351 matches
-
și le trimit la reviste, fără a fi urmat vreodată cursurile facultății de Litere, nu le-ar conveni să fie numiți amatori. Nici măcar literatul cu oarece educație muzicală nu ar consimți bucuros la statutul său de amator, lăsîndu-l mai curînd nenumit. Categoric, cuvîntul "amator" are conotații negative. Asemenea conotații încearcă Booth să elimine, cu această carte. Mai întîi de toate, ne atrage atenția asupra etimologiei cuvîntului: amator vine de la latinescul amare, prin urmare semnificația sa inițială nu se leagă de îndemînare
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
voce relatează povestea - Maria așteptându-și sfârșitul. Copilul cu nume schimbat Un copil de 5 ani își pierde părinții în timpul călătoriei pe mare și un bărbat vârstnic începe să-i poarte de grijă. Amândoi ajung în Novilla, într-o țară nenumită, în care se vorbește limba spaniolă. Li s-a șters trecutul, memoria și își încep aici noua lor viață, cu alte nume: David și Simon. Bărbatul știe că trebuie să-i găsească mama și are convingerea că o va recunoaște
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
realism naiv”). etică și respectul pentru ceilalți. Diversele forme de activitate 2. Mintea percepe ceea ce este dat obiectiv, dar mereu și mentală - gândire, memorie, analogie, interpretare, rațiune, numai cu ajutorul formelor ,,subiective” sau ,,proiecții” proprii, intuiție, precum și alte operații sau resurse nenumite - ne de cele mai multe ori ca interpretări personale și/sau sociale permit să descoperim conexiuni și relații între posibilele (numit uneori interacționism sau constructivism). obiecte ale intereselor noastre. 3. Mintea creează tot ceea ce percepe sau concepe unele De asemenea, trebuie ținut
Obiectiv - subiectiv relaţie duală în cadrul înţelegerii sau formă speculativă de ameţit omenirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_48]
-
din carte se revendică din această filiație. Vârful volumului, de pildă, Proprii ipostaze ale propriei geneze, își conține „uvedenrodele” sale, „vir-o-con-goeo- lig”-urile sale, deghizate în manierisme formale de tot soiul: „În ziua aceea,/ pe cât de vestită, pe atât de nenumită/ mă aflam închis într-un OU/ deținut al Ordinului LANCEA UTOPIC?/ în numele unei/ DEZORDINI universale/ peste care DICTATOR era un vierme/ al cărui nume este foarte greu de/ pronunțat,/ ceva în genul ISZLMGMTCUSCEAUKI” (p. 28). Încărcătura esopică a ultimelor două
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
Și această piesă are la final un scurt Synopsis în care autoarea explică mesajul piesei. O altă piesă, cu titlu nu prea estetic, ba chiar provocând oarecare oroare, “Râme, melci, viermi, șerpi” - cu alte cuvinte, târâtoare. Are, de asemenea, personaje nenumite: Tânărul X, Bătrânul X, Vecinul X, Doctorul X. Acest procedeu, de a numi personajele cu X, indică faptul că oricine poate fi în locul lor, onomastica nu contează, de vreme ce oricui i se poate întâmpla să aibă o fobie, să se teamă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele următoare, și venea din evaziunea în narcisism! Parcă pentru a mă degaja de umbra "protectoare" a personajului sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Moisescu, pe Silvia Ghelan, Ilie Gheorghe, Florin Piersic, Caramitru, Iureș, Mălaimare, Mihăiță, Mircea Rusu, pe Valeria Seciu, Mariana Mihuț, Maia Morgenstern, pe Măniuțiu, Tompa Gabor, Dabija, Darie, Strumer, Buhagiar, Lia Manțoc, pe Emil Boroghină, Constantin Chiriac și pe alții mulți nenumiți. Prin anii a veacuri două ei au creat miracole, făcând teatrul să existe și implicit și criticul să existe. Lor le-am mulțumit și prin fiecare am mulțumit teatrului. Nu aș dori însă ca vorbele mele să pară cumva ocazionale
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
ne oprim asupra cîtorva exemple: astfel, după cum subliniază Zumthor, în literatura franceză se remarcă absența persoanei autorului, je nu are o valoare cu adevărat autoreferențială pe planul discursului. El se substituie vreunei figuri tipice, în mod normal impersonală, ce rămîne nenumită, dar pe care o desemnează implicit - în spațiul sud-est european această caracteristică este și mai accentuată, cel care scrie este "călugărul", "principele", mai tîrziu "boierul". Deci, inevitabil, noțiuni clasice, ca cea de epigon și cea de creator original, cărora li
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
lansează albumul Eros, al doilea din discografia sa, joi, 13 Octombrie, în clubul Silver Church din București, începând cu ora 21.00. După ce au prezentat în decembrie 2010 și mai 2011 primele două extrase pe single, Comandant de zbor și Nenumit, Oliver lansează albumul la care a lucrat timp de trei ani și a cărui piese au fost pe rând prezentate publicului în concerte. Albumul Eros conține 13 cântece, produse și înregistrate în totalitate de către membrii Oliver în studioul propriu, și
Oliver lanseaza Eros, cel de-al doilea album al trupei () [Corola-journal/Journalistic/69038_a_70363]
-
obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă era risipită,/ Un om arunca imagina timpului pierdut./ Pe noi ne înfiorau culorile și sunetul căzut.// Rătăceam împreună pe străzi nenumite,/ Prin timpul de totdeauna./ Culorile și înoptările nu erau oprite/ De nici o rugă./ Prea sus, cerul așeza crengi înflorite./ și visul pentru nimeni nu rătăcea pe drum./ Peste toate era oboseală grea - / Nu se mai vedeau numerile porților - / Noi visam
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
iberic câteva cărți ce i-au asigurat o solidă reputație în ierarhia liricii spaniole postbelice, precum Poemas patéticos (1948), Inominada luz (1949), Proporción de vivir (1954) (premiul "Juan Valera" îi fusese acordat în 1954) și că Opt poeme din ciclul "Nenumită lumină" i-au fost publicate la Paris în traducerea lui George Ciorănescu și cu o introducere de Al. Ciorănescu, în 1963. În același an, se tipărea însă tot la Paris, sub îngrijirea lui Virgil Ierunca și cu o prefață a
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
la fel ca pentru cei doi ucenici care-l întâlnesc pe Isus înviat în drumul lor spre Emaus, dar nu-l recunosc, nimic nu e de la sine înțeles pentru cei patru eroi ai acestui roman: Bobby, Luca, Sfântul și naratorul nenumit, adolescenți proveniți din familii burgheze, cu o fermă educație catolică. Toți patru sunt frământați de întrebări la care nu află răspuns, întrebări despre bine și rău, prietenie și credință, dragoste și moarte. Declanșatoare a crizei lor este Andre, fata de
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același timp, mai aproape ca niciodată. Ca și cum ar fi devenit parte din el. O parte imposibil de amputat și, totuși, bolnavă. — Poate că nu. Nu încă. Somnul cu vise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
invocat în lucrare, înainte de prezentarea cercetării, și alte date autohtone care ni le legitimează. O altă limitare este dată de faptul că am realizat o monitorizare fără pas statistic. În orice caz, dincolo de limitările amintite și de altele cu siguranță nenumite, ar fi util ca publicațiile să popularizeze subiectul, chiar și la nivel teoretic sau prin exemple de bună practică din mediul internațional și autohton (chiar dacă sunt puține), și aceasta în lumina tuturor argumentelor pe care le-am adus în paginile
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac, să citească pe fața eroului său caracterul și destinul personajului. Iar prima apariție a celuilalt erou principal, Tuzluc, apariție sonoră, prevestitoare, sub forma zgomotului pașilor ce coboară încet
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Scott Bryan Wilson în The Quarterly Conversation, nr. 9, toamna 2007: Persoana întâi, persoana a doua și persoana a treia sunt folosite interșanjabil (și se schimbă destul de des) de cele mai multe ori fiind centrate în jurul punctului de vedere al unui protagonist nenumit. Aceste elemente, combinate cu simțul timpului și al cronologiei care sunt de-a dreptul haotice (în asemnenea măsură încât evenimentele se contrazic în cadrul aceluiași capitol), contribuie la caracterul straniu, asemănător visului din structura romanului lui }epeneag.(...) Complet absorbitoare în timpul lecturii
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
fete, desigur nevinovată, și în capitolul 19, care descrie lumea pe dos, dictatura, demonica religie politică. Încheierea, splendidă, este o adevărată găselniță literară: scribul nu mai are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999), Monica Lovinescu are unul dintre cele mai frumoase elogii aduse cuvântului și una dintre cele mai profunde profesiuni de credință ale unui scriitor
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde, între care lumi nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o ...față și vă voi spune adevărul!”pare să implore Bacovia, cu silabe de plumb. Mască! Deci, iar se-ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bunicului Mircea să rămână doar reverberația gravă a unei voci și amintirea aproape fantastică a unor pași imenși, e nevoie ca pe undeva, prin cotloanele acelea abia știute ale creierului, să se furișeze și altceva, un fel de luminiță fistichie nenumită, care, în contact cu gărgăunii ăia de acolo, să producă un soi de scurtcircuit benefic prin care, să zicem, să-l vezi dintr-odată pe Coșuță oprit în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful se va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
va da la o parte și nu va rămâne decât asfaltul. Sunt aproape convins, fără vreun argument de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]