96 matches
-
trebuia întotdeauna să iei în calcul posibilitatea de a nu fi înțeles ceva. Nu l-am priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rău, care mi-a făcut și mie rău, de parcă mi-ar fi dat un brânci pe scări: — Femeile ca dumneata, ca tine, au un obicei: își plasează sentimentele ca-ntr-o bancă falită. În locul cel mai nesigur și cel mai nenorocos cu putință. Nici nu-i văd pe bărbații aflați chiar lângă ele, îi ignoră dacă îi știu siguri și se uită mereu la cel de departe, care le chinuie, la cel care e cu alta. Mi-a lăsat mâna jos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost cu totul altul. Sentimentele mele mult împuținate pentru Alexandru au crescut brusc la loc, ca râurile după ploaie. Are dreptate conu Costache, chiar numai pentru asta și-mi rupe inima: îmi pun sentimentele în locul cel mai nesigur, mai nenorocos, mă uit la cel care are deja totul și totuși sunt sigură că fără mine s-ar îneca sau că eu am venit pe pământ anume ca să-l salvez. Conu Costache mi-a mai cerut cu o voce străină să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Milă n-am cui a mai cere Grai de mult nu mi-a rămas Ah! amar, dar voi să mor Și milă n-am cui să cer, De la nimeni n-aștept dor Decât de la-nnaltul cer. No. 13 Omul cel nenorocos Mai bine ar fi bucuros De cât pre lume să se nască Și cu amar să viețuiască Mai bine să nu se mai fi-nvrednicit Lumea să mai fi văzut, Să petreacă-n isihie Cu deplină bucurie, Ziua, noaptea se muncește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deplină bucurie, Ziua, noaptea se muncește 423 {EminescuOpVI 424} Și se tot tiranisește. Toți cei ce trăiți în lume Luați pildă de la mine: Starea cea de pătimire Ce mi-au fost foarte împrotivire, Să nu mai fie altul în lume Nenorocos ca și mine. Norocule blăstemate, Ce nelegiuite fapte Vezi întru ale mele urmări, Întru tot feliul de stări Îți bați joc de omenire. O, nedreaptă cumpănire, Apoi fiind dar cumplită De ce ești și otrăvită, Unora le răpești de față Altora
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai țin vr-odată la piept mâna ta. No. 64 Ah, amară despărțire, Ah, ce moarte cu cumplire, Amorul când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte; Că moartea îl chinuește, Despărțirea-l pedepsește. Eu sunt acel ticălos Tânăr și nenorocos. No. 65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai țin vr-odată la piept mâna ta. No. 64 Ah, amară despărțire, Ah, ce moarte cu cumplire, Amorul când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte; Că moartea îl chinuește, Despărțirea-l pedepsește. Eu sunt acel ticălos Tânăr și nenorocos. No. 65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ne păcălească spunând, de exemplu, că se obișnuise cu vizitele zilnice ale lui Cipriano Algor și că, deși din respect pentru adevăr, n-ar fi putut jura că sunt prieteni, oricum avea pentru el o anumită simpatie, mai ales din pricina nenorocoasei situații profesionale în care se afla bietul om. O minciună dintre cele mai nerușinate, cum este evident, de vreme ce, trecând de la dezvăluire la excavarea adâncurilor, ne vom da seama de îndată că manifestarea de exasperare a subșefului nu făcuse decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
timpul să ne întoarcem atenția spre cuptor, să băgăm mai multe lemne, cu grijă, totuși, Marçal, nu uita că oboseala amorțește reflexele de apărare, le încetinește, vezi să nu sară din nou dinăuntru, cum s-a întâmplat în ziua aceea nenorocoasă, vipera șuierătoare de foc care ți-a însemnat mâna stângă pentru totdeauna. Cam asta i-a spus Marta, mă duc să spăl vasele și să mă culc, ai grijă, Marçal. A doua zi de dimineață, foarte devreme, ca întotdeauna, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca Rotari, scăpasem din încăierări doar cu câteva zgârieturi, pumni și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe faleza care domina golful Jefuitorilor de corăbii, vizibil cufundată Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin adevărat că Marie se afla În inima Întregii povești. Pescărușul, crabii, biletul scris În dialect breton. Totul Îl readucea mereu la ea, În esență cam asta Îi spusese. - Ești un martor cheie, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de juisări nocturne, o plăcere urmată de o stare de inconfort fizic și psihic, la trezire. Chilotul era Îmbibat de sămînța revărsată zadarnic, sortită, parcă, să nu afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași invizibili, o mîzgă diluată ce avea să se piardă, amestecată cu lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al orașului. Hrană pentru bacteriile ce purificau, În parte, undeva În stațiile experimentale de reciclare, apele reziduale; erau Încercate metode
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica? Antonia, lasă-ne! Îi lăsase; nenorocoasă, cum fusese toată viața, poate și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe lume o gazdă atât de plăcută, să nu fi nevoit să stai la cămin, în mijlocul cine știe cărui stup de nesimțiți, care studii n-avea, o ignora pe engleză și, în plus, uita să se spele pe picioare. Zilnic, băieții ăștia, nenorocoși, se îmbăta, în perioadele în care nu găsea spirt, numai descălțîndu-se și aspirîndu-și mirosurile care le emanau de pe picioare. Sinistratul poseda, de acum, degete la picioare de două ori mai curate și de două ori mai subțiri decât tot restul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aruncați amândoi în condiții deosebite, și aceeași energie fundamentală s-a tradus la tine într-o prostie, la mine într-un miraj continuu. Eu se pare că am izbutit parțial, fiindcă am picat într-un timp fără furtuni, tu, mai nenorocos, ai nimerit o epocă tenebroasă, în care unii din voi ați confundat crima cu eroismul, creîndu-vă o morală echivocă. La urma urmei, cine știe cum va înregistra viitorul aceste reprezentații pe care le-am dat cu toții ca niște actori inconștienți? Fi-voi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indispus. Pe vremea asta se găsescbani pentru construcții de lux. În schimb, nu se înființează o nenorocită de conferință. Într-adevăr, Ioanide își continuase opera nestingherit, cu concursul solidului primar. Executarea lui Tudorel atrăsese atenția asupra cazului său de tată nenorocos și făcuse să fie uitat arhitectul. Pomponescu nu îndrăznise a pronunța numele lui Ioanide într-o împrejurare așa de atroce, cu toate că indispoziția lui nu scăzuse, și astfel, prin efectul labilității părerilor și sentimentelor, chestiunea bisericii fu complet abandonată. Îi fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la loc. VEHICULUL costumat ca el, intră, o sărută pe EA pe gură și dispare) EL: Durerea nu-i ceea ce stă într-o rână, metastazicul. Durerea este Geometria puternic însângerată, și mai este norocul de la sine înțeles într-un peisaj nenorocos, pe care ești silit chiar de către cea mai mizerabilă topografie să-i recunoști volumul și să-l descoperi fără întârziere. Ucigașul meu își recunoaște victima mai înainte ca ea să fi avut acces la simțurile lui, ca să se poată lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fericire; cu gînduri; greșit; iarna; indiferență; interior gol; inutil; încercare; încordat; încurajare; înfumegat; înnorat; se întîmplă; întîmplător; întunecat; a înveseli; jale; lipsit; lumină; luna; lungă; luni; manipulat; mare; milos; mîhnire; moarte; monoton; morocănos; mort; motiv; necazuri; neconsolat; neîmplinire; neînțeles; nenorocire; nenorocos; neplăcut; neputință; nevoi; nevoie mare; nevoie; ca niciodată; ca noaptea; nori suri; notă la mate; ochi; orb; se pare; pasiv; păcat; pămînt; pesimist; plăpînd; plictisit; plîng; plîngăreț; a plînge; port; posac; povară; privirea; prost dispus; pustiu; răvășit; rece; roșu; sărăcie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de care ea, soția, este și nu este vinovată. Actrița își adaugă în palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit pentru d-sa. Iubirea cea mare și unica face din ființa Poetului (așa ne place să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
le schilodească. Vinerea bărbații nu lucrează la vie, nu găuresc în lemn, nu încep nici un lucru, nu cumpără și nu vând. Vinerea simbolizează ziua zidirii omului, este ziua când s-a răstignit Hristos. Sâmbăta este o zi nefastă, cea mai nenorocoasă din săptămână, având un ceas rău. Sâmbăta nu se începe nicio lucrare și nu se pleacă la drum. Duminica este o zi bună, o zi mult iertătoare.71 Duminica este văzută ca fiind cea mai mare peste toate zilele săptămânii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin moarte viața atinge apogeul. Există, desigur, multe și diferite feluri de a muri. Sînt norocoși aceia care pot să moară printre prieteni și rude, cu demnitate, fotografiați sau filmați, cu o nuanță de autoritate nedefinită pe fețele lor eroice. Nenorocoși sînt aceia cărora și au fost cîteva sute de milioane doar în secolul al XX-lea li se răpește posibilitatea unei "morți individuale" (Rainer Maria Rilke), a căror moarte este forțată, anonimă, de parcă propriile lor morți ar muri de o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Hippas din Metapont, matematician și membru al confreriei pitagoriciene. Secretul numerelor iraționale avea să îi provoace mari necazuri. Legendele sunt foarte confuze, pline de versiuni contradictorii referitoare la trădarea și soarta lui Hippas. Matematicienii de până acum au vorbit despre nenorocosul care a dezvăluit lumii secretul numerelor iraționale. Unii spun că pitagoricienii l-au aruncat pe Hippas de pe puntea unui vas, înecându l - o pedeapsă dreaptă pentru distrugerea unei atât de frumoase teorii. Sursele antice susțin că ar fi pierit în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
În inimi ne-a intrat când mama ne-a dat viață. Chiar din fragedă pruncie dușmănia ne-a-mpărțit; Ce spun eu? chiar înainte să ne naștem ne-a-nvrăjbit. Cauza nu-i alta decât sângele incestuos! În timp ce ne unea pe noi același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru, știi bine, din leagănul de prunc, Ne va urma probabil până și în mormânt. S-ar zice că și cerul, printr-o funestă hotărâre, Pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]