1,301 matches
-
bassul lui Stean Benedict și Adrian Flautistu sau keyboardul lui Alex Borsan sunt o promisiune pentru o seară de muzică bună, în confortul Lounge-ului de la Palatul Ghika... --------- Gazda seriei JAZZ SYNDICATE LIVE SESSIONS, Palatul GHIKA, este o construcție în stil neoclasic, unică în București, un edificiu istoric ridicat de către domnitorul Grigore Dimitrie Ghica în anul 1822. Este astfel o alegere excelentă pentru a petrece o seară deosebită într-o atmosferă de poveste. Accesul publicului se va face începând cu orele 19
Jazz Syndicate Live Sessions la Palatul Ghika [Corola-blog/BlogPost/98774_a_100066]
-
care să ne pasioneze cu adevărat; și ZAIN Fashion Show, unde o să admirăm creațiile a 4 designeri vestimentari vizionari (Raul Lazăr, Crina Bulprich & Lucian Rusu și Ioana Ciolacu) într-o locație unică, adică Castelul Banffy de la Răscruci - o bijuterie arhitecturală neoclasică. Evident, orice festival, indiferent de domeniu de activitate, necesită minim o petrecere memorabilă. Ei bine, Creatives Party-ul de la Impact Hub asigură și doza obligatorie de distracție confuză, cu Blanilla la butoane. Între 2 și 6 noiembrie, ne vedem prin tot
Evenimante musai [Corola-blog/BlogPost/96815_a_98107]
-
chiar dacă sunt trei ca număr, nu prezintă o tematică creată de același autor pe o idee comună sub aspect artistic și nu sunt puse în scenă toate trei în aceeași seară sau zi, chiar dacă este vorba de spectacolul de balet neoclasic „Trilogie Enesco”... Dar, lăsând lumea teatrului și a baletului de o parte, să ne îndreptăm privirea către literatură și să ne bucurăm că avem semne bune, moștenire valoroasă și în acest domeniu. Sper să nu fie privatizată ori irosită prin
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Edward Sava Izolat de restul cetății, adăpostit de o clădire neoclasică, moștenire a expoziției sărbătorind centenarul Statelor Unite (1876), Muzeul de Artă din Philadelphia, una dintre cele mai prestigioase și bogate instituții culturale americane, s-a angajat recent pe drumul unor transformări fără precedent. Este vorba în primul rând de o extindere
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
atât de mult. Iar după 55 de minute, care n- aș fi vrut să se mai termine, am înțeles de fapt despre ce-mi perora, fiindcă literalmente, după vizionare, am rămas fermecată de Bărbierul din Sevilla. Realizat într-un limbaj neoclasic, într-o continuă, vioaie și foarte expresivă mișcare, fără pauze sau poze inutile, cu mult umor, grație și imaginație care îmbrăcau gama completă a partiturile tehnice de virtuozitate, cu multe piruete, manejuri de jette-uri antournand, tour a second, combinații de
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
ceva efecte cinematografice, am realizat, că de altfel totul era o prejudecată. Specta- colul în sine așa cum a fost conceput el ca regie și coregrafie de creatorii lui Claudia Martins și Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
și un act incestuos - regina fiind văzută, oricum, în vis, ca o bufniță (roșie!). Dincolo însă de aceste ambiguități, spectacolul este conceput coregrafic în două stiluri distincte, de valori diferite. De certă valoare sunt două duete, concepute într-un stil neoclasico - modern, care trebuie să-i fie propriu coregrafului, după siguranța cu care-l stăpânește, duetul Deirfgeist - Siegfried, interpretat de Alin Ghiorghiu (Deirfgeist) și Artem Shpilevskiy (Siegfried) și duetul Deirfgeist - Regina mamă, interpretat remarcabil de același Alin Ghiorghiu și de Adela
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
măsură, buna lor cumpănire, calitate nu ușor de găsit astăzi, atât în artă cât și în viață. Și cu ce mijloace coregrafice realizează Răzvan Mazilu întregul spectacol? Stilul său, care în alte creații a folosit ca vocabular un amestec de neoclasic și modern, bine sudat, are de astă dată o perfectă unitate, așezându-se limpede în aria dansului contemporan, în deplină concordanță cu atmosfera întregului spectacol. Și, bineînțeles, cei care pun în valoare tot ce a gândit autorul acestei creații sunt
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
vorba de literatura română, preferințele i se îndreaptă spre Ienăchiță, Alecu și Iancu Văcărescu, spre Costache Conachi, din care reproduce și prelucrează, iar cînd se oprește totuși la cîte un romantic (de exemplu la Heliade), alege pentru prelucrare doar poezii neoclasice, precum Cîntarea dimineții (în Versuri sau Cîntece de stea). Pare alergic la romantism! în realitate, nu alergia la vreun curent literar îi guvernează comportamentul, ci o conștiință cu totul particulară a artei sale. Bulgar românizat, născut la Pleven, autodidact fără
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
păduri, condamnă la fericire. Pekka Jalkanen a studiat și a profesat nu doar compoziția, ci și muzicologia. Are doctoratul în jazz, a predat folclor și istoria muzicii ușoare în Tampere și Helsinki, dar a scris enorm, variat, egal avangardist și neoclasic, oricum modern și rafinat. La începutul carierei a fost unul dintre primii promotori al minimalismului în Peninsula Scandinavă - iar opera sa pentru copii, Tirlitan, poate fi „acuzată” ca ilustrând fenomenul (cu toate că apropierea de limbajul muzical infantil favoriza sau presupunea inclusiv
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
expresivității genului. Un capitol important dezbate, sub termenul generic de voicing agregarea sunetelor acordurilor în acompaniamentul armonic al liniilor melodice. O atenție specială este acordată în capitolul IX al lucrării, modurilor din muzică, fie ele clasice grecești, simetrice (cromatice, hexatonale), neoclasice și desigur, modul specific de blues - toate estimate în conexiune nemijlocită cu armonia. În chip firesc este deslușită inclusiv abordarea practică a improvizației prin exerciții corespunzătoare, în acest caz profesorul Marius Popp fructificându-și experiența proprie dobândită în anii în
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
China - și unul, ca număr impresionant de aplaudanți, respectiv cele 400.000 (patru sute de mii) de persoane la reprezentația din Ergil; ca și la impresionanta garderobă formată din nu mai puțin de o mie de costume. Conceput într-un limbaj neoclasic combinat sau chiar adaptat mișcărilor specifice din dansurile tradiționale de pe toată paleta țării, pigmentat pe ici pe acolo cu părți lirice de dans clasic și modern, spectacolul a adus pe scenă istoria Anatoliei cu cele mai semnificative momente ale ei
”Focul Anatoliei” sau Istorie în pași de dans by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84241_a_85566]
-
cu camelii" pe muzica de Chopin și în coregrafia lui John Neumeier, avân-du-i ca protagoniști pe Lise-Marie Cullum și pe Alen Botaini. John Neumeier a realizat aici un spectacol de o mare poezie, frumusețe și rafinament, printr-o scriitură coregrafică neoclasică ce a avut în vedere realizarea unor portrete aproape miniaturale ale personajelor, într-o inspirată înscenare cu superbele costume ale lui Jürgen Rose. Duetele sunt de o plastică extrem de sugestivă, care emoționează prin marea sensibilitate a celor doi interpreți. A
Münchenul – centru cultural al Germaniei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7067_a_8392]
-
această comoară uitată care este Molvanîa, și pentru a scăpa întreg de-acolo. ș...ț Deși este una dintre cele mai mici țări din Europa, Republica Molvanîa are multe de oferit turistului care știe să vadă. Vederi panoramice somptuoase, arhitectură neoclasică superbă și secole de cultură n-o să prea găsiți, trebuie să recunoaștem. Dar călătorul curajos se va bucura de multe lucruri interesante în această țară unică, de la capitala Lutenblag, cu adorabila sa rețea de tramvaie pe benzină, la împăduritul lanț
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
judecată; și cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului." 4 Leandro Fernández Moratín (1760, Madrid 1828, Paris), dramaturg, traducator și poet neoclasic. 5 Xenofon (aprox. 427 î.Hr aprox. 355 î.Hr.) a fost elev și admirator al lui Socrate, soldat, mercenar. Lucrările lui Xenofon sunt o sursă importantă pentru studiul istoriei și al filosofiei grecești. Considerat a fi cinic (Joel) preamărește, ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și-a pus în valoare numai calitățile artistice, ci a dovedit și că, la numai douăzeci și cinci de ani, are capacitatea de a organiza un spectacol în turneu, în calitate de director artistic. Spectacolul a fost un recital, alcătuit din piese coregrafice clasice, neoclasice și moderne, interpretate de Alina Cojocaru și partenerul ei Johan Kobborg și de încă cinci soliști de la Baletul Regal Britanic. în primul număr, cu Valsul florilor din Frumoasa din Pădurea adormită de Ceaikovski, soliștii au fost acompaniați și de elevi
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
Eduard Helsted și Holger Simon Paulli), executate cu acuratețe, cât și pas de deux-ul actului 3 din Lacul lebedelor, dansat corect dar fără strălucire. în schimb, o altă piesă cunoscută, celebrul Pas de deux de Piotrî Ilici Ceaikovski, în coregrafia neoclasică a lui George Balanchine, a constituit punctul valoric de vârf al întregului spectacol. Balanchine este cunoscut drept unul dintre cei mai mari coregrafi din istoria baletului. Am văzut câteva dintre coregrafiile sale, dintre care unele spuneau foarte mult spectatorului zilelor
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
la fel de actuală, cea din 1963 a lui Flemming Flindt s-a prăfuit deja. Textul ionescian își așteaptă, în continuare, abordări coregrafice mai înrudite spiritual. Tot ceea ce a însemnat, însă, artă autentică, de cea mai bună calitate, atât pe linia dansului neoclasic cât și pe cea a dansului modern din acest recital, ne-a îmbogățit interior și ne-a adus acea bucurie pe care o trăim la fiecare nou contact cu artiști veritabili.
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
cu tradiția, ci încearcă o acomodare cu ea. Contrar lui Heliade, Asachi a știut să se oprească la timp. A scris poezie doar atîta vreme cît a simțit că poate aduce realmente ceva nou; cînd a văzut că poezia lui neoclasică începe să dateze, depășită de noile orientări romantice, s-a resemnat și a ieșit din joc. A compus cele mai semnificative versuri cam între 1809 și 1828, deci înainte de izbucnirea romantismului; primul său volum, antologie de autor, apare abia în
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
crească, însă să presupunem pentru moment că numărul de păstori este fix. În aceste condiții, cum va stabili fiecare păstor câte animale să includă în turma ce va fi hrănită pe respectiva pășune? Pornind de la o asumpție caracteristică pentru economia neoclasică, anume cea a comportamentului rațional, maximizator de utilitate, Hardin afirmă că raționamentul fiecărui păstor va fi de tipul următor: adăugarea a încă unui animal în turmă (sau menținerea tuturor animalelor în ciuda supraexploatării) îi aduce păstorului un beneficiu integral, în sensul
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
director al departamentului de dans al Academiei de Muzică și Dans din Ierusalim. Stilul de dans contemporan al lui Amir Kolben s-a pliat întocmai temei și atmosferei spectacolului, iar cel al lui Răzvan Mazilu a făcut un salt de la neoclasic spre contemporan. Plecați fiecare din cutiuța lui din bloc și întâlnindu-se de câteva ori pe scări, el, Răzvan Mazilu, și ea, Monica Petrică, leagă o idilă pusă în valoare de două duete de mare frumusețe, deplin puse în valoare
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
bine venită pentru pregătirea lor profesională. Ei s-au integrat cerințelor spectacolului, bine modelați de coregraf și de profesoara lor Ana Caraianopol. Dar de aici începe seria rezervelor. Pentru ochiul spectatorului de astăzi, obișnuit cu partituri de dans clasic sau neoclasic epurate de încărcătura greoaie a pantomimei, excesul de pantomimă din baletul Corsarul devine obositor și, în același timp, nu limpezește cursul acțiunii, ci, din contră, îl încâlcește. Prin comparație, ce "curate" sunt alte două balete romantice, Lacul lebedelor și Giselle
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
fost la petrecerea ei de aniversare a treizeci și doi de ani, pe care a organizat-o În casa din oraș, de pe 11th Street din Zona de Vest (este chestia aia imensă, cu alb și cărămiziu, construită În stilul grecesc neoclasic târziu dintre 4th Street și Waverly Place). Ca toate petrecerile de ziua ei, și aceasta, la mijloc de septembrie, era un bal mascat. Tema era Cupluri legendare și Lauren zicea că nu conta dacă te costumai Într-un cuplu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste același bufet neoclasic. Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]