iată și gluma (scrâșnită, macabră, forțată, dar totuși glumă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
dracului în chiloți, în cur, dar niciunde n-ar mai fi avut loc, pe cînd criminalii de kosovari o sondau cu mătăringile lor prin toate găurile posibile. Mare lucru să nu fi rămas gravidă, oh, izbăvește-ne Doamne, și de nenorocirea asta după mare mila Ta... A dormit patru nopți pe ciment, înțepenită de frig, cutreierată prin viscere și creier de șuierul viscolului de afară amestecat cu zăngănitul ferestrelor, pînă ieșea la prima plimbare a zilei, Dumnezeule mare și bun, precum
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
și la felul cum s-a priceput să stoarcă din ea tot ce s-a putut. N-ar mai fi vrut să se lase la mîna te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea de-a regăsi doar ziua de ieri Ordinea lucrurilor e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor atât de grav încât luna îmi cade noaptea-n grădină incendiindu-mi ferestrele Și trebuie să-mi fac o scară de mătase să
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
același timp emoționantă pentru că se ghicește ușor starea de revoltă și de dezamăgire a jurnalistului: „Singura funcție încă vie a fotbalului plasează acest joc, alături de traficul de țigări și de droguri, în plasa economiei mafiote. Fotbalul împarte cu societatea românească nenorocirea de a fi reformabil doar prin oboseala biologică a actualei generații de mafioți” (p.113) sau „Spectatorul cu cecul în mână nu va mai tremura de emoție după un voleu la vinclu, ci mai curând după ce va afla că salariul
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
vorbea cu lucrătorii, si mai ales ședea de vorbă cu d. Ardeleanu, patronul meu de pe vremuri, povestind tot felul de lucruri, fiindcă Ardeleanu era om citit, si fusese și la Paris, studiind să se facă avocat. * Când s-a Întâmplat nenorocirea că s-a Îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la Șuțu, unde i s-a dat o cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc și acolo, și mă duceam bucuros. Uneori veneau să
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Cam atâta știm despre omul care, în debutul nuvelei, se află împreună cu „mai mulți prieteni” - amploiați în administrație - „la masa lor obicinuită într-o berărie”, unde „stau de vorbă (...) despre chestiunile la ordinea zilei”, cea mai incitantă dintre ele vizând „nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, și care fuge din țară lăsând în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani”. Surprinzător, Anghelache
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
se convinge însă că așteptarea este zadarnică și că soarta îi este pecetluită: mai devreme sau mai târziu va delapida! Virtual, a făcut-o deja. Și atunci omul moral din Anghelache alege calea unică de a evita producerea efectivă a „nenorocirii”: sinuciderea. Casa de bani - permanenta, diabolica ispită - trebuie să rămână intactă. Prețul integrității sale este viața lui nenea Anghelache. Camaradul i-a citit, parcă, post-mortem, gândurile: decât dezonoarea, mai bine... Se pune întrebarea: cum află Anghelache în seara fatală că
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-ai avut niciodată ochi? - Așa a fost să fie. - Mă rog, a comentat Inman. Pari foarte liniștit. Mai ales pentru un om despre care s-ar spune că niciodată nu s-a bucurat de partea mai bună
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
o brumă de cafea adevărată. Inman se gîndea la orb. În dimineața aceea cumpărase de la el un exemplar din ziarul Standard, așa cum procedase zi de zi, în ultima vreme. Îi era milă de orb, acum cînd știa cum îl lovise nenorocirea, căci cum poți purta cuiva ură pentru un lucru care ți s-a întîmplat de la sine? Și care-i plăcerea cînd nu poți avea un dușman? Pe cine poți să te răzbuni, decît doar pe tine însuți? Inman își sorbi
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
s-a născut lumea și despre locul către care se îndreaptă ea. Swimmer îi mai vorbea despre vrăjile pe care le învățase el ca să facă să ți se împlinească dorințele. Îi povestea despre farmecele prin care aduci pe capul altora nenorocirea, boala, moartea, despre felul în care pedepsești prin foc răul care ți s-a făcut, despre felul în care poate fi ocrotit drumețul singur aflat noaptea pe drum și despre felul în care poți face ca drumul să pară mai
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]