144 matches
-
ruptura se consumă în timp ce socialiștii își formează propriul partid în 1893. Divergența privește referințele marxiste ortodoxe ale lui Dobrogeanu-Gherea. Stere, din propriile sale reflecții teoretice inspirate de revizionismul tezelor lui Bernstein opuse lui Engels, nutrite de o cultură pozitivistă și neokantiană, înțelege să salveze statul, națiunea și mica proprietate. Așadar, doi poli sînt esențiali în proiectul său: perenitatea și dezvoltarea micii proprietăți ca factori de progres și rezistența statului național ca garant al solidarității sociale și mediator între interesele diverselor grupări
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la nivelul conștiinței individuale (regret, căință, remușcare) sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. 2.2.2. Relația dintre trebuie și este (I) Există o tradiție în gândirea etică, inaugurată de filosofia morală kantiană și continuată de neokantieni, care conferă normelor un caracter autonom, separat de orice realitate empirică. Autonomia logică a eticii este teza potrivit căreia trebuie nu poate deriva din este sau, altfel spus, nicio concluzie morală nu poate deriva din premise non-morale. Valorile nu pot
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
aceeași evaluare (Nicolae Gogoneață, Gheorghe Al. Cazan). Unii dintre exegeți (Corina Hrișcă, Petru Vaida) i-au dovedit statutul de filosofie a culturii. Dată fiind legătura sa cu criticismul kantian, demersul metafizic al lui C. Rădulescu-Motru a fost alăturat modelului filosofic neokantian, încă activ în prima parte a secolului al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Hrișcă, Petru Vaida) i-au dovedit statutul de filosofie a culturii. Dată fiind legătura sa cu criticismul kantian, demersul metafizic al lui C. Rădulescu-Motru a fost alăturat modelului filosofic neokantian, încă activ în prima parte a secolului al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum arătat de neokantieni"8. Dat fiind interesul filosofului român pentru știința
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în prima parte a secolului al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum arătat de neokantieni"8. Dat fiind interesul filosofului român pentru știința experimentală, pentru aplicațiile sale în psihologie, filosofia sa a fost gândită și prin raportare la metafizica inductivă: "Tocmai speranța de a întemeia enunțuri despre finalitatea universului ca întreg pornind de la rezultatele cunoașterii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul. (Și omul apare folosind termeni heideggerieni ca ființarea căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume.) Am spus că este vorba de o similaritate, nicidecum de o identitate. Cele două formule au același rol, însă în construcții diferite. (De altminteri, Heidegger este "neokantianul" cel mai fidel maestrului, dacă ținem seama de ideea care l-a "format", de locul ei în proiectul critic kantian și de puterea cu care această idee a pus în ordine "ontologia fundamentală". Desigur, evaluarea de față are nevoie de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1953. HEIDEGGER, M., Interpretation phénoménologique de la "Critique de la raison pure" de Kant, Gallimard, Paris, 1982. HRIȘCA, C., C. Rădulescu-Motru filosof al culturii, Editura Dacia, Cluj, 1987. LIEBMANN, O., Doctrina principală și principala eroare a lui Kant, în vol. col. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. NOICA, Constantin, Kant și metafizica, după interpretarea lui Heidegger, în vol. col. Imm. Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure" Studii, Editura Academiei, București, 1982. NOICA, Constantin, Eminescu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Artă "Regele Carol II", București, 1939. JANET, P., L'évolution psychologique de la personnalité, Éditions A. Chahine, Paris, 1929. JASPERS, K., Texte filosofice, traducere de George Purdea, Editura Politică, București, 1986. KÜLPE, O., Sarcina și sistemul filosofiei, în vol. col. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. LEAKEY, R., Originea omului, traducere de Ion Oprescu și Ana Maria Glavce, Editura Humanitas, București, 1995. LEIBNIZ, Monadologia, în vol. Opere filosofice I, traducere de Constantin Floru, Editura Științifică, București
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Amurgul idolilor, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994. NIETZSCHE, Fr., Călătorul și umbra sa, traducere de Otilia-Ioana Petre, Editura Antet, 1996. NIETZSCHE, Fr., Antichristul, traducere de Vasile Muscă, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. NISTOR, Octavian, Introducere la vol. Filosofie neokantiană în texte, Editura Științifică, București, 1993. OSTWALD, W., Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, V. Giard et E. Briere, Paris, 1910. OSTWALD, W., Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, traducere de, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", București, 1912. OSTWALD, W
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Hambourg, 1913. PASCAL, B., Pensées. Les Provinciales, Booking International, Paris, 1995. PAULSEN, Fr., Introducere în filosofie, traducere de I. Lupu și D. Pușchilă, Institul de arte grafice "Bravo", Iași, 1941. PAULSEN, Fr., Sarcinile de viitor ale filosofiei, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. PAULSEN, Fr., Etica, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor. PÂRVU, Ilie, Arhitectura existenței, I, Editura Humanitas, București, 1990. PETRU, Cristian, Ontologia umanului ca ontologie fundamentală, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de I. Lupu și D. Pușchilă, Institul de arte grafice "Bravo", Iași, 1941. PAULSEN, Fr., Sarcinile de viitor ale filosofiei, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. PAULSEN, Fr., Etica, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor. PÂRVU, Ilie, Arhitectura existenței, I, Editura Humanitas, București, 1990. PETRU, Cristian, Ontologia umanului ca ontologie fundamentală, în vol. col. Ontologia umanului, Editura Academiei, București, 1989. PLATON, Republica, traducere de Andrei Cornea, în vol. Opere
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
transcendentală: Sens și valoare, traducere de Alexandru Boboc și Ioan N. Roșca, în vol. Filosofie contemporană, Editura Garamond, București 1995. RICOEUR, P., Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, Editura Humanitas, București, 1995. RIEHL, A., Filosofia critică, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București,1993. RIEHL, A., Logica și teoria cunoașterii, în vol. Filosofie neokantiană în texte. RIVELAYGUE, J., Lecons de métaphysique allemande. Tome II, Kant, Heidegger, Habermas, Éditions Grasset, Paris, 1992. SARTRE, J. P.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
RICOEUR, P., Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, Editura Humanitas, București, 1995. RIEHL, A., Filosofia critică, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București,1993. RIEHL, A., Logica și teoria cunoașterii, în vol. Filosofie neokantiană în texte. RIVELAYGUE, J., Lecons de métaphysique allemande. Tome II, Kant, Heidegger, Habermas, Éditions Grasset, Paris, 1992. SARTRE, J. P., Ființa și neantul, traducere de Adriana Neacșu, Editura Paralela 45, Pitești, 2006. SCEFFLER, I., Reflecții despre teleologie, traducere, în vol
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
actual. În secțiunea a treia a cărții, dedicată discursului științific, Spăriosu deschide istoria unei mutații estetice În fizică printr-o analiză a teoriei ficționalității. Puntea de legătură Între teoriile ficționalității și cele ale revoluției științifice postnewtoniene Îi este oferită de neokantienii Hans Vaihinger (cu lucrarea sa capitală din 1911) și Friedrich Albert Lange, datorită felului În care Împacă intuiționismul estetic cu pozitivismul empiric al științei moderne. Reușita acestora, după expresia lui Spăriosu, este consacrarea „mutației estetice” În majoritatea științelor moderne (dintre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o iluzie, deci dacă e posibil un demers care să reflecte o așa-zisă realitate obiectivă sau trebuie să ne adaptăm din start cu ideea că noi nu reflectăm decât reflectările noastre asupra realității. Problema nu e deloc nouă, sună neokantian, dar ea mi-a fost suscitată de textul tău. Și aș accentua faptul că nu o văd ca o problemă kantiană, ci mai degrabă ca o problemă metodologică. Fiindcă dacă reflecția nu este o reflectare a unei imagini obiective, ci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi arhetipal Într-o asemenea interpretare. Cred, dimpotrivă, că e o lume mișcătoare, că această lume a locurilor memoriei este prin excelență un loc al subiectivității, al intersubiectivității, dacă nu cumva exagerez, pentru că - și cu asta vin la chestiunea kantiană, neokantiană sau postneokantiană sau cum vrem s-o numim -, am foarte mari rezerve În ceea ce scriu și În micile mele meditații de seară cu privire la utilizarea termenului obiectiv. Nu neg existența unei lumi exterioare eului nostru, sinelui nostru (ori cum vrem să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au pregătit terenul. Condițiile unui consens ambiguu fuseseră deja Îndeplinite la momentul schimbărilor politice din 1989-1990 și nevoia de a umple acest gol ideologic creat prin volatilizarea vechiului discurs dominant l-au favorizat. Sfidarea lansată de Nae Ionescu academismului filosofic neokantian din epoca să a fost recitit o jumatate de veac mai târziu În contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În 1909 pleacă la Paris în vederea pregătirii doctoratului, și de aici la Leipzig, unde audiază cursurile lui Theodor Lipps și ale lui Johannes Volkelt. În primăvara lui 1911 frecventează la Marburg cursurile lui Hermann Cohen, reprezentant de seamă al școlii neokantiene, iar în 1913 își susține la Sorbona teza de doctorat, intitulată L’Interprétation de la doctrine de Kant par l’École de Marbourg, printre primele analize consacrate neokantianismului. Stimată pentru marile ei însușiri intelectuale, i s-a oferit un post de
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
înlăturat din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi postum, în iulie 1990. Filosof prin vocație, cum îl definea Dimitrie Gusti, R.-M. este preocupat de crearea unui sistem propriu, denumit personalismul energetic, pornind de la Kant, dar dezvoltând idei neokantiene. În cartea sa din 1927, Personalismul energetic, scrie că personalitatea este „rezultatul sintetic al evoluției prin care a trecut întreaga energie universală”. Realitatea exterioară și interioară fiind energie, în cursul său de psihologie încerca să depășească, încă din 1899, vorbind
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
doar unor științe? Nu cumva sunt posibile discipline științifice, structural diferite de fizică, având ca obiect realitatea umană și caracterizate în primul rând prin faptul că încorporează în mod fundamental dimensiunea temporalității? Pornind de la experiența disciplinelor istorice, filosofii de inspirație neokantiană au pus în mod tranșant o asemenea problemă. Modelul de științificitate al disciplinelor istorice, considerau ei, este diferit de cel al disciplinelor naturii. Orice obiect poate, în principiu, să fie considerat dintr-o perspectivă sau alta:din punct de vedere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sa drept realitate unică, individuală, caracterizată prin istoricitate. Filosoful și istoricul român A.D. Xenopol a exprimat poate în modul cel mai clar și mai acceptabil, din punctul de vedere al unei viziuni științifice și filosofice moderne, lipsită de amprenta idealist-subiectivă neokantiană, această idee sub forma celebrei distincții între științe ale repetiției și științe ale succesiunii pe care încerca să o elaboreze pe larg (Xenopol, 1906, 1908). În numele disciplinelor cristalizate în jurul conceptului de evoluție, Julian Huxley avansa ideea că mentalitatea contemporană, spre deosebire de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cât și cele inexistente, dar posibile - au o dinamică în timp care prezintă trăsături comune, generalizabile sau, dimpotrivă, este strict particulară, negeneralizabilă în nici un fel. Teza unicității structurale a seriilor temporale nu reprezintă o atitudine marginală, caracteristică doar pentru orientarea neokantiană, ci mai generală. În disputele filosofice legate de problema evoluției, ea este legată de celebra problemă a cauzalității istorice. David Bidney exprima în termeni tranșanți cele două posibilități de a considera cauzalitatea (Bidney, 1953). Pe de o parte, este cauzalitatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fost în mintea autorului său, în ce stare de spirit se afla acesta, ce intenții avea, ce urmărea, care erau opțiunile sale valorice. Accesul la acești determinanți subiectivi este posibil în mod direct prin comprehensiune. Filosofia istoriei de factură neokantiană și-a formulat un amplu program epistemologic al cărui obiectiv este de a demonstra faptul că explicația prin cauze obiective este o strategie caracteristică în mod special științelor naturii, în timp ce științele umane, datorită specificității obiectului lor, trebuie să utilizeze o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
împingă variația mai mult în sfera accidentalului, a întâmplării, dacă nu chiar a erorii. Ideea unei metodologii specifice disciplinelor umane s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii de tip neokantian. Schimbarea de optică operată în cadrul acestei filosofii s-a petrecut tocmai în punctul amintit mai sus: raportul dintre constant/variabil, general/individual în fenomenele social-umane. Caracteristic întregii filosofii sociale postmarxiste germane este accentul pus pe diversitate și unicitate. Varietatea este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există decât o realitate istorică a umanului. Istoria este sediul variației infinite a ipostazelor umane, ireductibile la tipuri mai generale. Rațiunea este ea însăși istorică. Ea se află mereu în constituire, fără a fi vreodată constituită. Programul epistemologic al filosofiei neokantiene era clar formulat în ceea ce privește științele umanului. Dacă Immanuel Kant întreprinsese critica rațiunii pure pentru a determina cum sunt posibile matematica și fizica, cercetarea trebuia dusă mai departe. O critică a rațiunii istorice urmează să cerceteze posibilitățile de constituire a istoriei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]