102 matches
-
fierbe laptele pe care cu închipuirea noastră lașă nu ne vom mai sătura să-l bem scurt pe doi podul de piatră cîteodată se va dărîma cîteodată nu se va dărîma totul va depinde de cît de norocos sau de nenorocos vor fi imberbul sau infanta domnul sau doamna amantul sau amanta care trec fără încetare pe el scurt pe doi atențiune bufniță neagră la orizont moarte (ne)iubită trei pași înapoi nu fluierați copii hai hai treizeci și trei de pași înapoi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
declarații ale lui august '89? Iar "zumzetul domol de coleoptere", nu e cumva zbaterea cuminte întru căpătuială a "auguștilor" luptători, care, de la o vreme, și-au ascuns aripile? Și cît de tristă e Moldova pe ruinele spumoaselor și atît de nenorocoaselor bătălii: "grădină uitată" în care "merele își rumenesc încet păcatul". Cei neînfruptați din festinul marilor înfrîngeri, pot lua drumul visărilor de la capăt: "noi încă tineri / nu numărăm victoriile trupului / avem iluziile toate la îndemînă / și putem visa frumos lucruri rare
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
un răspuns oferit unei anchete a revistei Ateneu de către Daniel Dumitriu (pe urmele, specifice eseistului în discuție, ale lui G. Călinescu). Exegetul ieșean prețuiește "cel mai mult"la un om "sărăcia", iar la un scriitor "modestia": "Săracul poate fi neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe, coborînd
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
o asemenea situație și-a adus contribuția și o largă parte a criticii (de bună condiție), care și-a cheltuit vocabularul entuziasmului pentru exponenții "primului val" șaizecist, fiind, prin forța lucrurilor (mai bine-zis, printr-o vinovată consecvență), reținută față de reprezentanții nenorocoși al celui de-al "doilea val". De la asemenea premise pornește ampla "antologie comentată" a lui Constantin Abăluță, intitulată Poezia română după proletcultism. El însuși unul din poeții importanți ce au suferit nedreapta discriminare și totodată un temeinic cunoscător al poeziei
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
basmic nu își pierde valabilitatea. Există două stadii prin care trec personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
Alexandru Vlahuță care e pe la Râmnicu Sărat (la Dragosloveni n.n.) și că odată luând foc apartamentul a ars și această masă. Mare păcat, că ar fi fost foarte frumos, în Muzeul lui Caragiale, să fie acolo mărturie atâtor scriitori, sunt nenorocoși de aceasta. O masă de scris pare un lucru de nimic, dar este totuși foarte impresionant, căci prezintă o epocă întreagă, o serie întreagă de intelectuali care au participat la ea”. (V. Ion Buzași, Scriitori români și Blajul, - Mențiuni de
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
documentului Eliberarea unui nou pașaport în cazul pierderii, deteriorării sau furtului celui anterior implică, după cum este și firesc, depunerea unei solicitări în acest sens la sediul Biroului de profil din Calea Aradului nr. 56. Trebuie spus că posesorii neatenți sau... nenorocoși ai documentului de călătorie respectiv - aflat în termenul de valabilitate - sunt pasibili de plata unei amenzi contravenționale al cărei cuantum este cuprins între 400 000 și 800000 de lei pentru prima pierdere și între 700 000 - 1 500 000 de
Agenda2004-14-04-general4 () [Corola-journal/Journalistic/282260_a_283589]
-
cum flutură poalele lunii negre nespus de vesele pe un braț descărnat al asprei cruci cardinale de care se vorbise în neștire la știri o să treacă și iarna mi-am spus precum îmi trecuse prin față copil fiind șopârla aceea nenorocoasă fără direcție căreia i-am tăiat coada dintr-o mișcare cu un topor uite-așa de-al naibii așteptând să văd când îi va crește la loc În carne vie Aproape nimic din această pândă nu va fi pierdut și
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
aruncați amândoi în condiții deosebite, și aceeași energie fundamentală s-a tradus la tine într-o prostie, la mine într-un miraj continuu. Eu se pare că am izbutit parțial, fiindcă am picat într-un timp fără furtuni, tu, mai nenorocos, ai nimerit o epocă tenebroasă, în care unii din voi ați confundat crima cu eroismul, creîndu-vă o morală echivocă. La urma urmei, cine știe cum va înregistra viitorul aceste reprezentații pe care le-am dat cu toții ca niște actori inconștienți? Fi-voi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indispus. Pe vremea asta se găsescbani pentru construcții de lux. În schimb, nu se înființează o nenorocită de conferință. Într-adevăr, Ioanide își continuase opera nestingherit, cu concursul solidului primar. Executarea lui Tudorel atrăsese atenția asupra cazului său de tată nenorocos și făcuse să fie uitat arhitectul. Pomponescu nu îndrăznise a pronunța numele lui Ioanide într-o împrejurare așa de atroce, cu toate că indispoziția lui nu scăzuse, și astfel, prin efectul labilității părerilor și sentimentelor, chestiunea bisericii fu complet abandonată. Îi fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la culcare. Toată zona era acum un mare maidan, de parcă tot ce-i dăduse viață și-nsuflețire, toată lumina nopții, ar fi venit de la cei câțiva litri de lichid sidefiu vărsați în mii de prezervative, ce acum străbăteau probabil, flotilă nenorocoasă, canalele și scurgerile orașului, licărind acolo ca niște lumânărele, scoțând din noapte aici o față ascuțită de șobolan, acolo un ghemotoc de vată plină de sânge... Nici orașul decent nu era mai însuflețit. Aceleași clădiri cu frontoane baroce, în formă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult se schimbase: ochii săi întunecoși erau înfundați tare și ardeau ca o flacără pe jumătate stinsă; fața-i era zbârcită și fruntea încrețită. El zăcea tăcut și nu răspundea la vorbele mele. Servitoriul [î]mi înmînuă pe ascuns epistola nenorocoasă. Era de la don Caldero și suna astfeli: Domnule conte! Când va ajunge epistola aceasta la domnia-voastră, eu nu voi mai fi, ea stă scrisă gata în portofoliul meu, spre a vă fi trămisă după moartea mea. Vă sânt datori c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o operă de-o viață, după cum am și făcut, de a îndeplini misiunea ce-mi fusese criptic formulată pe-o coală prăpădită ce nu era, probabil, decât intenția cuiva de-a scrie o glumă dadaistă. Drept sau nedrept? Norocos ori nenorocos? Cu sens ori fără sens? Întâmplare sau predestinare? Întreg la minte ori nebun? Suc sau sos? Ei bine, indiferent dacă era sau nu treaba pe care o aveam de făcut, ea este de-acum terminată. De bine, de rău, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de nenorocos carnaval... M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la tanti Aura. Ester s-a așezat pe tron și i-am pus coronița aurie peste pletele ca sârma de cupru, în pălărie nu mai erau decât trei bilețele cu locurile de joacă: școala veche, foișorul și camera mea. Ester, nenorocoasă ca de obicei, a tras locul cel mai închis, cel mai sărac: camera. Ce să faci într-o odăiță înghesuită, cu sobă de teracotă, pat și aproape nimic altceva? Nu știam pe atunci un adevăr pe care accesul la REM
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
credințe care au supraviețuit până în zilele noastre în practica și mentalitatea constructorilor rurali din unele zone ale Transilvaniei. Astfel, „dacă vreun meșter se taie în timpul cioplitului unui lemn, lemnul acela nu mai e folosit la construcție, deoarece e considerat ca nenorocos” (37, p. 227). Pe de altă parte, rănirea meșterului în timpul ridicării unei case noi este considerată ca fiind de rău augur. Se crede că oamenii care vor locui în acea casă se vor îmbolnăvi și vor muri. Informatorii populari relatează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la întoarcerea în Japonia. — La vremea asta în ținutul meu are loc sărbătoarea alungării blestemelor, zise Tanaka. Încruntarea lui obișnuită dispăruse și acum zâmbea către Nishi. Se numește „pictatul cu tuș”. Îi întâmpinăm pe cei care vor avea un an nenorocos și le pictăm fețele cu tuș. Se zice că astfel se alungă nenorocul. — Și noi avem în sat ceva asemănător, încuviință Nishi. Tinerii ard funii de paie și amestecă cenușa cu zăpadă, apoi trec din casă în casă și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuia întotdeauna să iei în calcul posibilitatea de a nu fi înțeles ceva. Nu l-am priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
graiul. Dar în secunda următoare s-a făcut întuneric și turul a fost anulat; nici unul dintre parteneri nu a vrut să recunoască jocul valabil, s-au încăierat. Au spart. Au strigat. Câțiva au cerut capul Magistratului. Unul - probabil norocosul cel nenorocos - a zis că va pune foc. La flacăra unei lumânări care prin formă și dimensiuni nu exprimă o destinație precisă - tort, pom de Crăciun, ornament -, pentru că toată ziua ți-a mers prost, ai hotărât să strici petrecerea de la Cazinou. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de juisări nocturne, o plăcere urmată de o stare de inconfort fizic și psihic, la trezire. Chilotul era Îmbibat de sămînța revărsată zadarnic, sortită, parcă, să nu afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași invizibili, o mîzgă diluată ce avea să se piardă, amestecată cu lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al orașului. Hrană pentru bacteriile ce purificau, În parte, undeva În stațiile experimentale de reciclare, apele reziduale; erau Încercate metode
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica? Antonia, lasă-ne! Îi lăsase; nenorocoasă, cum fusese toată viața, poate și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ne păcălească spunând, de exemplu, că se obișnuise cu vizitele zilnice ale lui Cipriano Algor și că, deși din respect pentru adevăr, n-ar fi putut jura că sunt prieteni, oricum avea pentru el o anumită simpatie, mai ales din pricina nenorocoasei situații profesionale în care se afla bietul om. O minciună dintre cele mai nerușinate, cum este evident, de vreme ce, trecând de la dezvăluire la excavarea adâncurilor, ne vom da seama de îndată că manifestarea de exasperare a subșefului nu făcuse decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
timpul să ne întoarcem atenția spre cuptor, să băgăm mai multe lemne, cu grijă, totuși, Marçal, nu uita că oboseala amorțește reflexele de apărare, le încetinește, vezi să nu sară din nou dinăuntru, cum s-a întâmplat în ziua aceea nenorocoasă, vipera șuierătoare de foc care ți-a însemnat mâna stângă pentru totdeauna. Cam asta i-a spus Marta, mă duc să spăl vasele și să mă culc, ai grijă, Marçal. A doua zi de dimineață, foarte devreme, ca întotdeauna, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
numele Persiei În paginile din Annapolis Gazette and Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau „Iran”, prescurtarea unei expresii foarte vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a vrut să ne facă să Înaintăm În ritmul Occidentului, ne-a condus direct la naufragiu. Părea să sufere pentru că spusese asta; m-am ferit, așadar, s-o contrazic. Șirin adăugă: — Persia mă face să mă gândesc la un velier nenorocos. Marinarii se tot plâng că n-au suficient vânt ca să Înainteze. Și, dintr-odată, ca spre a-i pedepsi, Providența le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]