228 matches
-
literaturi, ajungând la noi printr-un intermediar grecesc. Subiectul romanului (același și în cartea populară), inspirat de legende medievale și de elemente folclorice cu o largă răspândire în epocă, îl constituie peripețiile neobișnuite care despart temporar doi îndrăgostiți. Prelucrarea versificată neogreacă, tipărită începând din 1553 în numeroase ediții venețiene, urmează în general structura epică a romanului francez, pe care îl prescurtează și căruia îi transformă parțial concepția. Se renunță la unele elemente cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic - și se modifică
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic - și se modifică psihologia eroilor, sentimentul de amour courtois fiind transpus în cadru familial. Traducerea românească, datând din secolul al XVIII-lea, este o adaptare prescurtată și conținând unele elemente locale, făcută după versiunea neogreacă. Singura copie, din 1789, păstrată într-un miscelaneu de texte religioase, aparține logofătului Ioniță (Niculae) Șoimescu, din părțile Muscelului, care a intitulat-o Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții. Narațiunea se deschide în momentul în care Imberie câștigă, în urma
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
Internaționale a Hispaniștilor și al Asociației Internaționale de Literatură Comparată și al Societăților elene de profil. A debutat, elev fiind, cu un sonet în „Scânteia tineretului”; devine, la numai șaptesprezece ani, redactor al „Paginii elevului” în săptămânalul bucureștean de limbă neogreacă „Nea Zoé” (1964-1966). A colaborat cu traduceri și recenzii la „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul” „Echinox”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review” ș.a. După 1985 este prezent cu eseuri, studii și traduceri în publicații științifice
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
mult mai reduse numeric decât în perioada turco-fanariotă32, aceasta și datorită contactului direct al cărturarilor români cu producția de carte occidentală, sunt realizate de către greci și români pe două paliere: în primul avem traduceri din literatura occidentală, dar prin filieră neogreacă, iar în al doilea, din literatura greacă. Dacă primul nivel este vag reprezentat în perioada studiată 33, tălmăcirile unor autori greci sunt destul de • Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 70. • Uneori caietele de literatură conțin creații în greacă, română, franceză. Dinicu Golescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
primul traducător. Deși numărul de autori occidentali traduși prin intermediare grecești este în scădere vertiginoasă, acest segment nu dispare complet. Mihail Mavrudi traduce în 1838 după un intermediar grecesc numeroase 34. De asemenea, continuă transpunerile din limbi de circulație în neogreacă; listele de prenumeranți ale unor asemenea cărți sunt pline de boieri, negustori și cărturari români 35. Avem de-a face cu un fenomen de iradiere a literaturii estice mai evoluate spre teritoriile cu o cultură mai firavă, proces care continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în mediul cărturăresc filelen, le imită, traduse sau nu, și le introduc în operele lor. Aceasta este explicația prezenței unor elemente lirice simultan la numeroși scriitori 47. La o analiză atentă a circulației motivelor literaturii române, se poate constata proveniența neogreacă a multora dintre acestea 48, fie că este vorba de literatura didactică (istorii, gramatici), eseistică (filosofică), cea satirică sau dramatică, de nuvelă sau de romanul sentimental, ori chiar de „cărțile pentru zăbavă“49. • Fiul unui revoluționar și patriot grec mort
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vezi, de asemenea, Maria M. Mirasyezis, Traits et thèmes communs et particuliers dans la poésie populaire grecque et roumaine, în „Balkan Studies“, 16, 1975, 2, p. 191-216. Și aici se pune în dezbatere fondul comun balcanic și tradiția bizantină și neogreacă. Subliniind necesitatea studiului interdisciplinar în balcanologie, o interesantă abordare are și Miroslav Vukelic, Die städtische Kultur auf dem Balkan (XV.-XIX. Jahrhundert), in „Balkan Studies“, 29, 1988, 2, p. 351-358. • Al. Duțu, Les livres de délectation dans la culture roumaine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întâi atras și înrâurit de personalitatea mitropolitului Varlaam, ale cărui inițiative culturale le va prelua, făcându-le să triumfe mai târziu deplin. Cunoștințele sale, în domeniul limbilor clasice (elină, latină) sau al unor limbi și culturi moderne (polonă, ucraineană, rusă, neogreacă), ar justifica ipoteza unor eventuale studii continuate în Polonia, cum se crede, la Lvov, în școala Frăției Ortodoxe. După un răstimp petrecut ca ieromonah la Probota (Pobrata), unde prezența sa este semnalată în 1649, D. se impune, urcând treptele ierarhiei
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
taine, câteva traduceri din clasici ai literaturii patristice, ca Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Atanasie Sinaitul, în speranța că ele ar putea fi tipărite. În Polonia traduce și un fragment de tragedie renascentistă, cunoscută de el într-o prelucrare neogreacă, preocupările sale pătrunzând acum, surprinzător și decisiv, în sfera culturii laice, mai aproape întrebărilor existenței, neliniștitoare. Într-o stare de spirit ce se stabilizează cu trecerea timpului pe linia fragilă dintre așteptare și dezamăgire și care minează încet acel optimism
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cunoștea latina, franceza și italiana). În 1817 avea pregătit, pentru a fi publicat, un volum cu traduceri, în această limbă, din literatura franceză. Preferințele lui se îndreaptă spre Montesquieu și Bernardin de Saint-Pierre, din care dă prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi plăcut prim-planul agitat, rămânând toată viața un „smerit” logofăt în cancelaria domnească, dar o pictură din anul 1689 îl arată a fi fost vel
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
literare. Revista susține modernismul în artă cu studii despre pictura impresionistă și prin traduceri din poezia de avangardă, mai ales din literatura italiană - Giuseppe Gerini, Gionello Fiumi, Fausto Salvadori, Lorenzo Stacchetti, Enrico Panazacchi -, datorate lui Pimen Constantinescu, sau din literatura neogreacă: Konstantinos Kavafis, Kostis Palamas, în versiunea lui Anton Mistakide. Alți colaboratori: I.C. Chițimia, Radu Stanca, Onisifor Ghibu, Ion Clopoțel, Victor Bilciurescu, Ion Breazu, Alexandru Lapedatu, Ion Dongorozi. M.F.
LUCEAFARUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287870_a_289199]
-
mai multe articole sunt închinate lui O. Goga (I.P. Țuculescu, Vasile Măceșanu), apar cronici la Viața lui Eminescu de G. Călinescu, Țara de peste veac de Nichifor Crainic și la Atitudini politice și literare de D. Tomescu. Al. Iacobescu traduce poezie neogreacă. Mai semnează Eugen Nicolescu și Dan Spineanu (Centenarul lui Goethe). M.Pp.
LUMINISURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287916_a_289245]
-
francez. Franceza este limba în care a scris Nicolae Suțu opera științifică, rezultată din neobosita lui implicare în problemele economice, administrative și politice ale Moldovei. La fel și literatura. Excepție fac începuturile, versuri, proză și câteva încercări dramatice, redactate în neogreacă. Bibliografia menționează și două titluri în limba română. Unul corespunde traducerii propriei lucrări: Arătarea mijloacelor de întrebuințare întru siguripsirea plutirii pe Siretiu. Măsuri pregătitoare ce trebuie a se lua de către Ocărmuire, pe cheltuiala ei (1850). Pe această lucrare, Nicolae Suțu
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
gata să sprijine inițiativele culturale importante din epocă, obține prin cumnatul său Constantin Bălăceanu, efor al școlilor, sprijin pentru Gh.Lazăr, care deschidea, în 1818, școala de la „Sf. Sava”. Dacă pentru elevii de la Schitu Măgureanu va traduce din franceză în neogreacă Moartea lui Cezar de Voltaire, ideea unui teatru românesc găsește în el un înflăcărat susținător. Cu prilejul primei reprezentații în limba română, în 1819, la teatrul de la Cișmeaua Roșie (Hecuba de Euripide, în versiunea lui A. Nănescu), V. compune tabloul
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
revine lui Ștefan Bezdechi, care se referă și la cartea de știință. Sectorul traducerilor propriu-zise e mai slab reprezentat: un fragment din Platon (Elogiul lui Eros), în transpunerea lui Ștefan Bezdechi, căruia i se datorează și o antologie din lirica neogreacă. Alți colaboratori: Eugen A. Pora (domeniul științei), Alexandru Tohăneanu, Gheorghe Pavelescu, Tenea Aștiban (care semnează și T.A. Târnăveanu), George Oprescu, George Todoran, Grigore P. Poruțiu, Salvador Cupcea, Alice Botez, Nicolae Corodeanu, Ion Georgescu, Aurel Prodan, George Soreanu. M. V.
SYMPOSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]
-
București (1923-1927). Încă din studenție funcționează ca asistent onorific al lui D. Caracostea (1924- 1926), însă după obținerea licenței în litere este profesor de liceu la Slatina (1927-1930) și Iași (1930-1936). În răstimp (1930-1934) urmează la Paris cursuri postuniversitare de neogreacă cu A. Mirambel și de literatură comparată, avându-i profesori pe Fernand Baldensperger, Paul Hazard și Mario Roques. Concomitent, predă limba română la Școala de Limbi Orientale Vii și la Sorbona. În 1935 obține titlul de doctor în litere, cu
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Iași. După absolvire, în 1960, devine asistent la Institutul Pedagogic din Galați, iar în 1962 se transferă la cel din Iași. În 1965 trece la Catedră de limbi slave a Facultății de Filologie ieșene. Aici înființează, în 1973, Seminarul de neogreaca, pe care îl va conduce până la pensionare. Debutează în „Iașul literar” (1959). Colaborează, uneori sub pseudonimul A. Fotinos, cu articole, eseuri și traduceri la „Studii de literatură universală”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Convorbiri
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Logotehniki dimiourghia”, „Gramata kai tehnes”). Deține premiul „Valoarea culturală” acordat de Uniunea Literaților Greci (1984) și Premiul revistei „Cronică” pentru promovarea literaturii românești în Grecia și a literaturii grecești în România (2003). R. este un profesionist al traducerii din limba neogreaca în limba română, antologiile lui purtând, concomitent, amprenta entuziasmului, a iubirii pentru patria natală. Scriitorii avuți în vedere sunt, cel mai adesea, luptători pentru libertatea națională sau spirituală a Greciei: Dyonissios Solomos, Rigas Ferreos Velestinlis, Kostis Palamas, Kostas Varnalis, Odysseas
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Mavris ș.a. Jertfind câteodată aspecte de fond în favoarea formei perfectibile, R. urmărește îndeosebi tematica legată de paradigmele mitologice eline, de istoria țării, de natură ei generoasă și, nu în ultimul rând, de erosul care se manifestă cu plenitudine în lirica neogreaca. Altădată, în eseuri sau în comentarii aplicate, găsește puncte de asemănare între cultură greacă și cea română. Astfel, între Odysseas Elytis și Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru de energie și vitalism, reflectat la ambii, prin prisma sufletului poetic, aspirând mereu la perfecțiune. R. este și un bun traducător în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în România (1950-1980). Bibliografie selectivă (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1981; Literatura neogreaca contemporană în România. Bibliografie (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1998; De la Odysseas Elytis la Nichita Stănescu. Echivalente culturale, Iași, 2001. Traduceri: Rita Boumi-Pappà, Înflorire în
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în România (1950-1980). Bibliografie selectivă (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1981; Literatura neogreaca contemporană în România. Bibliografie (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1998; De la Odysseas Elytis la Nichita Stănescu. Echivalente culturale, Iași, 2001. Traduceri: Rita Boumi-Pappà, Înflorire în pustiu, București, 1974 (în colaborare cu Leonida Maniu); Un cântec despre România, pref. Ilias
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
octombrie 1642, reunind prelați kieveni, greci și moldoveni. Dezbaterile sinodului au reprezentat nu doar o limpezire de doctrină, ci și un moment al colaborării teologice greco-româno-slave. În 1645, fără a accepta modificările teologale aduse de Meletie Sirigul în versiunea sa neogreacă, M. își tipărește lucrarea în polonă și în slavona ucraineană (sub titlul de Catehismul cel mic). Operă de mare circulație, Mărturisirea ortodoxă a fost citată și de catolicul port-royalist Antoine Arnauld în disputele dintre catolici și protestanți. La mănăstirea Snagov
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
data aceasta în casa boierului Scarlat Grădișteanu. Se dedică preocupărilor literare până se retrage, bolnav, la Cernica în 1833 și, urmând un gând mai vechi, se face schimonah în anul următor. Cărturarul N.R., bun cunoscător al limbilor slavonă, elină și neogreacă, știind ceva turcește și, poate, și vreo limbă modernă, a lăsat numeroase și amestecate scrieri, unele greu de identificat, cu profil istoric, filologic, literar și teologic. A întocmit planuri de reformă școlară, memorii, encomioane, discursuri patriotice sau funebre, manuale, o
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]