330 matches
-
Société des Artistes Français", mai târziu devenind membru al acestei societăți. Ultima pictură finalizată a lui Musatov a fost "Recviem". Dedicată memoriei lui Nadezhda Staniukovich, o prietenă apropiată a artistului, pictura indică tendința lui Musatov de a se îndrepta spre neoclasicism. Borisov-Musatov a decedat pe 26 octombrie (stil vechi) 1905 în urma unui atac de cord la vârsta de 35 de ani și este înmormântat pe malul Râului Oka în apropiere de Tarusa. Pe monumentul său funerar se află sculptura unui băiat
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
în problemele europene din acea vreme. Originile literaturii poloneze scrise în limba poloneză datează din perioada înainte de secolul al XIV-lea. În secolul al XVI-lea poeziile lui Jan Kochanowski l-au pus în fruntea literaturii Renașterii Europene. Barocul și Neoclasicismul în literatură au avut o contribuție semnificativă în cimentarea relațiilor dintre popoarele din Polonia proveniți din mai multe medii culturale. Romanul contelui Jan Potocki „Manuscrisul din Saragosse” de la începutul secolului al XIX-lea care a supraviețuit în traducerea poloneză după
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
cărturari sau artiști dezvăluie privitorului ceva semnificativ și exprimă personaje care nu cunosc nepăsarea sau contemplația. Cele mai realiste reprezentări pe care Octav Băncilă le-a făcut pe timpul studiilor sale la München au fost autoportretele. În acea perioadă, sub influența neoclasicismului și al secesionismului, portretele pe care le făcea erau tributare unui aer visător, romantic cu caractere convenționale. Pictorul proceda cu totul altfel la autoreprezentările executate pe atunci, chiar și în alegoria cu autoportret intitulată " Un cap visător încununat cu lauri
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
atelierul de la Luvru pentru a-și admira imaginea. A. Th., autorul primei biografii complete a pictorului, menționează o anecdotă referitoare la vizita lui Napoleon în atelierul lui David : Potrivit lui Charles Bouleau, bazându-se pe un desen al lui Girodet, artiștii neoclasicismului își structurau tablourile pornind de la o construcție geometrică riguroasă bazată pe regula clasică de pliere a laturilor mai scurte ale dreptunghiului, cele două pătrate obținute delimitează perpendicularele și diagonalele ce rezultă și creează liniile de forță care dirijează compoziția. Diagonalele
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
indicații cu privire la activitatea elevilor săi referitoare la copierea și repetarea picturilor sale: . Potrivit lui Georges Wildenstein, cea de-a treia versiune (de la Versailles) a fost pictată în întregime de către Langlois. Fidel postulatului său de „întoarcere la arta grecească pură”, David aplică neoclasicismul său radical din "Sabinele" și în portretul lui Bonaparte. Singura excepție de la regulă este folosirea costumelor contemporane. Calul din prima versiune are înfățișarea aproape identică cu a aceluia din "Sabinele" și aceeași culoare. În prima sa versiune, figura tinerească a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
însărcinată, tulburând cu fapta sa imorală viața liniștită a bursierilor Academiei. În anul 1779, David vizitează Napoli și ruinele de la Pompei. Această călătorie va avea un rol decisiv pentru viitoarea sa dezvoltare artistică : va deveni fără umbră de îndoială adeptul neoclasicismului. În 1780 revine la Paris iar la expoziția Salonului din anul 1781, prezintă "Belizarie cerșind" și este primit cu aplauze. Succesul de care se bucură îi atrage clienți și ucenici. Atelierul lui David va deveni un centru al avangardei în
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
Europei, în Polonia și în țările baltice. Proiectul catedralei a fost elaborat în capitala Imperiului Rus, la Sankt-Petersburg. La elaborare lui a participat și Iosif I. Charlemagne, considerat a fi autorul catedralei. Arhitectura catedralei romano-catolică a fost realizată în spiritul neoclasicismului tardiv, influențat de arhitectura Renașterii italiene. Clădirea are un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărțite între ele de două șiruri din câte șase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
tot mai mulți arhitecți sicilieni. Ca atare, în jurul anilor 1730, stilul baroc sicilian devine distinct, atingând ulterior un apogeu, pentru ca mai târziu, în jurul anilor 1780, să fie treptat înlocuit de noul și mai atrăgătorul stil al mișcării artistice cunoscută ca neoclasicism. Barocul sicilian, extrem de decorativ și fastuos, a durat în perioada sa de maturitate nici 50 de ani, reflectând în chip firesc ordinea politică și socială a Siciliei a epocii respective, când insula s-a aflat sub dominație spaniolă, fiind guvernată
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
Manuel Maria de Barbosa l'Hedois du Bocage (n. 15 septembrie 1765, Setúbal - d. 21 decembrie 1805, Lisabona) este un poet și unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai neoclasicismului portughez, cunoscut și sub numele de Arcadia Lusitană (sau Ulissiponense), curent literar care face trecerea între clasicism și romantism. S-a născut la Setúbal la data de 15 septembrie 1765. Tatăl său, José Luís Soares Barbosa, era avocat iar mama
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
aceasta este casatorită cu fratele lui. În Lisabona, figurează între membrii de curând înființatei Academii de Arte Frumoase sau Noua Arcadie (Nova Arcádia) cu pseudonimul Elmano Sadino, alături de José Agostinho de Macedo, cu care formează ultimul grup de reprezentanți ai neoclasicismului portughez. În anul 1791, își publică primul volum de versuri Rimas (Rime) care nu a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. Cu toate acestea, Bocage, prin spiritul său incisiv și critic, a știut să le raspundă printr-o violentă
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
prin sensibilitatea deosebită a expresiei sale (poetului îi place să contemple noaptea, pădurile umbroase, etc.) care îi conferă caracteristici ce îl apropie, atât pe plan vital cât și social, mai degrabă de romantism deși este, în realitate, format în spiritul neoclasicismului. Arta versificației sale a avut mulți admiratori iar, în acest sens, merită să fie mentionate, în mod particular, sonetele pe care le-a compus. Cu toate acestea, ceea ce îl distinge pe poet este latura psihologică care se manifestă pentru prima
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
țară. Primul plan al orașului modern era format dintr-un triunghi definit de Acropolă, de cimitirul antic Kerameikos și de noul palat al regelui (care astăzi este sediul parlamentului grec), pentru a evidenția continuitatea între Atena antică și cea modernă. Neoclasicismul, stilul internațional al epocii, a fost stilul arhitectural prin care arhitecți bavarezi, francezi și greci, cum ar fi Hansen, Klenze, Boulanger și Kaftantzoglou, au proiectat primele clădiri publice importante ale noii capitale. În 1896, Atena a găzduit primele Jocuri Olimpice
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
au continuat să lucreze într-un cadru modernist; unii (Joltovski) urmau strict canoanele clasice, alții (Fomin, Schuko, Ilia Golosov) dezvoltă stilurile lor proprii, modernizate. Odată cu limitarea independenței arhitecților negarea oficiala a modernismului (1932) demonstrată de concursul internațional pentru Palatul Sovieticilor, neoclasicismul a fost imediat promovat ca una dintre principalele alegeri în arhitectura stalinistă, dar nu singura. A coexistat cu arhitectura modernistă moderată a lui Boris Iofan, contemporana Art Deco (Schuko); din nou, cele mai pure exemple ale stilului au fost produse
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
contemporana Art Deco (Schuko); din nou, cele mai pure exemple ale stilului au fost produse de Joltovski, care a fost un fenomen izolat. Intervenția politică a fost un dezastru pentru liderii constructori dar sincer binevenită de arhitecții din școlile clasice. Neoclasicismul a fost o alegere ușoară pentru URSS, din moment ce ei nu se bazau pe tehnologii moderne de construcție, putând fi reprodus cu cofraje tradiționale. Astfel, design-urile lui Joltovski, Fomin și altor vechi maeștri în orașele izolate, sub stricta raționalizare a
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
a permis arhitecților staliniști să se aventureze în construcția de zgârie-nori, deși aceștia, din punct de vedere al stilului (incluzând arhitectura „exportată” la Palatul Culturii și Științei, Varșovia și Centrului Internațional al Convențiilor, Shanghai) împart câte puțin cu modelele clasice. Neoclasicismul și Neo-Renascentismul au persistat în mai puțin exigentele proiecte rezidențiale și de birouri până în 1955, când Nikita Hrușciov a pus capăt costisitoarei arhitecturi staliniste. În Statele Unite ale Americii clădirile publice sunt construite încă în stilul neoclasic. Un bun exemplu recent
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
țară. Arhitectura neoclasică, în zilele noastre este clasificată sub termenul de „arhitectură tradițională” și este practicată de membrii Grupului de Arhitectură Tradițională. De asemenea, un număr mare de piese ale arhitecturii postmoderne își trag inspirația și includ referiri explicite către neoclasicism, Teatrul Național al Cataloniei din Barcelona fiind printre ele. Această artă se apropie de universul grandilocvent al barocului, facând apel nu atât la emoție cât și rațiune, pentru a obține aceeași glorificare a unui simbol. Acest stil a fost considerat
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
(n. 16 iulie 1796, Paris - d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX-lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului. Camille Corot se naște pe 16 iulie
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
fost admis la Universitatea Imperială din Vilnius(Wilno). El a primit o bursă de studiu din partea guvernului. În 1818 a fost publicat primul său poem ("Zima miejska" — Orașul iernii — în "Tygodnik Wileński"). În anii următori, a trecut de la literatura sentimentalistă- neoclasicism le romantism, acest lucru poate fi observat mai întâi în poeziile publicate în anii 1822 și 1823 la Vilnius.Dupa absolvire, obține o bursă din partea universității pentru a studia la Kaunas între 1819-1823. În vara anului 1820, și-a cunoscut
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
și istoric literar, politician comunist, membru al Academiei Române, membru supleant al CC al PCR. După absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de Litere și Filosofie din București, își va lua doctoratul în anul 1943 cu teza "Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian". A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), între anii 1981-1990, profesor și
Alexandru Balaci () [Corola-website/Science/298296_a_299625]
-
Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în autobiografia sa, principalele surse despre Karlsberg și despre ultimii prinți de Palatin de Zweibrücken. Din claririle construite sub proiectele sale în stil neoclasicism nu s-a mai păstrat nimic. Ofițerul bavarez Carl von Mannlich (1787-1832) a fost fiul său. este îngropat în Alten Münchner Südfriedhof, München. În casa în care a locuit Mannlich, în Zweibrücken, „Mannlichhaus“ (Herzogstraße 8), s-a amenajat în anul
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistica a arhitecturii secolului 19, după perioada Neoclasicismului (aprox. 1820), desi revirimentul stilurilor din această perioadă, incepand cu anii 1870, au fost numit, în general, istorism. Numeroși arhitecți, formați în spiritul eclectismului au realizat în România un număr mare de construcții în acest stil. Exemple de arhitectură eclectica
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
a dispărut, ci a păstrat o funcție ritualică, ceremonială, sesizabilă în al-Andalus cu ocazia sărbătorilor religioase islamice - "‘id al-fițr" sau "‘id al-aḍḥă". Modernismul nu s-a eliberat complet de influențele preislamice, astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
le are piața în determinarea ofertei și cererii,a prețurilor și a calității mărfurilor care se schimbă. Remarcilor critice privind limitele economiei de piață în realizarea echilibrului ,economiștii neoclasici le-au răspuns în două feluri : Piața este elementul fundamental al neoclasicismului. Dar nu toate fenomenele unei economii țin de piață. Unele sunt exogene. Problema este dacă, teoretic și practic, ele pot fi integrate pieței ca să poată fi soluționate prin ea. Pentru exemplificare, se poate folosi funcția economică a statului și calitatea
Curentul neoclasic în economie () [Corola-website/Science/311421_a_312750]
-
au schimbat aspectul vechiului oraș, din care s-au păstrat mai ales spațiile subterane greu de recuperat datorită impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroși arhitecți francezi, printre care nu s-a numărat nici unul de prim rang, au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului și a eclectismului de școală franceză. Astfel, Palatul Băncii Naționale (corpul vechi) este o operă din 1883-85 a arhitecților Cassien Bernard și Albert Galleron. După planurile lui Paul Gottereau s-a construit Casa de Economii și Consemnațiuni
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu (1932-1937), azi Muzeul Național de Artă al României, o construcție alcătuită dintr-un corp central și două aripi laterale care expunea un nu tocmai riguros neoclasicism, și de Arcul de Triumf, o operă a arhitectului Petre Antonescu (1922 și 1935/36). În anii '30 își fac apariția primele modernisme ale secolului; astfel, cu Palatul Telefoanelor se ridică pe Calea Victoriei un mic Zgârie-nori de tip american. În
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]