2,172 matches
-
XXI. Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească Ediție de Doina Lemny și Cristian-Robert Velescu Editură Humanitas, București, 2004 Volumul apărut la Editură Humanitas mi se pare a fi unul dintre evenimentele vieții culturale românești din 2004, trecând din păcate aproape neobservat și nefiind inclus în topurile evenimentelor editoriale ale anului trecut. În anii cincizeci, Brâncuși îi desemna că legatari universali pe tinerii artiști Natalia Dumitresco și Alexandre Istrati, veniți în 1947 cu o bursă la Paris. Prin decesul Nataliei Dumitresco în
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Lavric și Ștefan Vianu sunt trei nume dintr-o serie cuprinzătoare) care își vor publica în foarte scurt timp tezele de doctorat în cadrul colecției Academica. Pe lângă ei, alți tineri au apărut deja la Humanitas, iar cărțile lor nu au trecut neobservate. Domnul Nicolae Breban ar putea, bunăoară, s-o întrebe pe Constanța Ghițulescu, autoarea premiată a memorabilului studiu În șalvari și cu ișlic, dacă Humanitas dă sau nu credit vocilor proaspete care știu să scrie și au ce să spună. De
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate înțelege, așa cum am văzut, "refuzul orgolios al coabitării în suferință". Bazîndu-mă pe discuțiile avute cu unii interlocutori ai mei, nu puțini, pe această temă, înclin să cred că dacă evreii consideră în general
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
și condamnabilă, atitudinea încurajatoare a lui Ion Iliescu față de actele de vandalism săvârșite în acele împrejurări. Scrisoarea a mai apărut în presă, în traducere, la scurtă vreme după momentul primirii, dar din cauza avalanșei de evenimente de atunci a trecut aproape neobservată și ulterior a fost uitată. Oricum, până în prezent n-a mai fost publicată într-o revistă literară, unde își are locul datorită calității expeditorului ei. Totodată, n-a fost reprodusă niciodată în facsimil, așa cum apare acum în revista noastră: "Tullimaar
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
ajutorul de stat rămân fără un răspuns pozitiv. Strategia ușor extravagantă de a se abona la Scânteia, gest care ar fi trebuit să fie interpretat de autorități ca o deschidere și o formă incipientă de adeziune față de noul regim, trece neobservată. în acest context supraviețuirea sa și a soției sale rămâne sub semnul probabilității. La un moment dat, preotul satului îi mărturisește că i-a văzut numele pe o listă a celor ce urmează să fie arestați. Singura posibilitate de a
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
contribui la rîndul lor cu un onirisim prost temperat de o atitudine "nonoedipiană" în materie de dragoste, pe urmele lui Sade, Freud, Breton și, ei bine!, Engels. E oarecum de mirare că marxismul grotesc al ultimilor avangardiști a trecut aproape neobservat. Dacă i se acorda atenția cuvenită, s-ar fi luat în seamă dubla trădare de către avangardiști a proiectului modernist de reformă și radicalismul lor ar fi fost evaluat cu mai multă circumspecție: pe de o parte, renunțarea la ontologic și
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
stăpîn, cu straturi de ceapă, cu o casă mare construită în anii din urmă - a Colonelului -, cu o bodegă, "Tractorul șifonat", locul de întîlnire al bărbaților. E o stradă cu ferestre și porți multe, din spatele cărora îi poți privi, aproape neobservat, dar mereu bănuit, pe cei de afară. Decorul bine compus, firesc și comun, al unui rai domestic contemporan, de lume mică, dar nu închisă, cu ritm și istorie proprie, izolată la marginea unei lumi mai mari, din care-i sosesc
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
ignorate, cel mai adesea, de publicul larg. Dacă o știre de prima pagină poate capta interesul cititorilor/telespectatorilor/ascultătorilor vreme de cîteva zile, știrilor din interior li se potrivește cel mai bine statutul de efemeride, ele trecînd cel mai adesea neobservate, sau, în cazul în care au atras totuși atenția cuiva, fiind uitate în chiar ziua apariției lor. Cu toate acestea, în spatele acestor informații pe care obișnuim să le trecem la categoria faptului divers se pot ascunde revelații de mare profunzime
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
cât și în afara granițelor Italiei, Umberto Eco a ajuns să reprezinte, fără doar și poate, o instituție. Cu toate calitățile și defectele pe care o instituție le presupune. Adulat sau, dimpotrivă, detestat, Marele Umberto nu poate trece, în nici un caz, neobservat. Iar dacă ar fi să ne ghidăm după tirajele aiuritoare în care apar (și se vând) scrierile lui (chiar și reeditările), nu ne rămâne decât să ne închipuim că, în Italia, le recitesc până și cei ce le contestă (sau
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
și nimic mai mult decât atât (chiar dacă, în mod cert este și asta!) Să nu uităm, de pildă, că a constituit unul din evenimentele verii editoriale italiene, alături - printre altele - de Tendenza Veronica a Mariei Latella! Ceea ce nu poate trece neobservat este faptul că - în ciuda lipsurilor și neajunsurilor sale - acest Amarcord sui-generis (care s-ar fi putut numi la fel de bine și Viva Italia! întocmai ca filmul fellinian) merită fără doar și poate citit. Pentru simplul motiv că, deși departe de a
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit - până la obsesie și, să nu ne ascundem după deget, cu visceral refuz , cele bune trec neobservate încât o împrospătare a memoriei colective se pretinde efectuată. Asta numai și doar în cinstea dreptății și întru salvarea sufletelor noastre... Moderatorii, crainicii posturilor de televiziune - conducerile acestora au drag de bâlbâiți - se arată pătrunși, fostul mare demnitar revine în
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
ultima clipă, în mare grabă. Cu o zi înaintea sosirii mele la Frankfurt, României i se dădea undă verde pentru aderarea la termen în 2007. Graba cu care în ultima vreme pașii Bucureștiului spre Europa fuseseră făcuți nu a trecut neobservată... Dar uneori graba și nu numai ea, strică treaba. Aici la Frankfurt pe Main cel puțin, așa s-a întîmplat. Este trist pentru o țară care are un serios potențial cultural și care din perspectivă editorială este branșată aproape la
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
economiei de piață, afirmarea ei literară și în general culturală rămîne în afara Europei. Cine știe unde. - Dar viața literară franceză cum ți se înfățișează? Este frenetică, așa cum mi-o imaginez eu de la București, sau agonizează? Este înregistrată de conștiința publică sau trece neobservată? Care sînt vedetele momentului? Care sînt discuțiile cele mai pasionante? - întrebările unui critic mă îndeamnă înainte de toate să definesc conceptul. Dar o expunere în doar cîteva cuvinte e imposibilă. Prin ,viață literară" francezii înțeleg tot ceea ce apare la un moment
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
părți, inclusiv în variantele lui recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil. Las că aberația de a dori să ostracizezi estetica nu trece neobservată nici pînă la colț. Compoziția literară din care lipsește virtutea ei principală ce o face expresivă, adică elaborarea stilistică specifică, și situarea într-o concepție despre frumosul estetic, ar fi ca o prună fără prunicitate. (Dar poate că nu dau
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Rodica Zafiu În fața mulțimii anglicismelor din ultimul deceniu, alte surse de împrumuturi aproape că trec neobservate. Deși internaționalizarea lexicului nu se reduce la engleză, cel puțin în sfera culturii, a consumului și a divertismentului. Dintre italienismele relativ recente preluate de alte limbi și devenite termeni internaționali, multe aparțin domeniului culinar: pizza, spaghetti, ravioli, broccoli etc. În
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
de negustorii de mașini, de contrabandiști chiar, de clienții Eurolines-ului, într-un cuvânt de toți cei care își asumă rutina inerentă înfruntării cotidianului. Puțini eseiști de după 1989 s-au dovedit mai preocupați de ceea ce "se petrece pe tăcute, aproape pe neobservate și deloc spectaculos" (în zonele de frontieră, acelea concrete care nu întotdeauna coincid cu etericele frontiere ale spiritului, în vastele bazaruri care funcționează ca puncte de coagulare ale noii lumi, în trenurile fără de care "nu ar fi existat o cultură
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
de prieteni. Ghinionul a părut să însoțească destinul cărților lui Leonard Oprea și după căderea comunismului. Publicate imediat după revoluția din decembrie 1989 (Radiografia clipei în 1990, Cămașa de forță, 1992) cele două cărți ale rezistenței anticomuniste au trecut aproape neobservate. Era vremea acțiunii, a marilor schimbări, timpul în care istoria se scria în stradă, revoltele se strigau în gura mare, presa scrisă și cea audio-vizuală puteau folosi exprimarea directă, lipsită de inhibiții, pentru a rosti cele mai incomode judecăți și
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
întreprinderii importatoare. Mă cunosc, cheltuiesc lunar o mică avere pe vinurile din magazinul lor. Întreabă de domnul doctor Daniel, grăsanul căruia îi plac vinurile Saint-Estčphe. Nu sunt doctor, sunt bogat, de asta mi se spune doctor. Imposibil să fi trecut neobservat contrastul dintre Lucídio și subsemnatul, atunci, în februarie, când el s-a apropiat de mine în sectorul vinurilor de Bordeaux, acum exact două luni. El e slab, scund, cu un cap mare, disproporționat față de corp, și extrem de elegant. E întotdeauna
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă neobservată, pierdută, adică, printre alte rime, din moment ce ea se petrece într-o poezie de numai două versuri, un distih care va să zică. Demagog acest Macedonski, vor decreta, la rându-le, și cititorii, care, înșelați de ,scrupulozitatea" editorială, mizează pe acuratețea reproducerilor și pe
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
mobilă ca din întâmplare (semnul unei camere ținute în mână), schimbarea frecventă de focus, montajul mult prea Ťliberť pentru un film "artistic", toate sunt încadrate în interstițiile unor alte coduri, recognoscibile ca atare, motiv pentru care potențialul lor realist trece neobservat. Orice iluzie de transparență veridică a filmului e anihilată prin apariția finală: un înger care cântă pop. Faptul că Orlando se adresează direct "camerei" dă frâu liber unor alte conotații: creează, recurgând la distanțarea brechtiană, un spectator critic, conștient de
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
sub interdicție, în urma plecării din țară (I. Negoițescu, Norman Manea, Lucian Raicu). Așteptăm cu interes antologia critică Sorin Titel, probabil adusă la zi. Centenar Ramuri Revista RAMURI își sărbătorește anul acesta centenarul, o aniversare culturală care poate nu va trece neobservată, cum s-a întâmplat cu atâtea altele. în nr. 4 al revistei craiovene, Mircea Moisa vorbește despre "fenomenul Ramuri", referindu-se atât la longevitatea publicației cât și la capacitatea ei de a se fixa în "memoria activă a mai multor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
propriu-zisă a celor două campanii militare ale împăratului Traian, autorul se folosește de informațiile surselor literare ale vremii (printre care se remarcă lucrarea lui Cassius Dio), ale surselor epigrafice și, nu în ultimul rând, ale celor arheologice. Nu putem trece neobservat modul meticulos în care autorul analizează imaginile redate pe metopele columnei lui Traian și felul în care corelează imaginile în cauză cu evenimentele istorice (spre exemplu menționăm episodul sinuciderii regelui Decebal, amplu analizat în p. 153-155). A treia parte, cu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de referință intitulat Anticipația românească, carte reeditată anul trecut, dar practic de negăsit pe piață. Așa cum, un alt eseu foarte bun, semnat de Radu Pavel Gheo, Despre Science Fiction (Ed. Omnibooks, Satu-Mare), publicat în 2001 și nepromovat, a trecut la fel de neobservat. Am făcut această foarte succintă trecere în revistă a cărților mai importante despre SF publicate la noi de către autori români, pentru a se vedea totuși amploarea constantă a unui fenomen cu oarece tradiție și la noi care, deși n-a
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
atîta despre viața vedetelor nu este decît dovada neputinței. Pot fi descrise hainele, bijuteriile, faptele, iubirile și divorțurile, se pot înregistra interviuri mai mult sau mai puțin indiscrete, dar secretul rămîne foarte bine păzit: cum obține o femeie oarecare, de neobservat pe trotuar, lumina frumuseții pe ecran, cum trece un bărbat, de mii de ori și de cîte ori e nevoie, prin chinul sentimentelor neîmpărtășite sau trădate; taina nu se dezvăluie și chiar purtătorii ei au o anumită rezervă superstițioasă față de
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
dată În text de Titu Maiorescu În ediția a șasea (1894) și păstrat apoi În lanț de toți editorii (mai puțin G.Bogdan-Duică, pentru că respectă textul Convorbirilor literare). Tot G.Bulgăr a restituit termenul originar, dar aceste ediții restitutive trec neobservate de manuale, antologii, ediții de editură etc. Să stăm, Însă, și să cugetăm: cum poate să se vadă noaptea, Într-o odaie, o lumânare... stinsă?! În acest paradox Îl lasă editorii pe Eminescu schimbând un biet semn dintr-un singur
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]