331 matches
-
Dandylogia militans 67 Dandy versus boem? 72 În carantină 72 Celibatarii trândavi 73 Dandy-ul artist 75 Dandysmul la răscruce 77 Filfizoni mai mici, mai mari 77 Fin-de-siècle 79 Alte capitale, alte decadențe 85 Dandy 1900 91 Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă 93 La război, ca la război 98 Anii nebuni ș.a.m.d. 101 Ai noștri tineri... 105 Formă fără fond 105 Giugiuman, giubele și meși 107 Românii spilcuiți 110 Brummell la porțile Orientului 112 High life În București
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
așadar dacă În paginile ce urmează se Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-a mai rămas nici un termen care să-i caracterizeze pe dandy printr-un criteriu de generație. Și aceasta se Întâmplă nu pentru că dandysmul moare, ci pentru că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-a mai rămas nici un termen care să-i caracterizeze pe dandy printr-un criteriu de generație. Și aceasta se Întâmplă nu pentru că dandysmul moare, ci pentru că speciile sale dispar ca să facă loc, pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca program estetic de la finele veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX: negativitate, cult violent al inovației, spirit rafinat și „corupt”, devitalizare, exacerbare a formei 1. Stilistic, se Înregistrează pe această filieră ceva paradoxal: o nostalgie a clasicului. Un neoclasicism „frenator”, oarecum compensatoriu pentru excesele modernității, coexistă, Într-unul și același autor, Într-una și aceeași operă, cu forme de o modernitate radicală, devastatoare. Recuperarea mitologiei greco-latine pe toate meridianele „noului stil” poate să surprindă un ochi neavizat. Nu vom
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
arhaice. Concomitent, Comarnescu organizase, începând din 19 octombrie, încă un ciclu, de opt simpozioane, „Tendințe 1933”, cu teme enunțate frecvent sub formă interogativă; s-a deschis cu Soluțiile crizei [economice]; au mai urmat: Autarhie?, Sensul vieții în literatura contemporană, Dictatură?, Neoclasicism? - aici a prezidat Tudor Vianu, iar despre diferitele manifestări neoclasice au vorbit Mircea Vulcănescu (Jean Cocteau și zădărniciile virtuozității), Dan Botta (Vasile Pârvan), Paul Sterian (Picasso), Horia Teodoru (Le Corbusier), Petru Manoliu (Valéry). Dezbaterea Război? a prezidat-o Grigore Gafencu
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
la rigoare, să-și însușească și o parte din virtuțile fundamental artistice ale celeilalte, într-un remarcabil echilibru ideologic și stilistic. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Generație și creație, București, 1969; ed. Reșița, 2000; Critică și profunzime, București, 1974; Tudor Vianu și neoclasicismul, București, 1974; Identificări, București, 1977; G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică, București, 1980; G. Călinescu și „complexele” literaturii române, București, 1981; ed. postfață Nicolae Manolescu, Pitești, 2002; Dicțiunea ideilor, București, 1981; Introducere în opera lui B. Fundoianu, București
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
Contribuția „Sburătorului” la epica urbană și la obiectivare, Contribuția „Gândirii” la poezia epică ș.a. Substanța următorului volum, Evoluția poeziei dramatice, redactat ulterior, poate fi dedusă din compendiul Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937. Relevând mutațiile estetice în poezie de la tradiționalism și neoclasicism la modernism, iar în proză de la subiectiv la obiectiv și de la rural la urban, L. vede în fenomenul de diferențiere, luat în sens creator, „adevăratul agent al progresului și [...] singurul reactiv împotriva multiplicării în serie și a continuității vegetative”. Al
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
care Aurel A. Mureșianu oferă informații și amintiri în articolul intitulat Andrei Mureșanu, intim. Orientarea tradiționalistă a publicației e întărită prin alte intervenții, precum acelea semnate de I. Al. Bran-Lemeny (Problema artei, Religie și artă) și Ion Focșeneanu (Neoromantism sau neoclasicism?). La rubrica „Poezii originale” se impun atenției G. Bacovia (Pantofi, Toamnă, Psalm) și Emil Isac (Vară, Cântare, Medalion). Li se alătură George Voevidca, Alexandru Călinescu, Ștefan Stănescu, Pavel Nedelcu, G. Șt. Cazacu, Ion Iordache, Mia Cerna (Maria Florescu), Lucian Costin
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
Încă din Izvoare limpezi - considerată de critica vremii, dar și de cea recentă, drept cea mai izbutită carte a lui R. - autorul manifestă un interes semnificativ pentru efectele verbale, în tradiția parnasianismului lui François Coppée și José Maria de Hérédia. Neoclasicismul viziunii, asupra căruia au insistat comentatorii, își are originea tot în arta poetică a parnasianismului. Un lirism unde descrierea peisagistică nu pătrunde decât în forme voit convenționale; notații pe care, uneori, critica le-a caracterizat ca fiind „minor-sentimentale”, în realitate
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
celeilalte), Heinrich von Collin (Regulu), Eugène Scribe, ca și din clasici (Racine, Britanicu). O comedie din 1839, intitulată Voiaj din Podu Mogoșoaii pân-în Țigănia Vlădicăi, călătorie pe uscat și pe mare îi este atribuită. Adevăratul poet de tranziție între neoclasicismul de secol XVIII și romantismul pașoptist este Iancu, din cea de-a treia generație a Văcăreștilor. Nu are talentul lui Alecu, tatăl, e aproape searbăd în lirica lui erotică, dar coarda instrumentului său e mai întinsă decât a oricărui contemporan
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
la reforma învățământului, reunind opiniile lui C. Rădulescu- Motru, Gh. D. Mugur, Mircea Djuvara, Apostol D. Culea, G. Tașcă, Tudor Vianu, D. Gusti, Petre Andrei, Ion Petrovici ș.a., e urmată de Oratoria a murit? (care în subsidiar ridică și problema „neoclasicismului”), cu participarea lui C. Rădulescu-Motru, I. Petrovici, N. Iorga, E. Lovinescu, Mihail Manoilescu, Mihail Dragomirescu, I. Valjan, I. Gr. Periețeanu, Ion Peretz ș.a. Ancheta Arta românească (Lămuriri privitoare la problema specificului românesc), desfășurată în intervalul ianuarie- aprilie 1927, reușește să
POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
poem burlesc purtând titlul Disțărare șlicului. Cea dintâi operă literară publicată este melodrama Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți (1835), după Victor Ducange, J.-F. Beudin și P.-P. Goubaux (ultimii, cu pseudonimul comun Dinaux). Depășind de pe acum neoclasicismul, traducătorul se apropie, dar fără o afinitate reală, de autori preromantici și romantici. De unde în 1837, în prefața românească la Maria Tudor de Victor Hugo, lua apărarea romantismului, în 1838, într-o epistolă către Gh. Asachi, se desparte de romantism
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
corespondent al Academiei Române, titularizat în 1994. Instituții de cultură italiene îi acordă premiile Tor Margana (1971), Etna Taormina (1977) și Circe Sabandia (1983). A fost, din 1993, președinte de onoare al Asociației Culturale România-Italia. Primele două monografii, Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian (1944) și Giosuè Carducci (1947), prefigurau deja direcția fundamentală a preocupărilor lui B. - istoria literaturii italiene. La intervale relativ scurte, publică apoi, între 1958 și 1968, patru volume de Studii italiene. Problematica diversă și personalitățile avute în vedere acoperă
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
exegetul își sprijină afirmațiile pe apropieri comparative, fertile în sugestii, cu aria altor mari literaturi, operând argumentate diferențieri și ierarhizări valorice în cazuri nu o dată complexe. Estetica dificilă a lui Ugo Foscolo, de pildă, este fixată dialectic între romantism și neoclasicism, revigorarea poeticilor antice înglobându-i nuanțat și pe Carducci și Pascoli, cel din urmă decadentist prin excelență. Ordonate cronologic, exegezele monografice sunt scrise într-un stil cu acuzate valențe poematice, agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
de cele două volume din Storia della letteratura italiana (1962), mijlocită și de Sinteze umaniste (1984). Traducerile (unele, în colaborare cu soția sa, Anca Balaci) și intervențiile publicistice completează activitatea impunătoare a italienistului. SCRIERI: Dolores, București, 1941; Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian, București, 1944; Giosuè Carducci, București, 1947; Studii italiene, I-IV, București, 1958-1968; Storia della letteratura italiana, I-II, București, 1962; Dante Alighieri, București, 1966; ed. București, 1995; Francesco Petrarca, București, 1968; Niccolò Machiavelli, București, 1969; Giacomo Leopardi, București, 1972
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
Wordsworth și Housman. Cu alte cuvinte, atunci cînd unii cred că au depășit artă traducerii ca atare, el o descoperă o redescoperă, de fapt cu știința celui care scria despre Fielding și Poe, despre Swift și Frost, despre romantism și neoclasicism sau despre morfologia și stilurile funcționale ale limbii engleze. Această știință aceste tipuri de stiinte, mai curînd îi dau posibilitatea să se apropie de marii creatori amintiți cu alte instrumente decît începătorul; am crezut tot timpul că anglistul sau anglo-americanistul
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
antice; antică splendoare; pădure antică de semne etc.). Traversate de elanuri neoromantice - Străin de adevăr și de minciună sau: Voi despărți lumina de-ntuneric / C-un gest superb care alungă norii -, versurile lui Viorel Dinescu se apropie însă, adesea, de neoclasicism, prin tendința spre solemn, subliniată de măsura amplă a versurilor, în timp ce fondul poemelor e populat de zei, zeițe, Giordano Bruno, Socrate, Einstein, Euclid, puncte cardinale ale spiritualității umane cu ale căror voci poetul și-o identifică pe a sa. Resemantizând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ax în jurul căruia se dezvoltă demersul liric, este, concomitent, divinul, sursa a toate, și un mesager al lui printre muritori - creatorul de artă -, drept care, grădina, în oricare dintre ipostazele aferente, captează toată atenția și toate efectele forței creatoare. Tinzând spre neoclasicism, dar și cu ecouri neoromantice, poemele lui Emilian Marcu oferă imaginea unui spațiu epurat de orice atingere cu urâtul, în orice formă de manifestare a lui, aglutinând senzații dintre cele mai înalte, prin intermediul picturalului concentrat în tablouri paradiziace, peste care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
până acum cititorului doar un fragment dintr-un inepuizabil belșug spiritual. Cu toate că, potrivit unor studii critice, creația lui Emilian Marcu este încadrabilă în neoromantism, pe ansamblu, se pot identifica destule argumente care o situează, cel puțin în egală măsură, în neoclasicism, nefiind, de asemenea, neglijabile nici trăsăturile baroce. Pregnanța neoclasicismului se susține, de pildă, printr-o perpetuă aplecare spre armonie, căutată în afara sinelui și în sine, și printr-o solemnitate vizibilă în plan formal, la nivel prozodic, unde domină alexandrinul românesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
belșug spiritual. Cu toate că, potrivit unor studii critice, creația lui Emilian Marcu este încadrabilă în neoromantism, pe ansamblu, se pot identifica destule argumente care o situează, cel puțin în egală măsură, în neoclasicism, nefiind, de asemenea, neglijabile nici trăsăturile baroce. Pregnanța neoclasicismului se susține, de pildă, printr-o perpetuă aplecare spre armonie, căutată în afara sinelui și în sine, și printr-o solemnitate vizibilă în plan formal, la nivel prozodic, unde domină alexandrinul românesc, la nivelul expresiei și în conținut, unde răzbate din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un an; Tăcerile deodată dau buzna-ntre inele / Cum spaima cuib își face...; S-or scufunda imperii dând uitării / Precum dă timpul tainei sămânță mai apoi / Lumina
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Alexandru Macedonski, E.P.L. Buc., 1967). În articolul „Din pragul secolului“ (Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899), contradictoriul poet își revendica precursoratul simbolist alături de belgienii Maëterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide ș.a., comentator literar avizat, Ștefan Petică avansase revistei franceze Mercure de France (1900) propunerea sa de colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est. Elena Farago, Barbu Solacolu, este simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
misterelor aparenței fizice. Tizian a creat unele dintre cele mai frumoase opere ale artei occidentale. A fost cel mai mare colorist al tuturor timpurilor, a deschis perspectiva picturii secolelor următoare. Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), un reprezentant de frunte al neoclasicismului în pictură, deținea ca principală forță desenul. Lucrarea sa "Baia turcească", supranumită "Testamentul voluptuos al lui Ingres", are ca subiect nuditatea. Grupul de femei goale pre-zintă albul pielii și generozitatea rotunjimilor abandonate indolenței, plăcerii, dansului și mu-zicii, fără a lăsa
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]