213 matches
-
militară, precum și pe cea administrativă, culturală și spirituală a celor două țări române dând și susținând principalele dinaștii domnitoare românești: Basarabii și Mușatinii și garantând neîntrerupt până în secolul al-XIX-lea, independența și autonomia Țărilor Române, unitatea civilizației românești prin păstrarea limbii neolatine, a specificului național și credinței strămoșești, a trăsăturilor definitorii ale poporului român. În secolul al XIX-lea după valul de transformări produse în întreaga Europa de Epocă lui Napoleon I, elita politică românească are de făcut față unor mari provocări
DR. MITE MĂNEANU, ELITA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN SEC AL XIX-LEA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353218_a_354547]
-
numele de Roma nu poate fi derivat din cel de Romulus, cum voia o veche tradiție: opinia cea mai verosimilă este că Roma... derivă dintr-un nume de gintă etrusc (cf. Rumon, numele antic al Tibrului, după Servius; Originile limbilor neolatine, B., 1974, p. 67); Enciclopedia civilizației romane, B., 1982, p. 679 arată că, potrivit tradiției, Roma se consideră de origine etruscă, dar la p. 682 numele orașului a fost derivat de la cuvântul romê „forță“, traducere în greacă a numelui Valentia
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
ca in mediopersana șahul »jocul în pătrațele » se cheamă catrang,intrat din sanscrita (Osnovy iranskogo iazykoznania ,Moskva,1970,p.42), din persana l-au preluat arabii sub forma șatrang (Al.Graur,DCC,București,1978,p.131,C. Tagliavini,Originile limbilor neolatine, București,1977, p. 251-252) și a ajuns la turci șatrang, de unde a fost împrumutat de români. Șăineanu, DLRM, DEX amin¬tesc romanescul învechit șatrang „șah“ < turcă și locuțiunea adjec¬tivală în șatrange „în carouri, cadrilat“. Astăzi turcii denumesc sportul minții
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]
-
pentru această limbă, iar concurența pentru un loc la facultățile de limbi clasice nu este nici ea neglijabilă. Merită să ne întrebăm ce anume îi motivează pe englezi, care nici nu se trag din romani, nici nu vorbesc o limbă neolatină, să studieze de bunăvoie latina (și nu puțini dintre ei chiar și greaca veche), fără a fi forțați în vreun fel, și de ce elevii și părinții români sunt atât de ostili acestei discipline. Răspunsul e foarte complex și ține în
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
noastre - motiv care îl făcea pe Tudor Arghezi să creadă că româna va deveni și ea, într-un viitor nu prea îndepărtat, o limbă internațională. Dar, mai presus de toate acestea, lipsită aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine și chiar ale englezei, limba română păstrează de veacuri o unitate și exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însușire cu care nici o altă limbă nu se poate mândri întotdeauna. Deoarece suntem siguri că viitorii colaboratori vor ține cont de
REVISTA BOGDANIA DIN FOCŞANI, LA ÎNCEPUT DE DRUM. de IONEL MARIN în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343694_a_345023]
-
țara din motive economice și constituie categoria cea mai bine pregătită profesional, cu un înalt nivel de educație, care și-a făcut repede loc, peste tot, în economia societăților care i-au primit. Desigur, mai sunt și excepții. În țările neolatine din Europa, Italia, Spania, Portugalia, Franța au năvălit o serie de români sau țigani din România, de o calitate îndoielnică și care prin faptele lor antisociale aduc prejudicii întregii comunități. Nici Australia, la capătul celălalt de lume, nu a scăpat
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
noastre - motiv care îl făcea pe Tudor Arghezi să creadă că româna va deveni și ea, într-un viitor nu prea îndepărtat, o limbă internațională. Dar, mai presus de toate acestea, lipsită aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine și chiar ale englezei, limba română păstrează de veacuri o unitate și exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însușire cu care nici o altă limbă nu se poate mândri întotdeauna. Deoarece suntem siguri că viitorii colaboratori vor ține cont de
A APARUT PRIMUL NUMAR TIPARIT AL REVISTEI DE CREATIE SI CULTURA ´´ BOGDANIA´´ , FONDATA DE POETUL IONEL MARIN,PRESEDINTELE ASOCIATIEI CULTURAL-UMANITARE´´ BOGDANIA´´ DIN FOCSANI-VRANCEA de MIHAI MARIN [Corola-blog/BlogPost/346288_a_347617]
-
toate neologismele de ultimă oră o fac tot atât de modernă, tot atât de bogată în termeni internaționali pe cât este engleza, limba cea mai vorbită pe glob înzilele noastre. Dar, mai presus de toate acestea, lipsită aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine și chiar ale englezei, limba română păstrează de veacuri o unitate și exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însușire cu care nici oaltă limbă nu se poate mândri întotdeauna”. Aforismele din această carte nu pot fi citite dintr-o
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
e ridimensionamento della storia del latino; V. Notula de Latina declinatione quae vulgo dicitur quarta; VI. Metodologia specifica nell' indagine della terminologia cristiana antica?; VII. Abba, Pater; VIII. Deus; IX. "Per molti", non "per tutti"; Dall' antico volgare alle lingue neolatine). Retorica, stilistica, estetica nell' eta augustea, Bari, 1970, pp. 329 (comprende i seguenti saggi: I. L'anonimato del "Saggio sul Sublime" nella tradizione dei codici; II. La paternita del "Saggio del Sublime"; III. L'opposizione sotto Augusto e la datazione
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Saggio del Sublime", I, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari", 12, 1973, pp. 243-315. 1974 Charitas, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari", 17, 1974, pp. 161-235. Latino arcaico e lingue neolatine, "Romanica" 7, 1974 (Estudios dedicados a D. Găzdaru, II, La Plata, 1975), pp. 183-200. La testimonianza di Paolino di Nola sul cristianesimo dell' Italia meridionali, "Archivio Storico Pugliese" 27, 1974, pp. 161-190. Recensione a R.P.R. Green, The Poetry of Paulinus of
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
noutatea că X (celebru) i-a dat un cap în nas lui Y (celebru). Și Iașii cunoșteau fenomenul. Pe-atunci, Casa Universitarilor era emblemată de figura pitorescului erudit Fănică Cuciureanu, maratonist păstorelian al paharelor fără număr și al improvizatelor paradigme neolatine. Dar și de alți atleți ai licorilor, unii concluzionînd pugilistic. Luxul de azi al localului anulează chiar și cea mai redutabilă aducere aminte. Literele și artele se răsfățau cot la cot în birturile (în care numai muștele nu erau prevăzute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
romane, ca o consecință a destrămării economice, politice și culturale a Imperiului. Aceste popoare sunt rezultatul aglutinării a trei straturi etnice consecutive: autohtonii (substratul), elementele romanice dominante (stratul) și cuceritorii barbari (germani, slavi)-adstratul. Neamul românesc este un popor romanic (neolatin), alcătuit din trei straturi etnice: tracii (daco-geții), care locuiau în nordul și sudul Dunării, ei au fost supuși de romani și latinizați, iar la începutul evului mediu (secolele VI-VII), slavii au cucerit ambele maluri ale fluviului și au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, când sinteza daco-romană era deja încheiată. Contribuția slavilor la desăvârșirea formării poporului român și îmbogățirea vocabularului limbii românești a fost însemnată, fiind asemănătoare celei a popoarelor germanice la nașterea etniilor neolatine apusene. Cu toate acestea, componenta slavă n-a modificat structura de bază daco-romană a poporului român. Însă, în urma contactului (conviețuirii) prelungit cu slavii (secolele VII-X), în cursul căruia aceștia au fost asimilați de autohtoni, limba română a primit numeroase cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rîndul său, Sextil Pușcariu arăta, în 1939: "dintre toate popoarele conlocuitoare, slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și îndelungată influență. Vocabularul nostru este atât de împănat de împrumuturi slave, încât limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine". Un alt slavist, I. Pătruț, spune și el: "porniți spre sud, de la nord de Carpați, slavii care au coborât pe la est de munți, au trecut în masă Dunărea în imperiul roman, invadând întreaga Peninsulă Balcanică (inclusiv Grecia), înjghebând, încă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Româna, ca limbă, face parte din marea familie a limbilor indo-europene și anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai multe limbi. Latina populară din regiunile dunărene a început, prin secolul al V-lea, să-și accentueze trăsăturile proprii, evoluând independent. Acest proces a continuat câteva secole și se admite că, în secolele VII-VIII, latina cedează locul limbilor romanice (neolatine). Elementele vechi slave, care pătrund după secolul al VII-lea, nu suferă transformări, de unde rezultă că limba română nu s-a format după contactul cu lumea slavă-latina populară s-a transformat în limba română, înainte de începutul secolului al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că cuțovlahii, de rasă greco - latină, veniți din Occident, nu sunt deloc, precum se pretinde în București, coloni veniți de pe malurile Dunării. Numai daca românii s-ar pretinde moștenitori ai vechilor romani - ceea ce-ar fi absurd, de vreme ce marile națiuni neolatine ale Occidentului au mai mare drept la aceasta - ar putea să pretinză drepturi de proiecție asupra cuțovlahilor din Imperiul otoman. Francejii, italienii și spaniolii ar fi mult mai întemeiați să pretindă protectoratul acesta, pentru că acel patois pe care-l vorbesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pretutindenea coloni, în Asia Mică, pe țărmii Mării Negre și-n alte locuri. Cât despre limba macedoromânilor, e azi un adevăr cunoscut de toți că e numai un dialect al limbei dacoromâne și că n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului. Studiile recente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toată evidența. Atât dialectul din Istria cât și cel macedoromân sunt varietăți a limbei dacoromâne, cu mici deosebiri fonologice și cu mari și hotărâtoare asemănări. Ne rămâne numai să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a Sudului, Videle, 2000; Acreditări / empatii / consonanțe, Videle, 2000; Avatarurile transcendenței. Om și Dumnezeu în opera eminesciană, Videle, 2001; Măreția viciilor ascunse, Videle, 2001; Parteneriate educaționale comunitare. Itinerar italian, Videle, 2001; Caragiale și „eternul feminin”, Videle, 2002; O filieră educațională neolatină. În Dublin, Videle, 2003; Romanul adolescentului clarvăzător, Videle, 2003. Antologii: Arca îmblânzitorilor de fantasme, Videle, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Vitrina „Contrapunct”, CNP, 1992, 7; Traian T. Coșovei, Reverii sinucigașe, CNT, 1992, 8; Geo Constantinescu, Cronica sentimentală
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
vulgarizare a gândirii platoniciene, ci o nouă mărturie la dosarul întrebărilor majore pe care și le pune, pe care nu poate să nu și le pună omul contemporan. MONICA LOVINESCU Diversă ca expresie, ficțională și eseistică, redactată în patru limbi neolatine, încărcată de livresc și vertebrată în același timp de exil, ca topos fundamental, opera lui Vintilă Horia se alătură ilustrei triade a lui Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu printr-o creație simptomatică pentru destinul intelectualității românești și de
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
și atât de fertil al lui L. față de această limbă. După un deceniu a tipărit la Paris La Langue roumaine (1974), tratat despre specificul fonetic și gramatical al limbii, cu o prefață densă, în care afirmă: „Româna, parte a familiei neolatine și rudă apropiată, deci, a francezei, italienei, spaniolei și portughezei, este limba maternă a douăzeci de milioane de oameni și e una din marile limbi ale continentului nostru. [...] Fără această limbă nu ne-am putea face o idee cât de
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
unor somități filologice ca Matteo Bartoli, Karl Jaberg ș.a. În 1931 este numit conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, iar în 1934 câștigă, prin concurs, titlul de profesor titular la Catedra de limbi și literaturi neolatine a aceleiași facultăți. Trece, tot prin concurs, în 1940, profesor de filologie romanică la Universitatea din București, la catedra devenită vacantă prin moartea lui Ovid Densusianu. În același an e director la Accademia di Romania din Roma. Predă (grație prieteniei
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
1987; Colacul-marele, frate bun cu soarele, Chișinău, 1988; Cafea neagră, Chișinău, 1989; Copăcel, copăcel, Chișinău, 1990; Fir de nisip, Chișinău, 1991; Dansul timizilor, Chișinău, 1994; Cobaiul nu triumfă, Chișinău, 1996; Din neamul lui Păcală, Chișinău, 1996; Mergătorul, Chișinău, 1996; Aventura neolatină, Chișinău, 1997; Cetatea lui Bujor, Chișinău, 1997; Vrei să crești mare?, Chișinău, 1997; Semințele mărului oprit, Chișinău, 1998; Ruga iezilor celor trei, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Clipa de grație, Chișinău, 1980, 277-278, 285-287; Ion Ciocanu, Neîmpăcarea continuă, LA
FILIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
vorbite. Într-adevăr, atât limba latină cât și cea greacă începuseră să evolueze în jurul secolului al treilea după Cristos (ca să ne exprimăm cu mare aproximație) de la un sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești; această evoluție a avut loc, așa cum e logic, întâi în mediile populare și s-a răspândit apoi în clasele cultivate deși era combătură de învățământul tradițional. Într-adevăr, acest învățământ, fiind bazat și pe poezia clasică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grecești vorbite. Atît limba latină, cît și cea greacă începuseră să evolueze în jurul secolului al III-lea după Cristos (ca să ne exprimăm cu mare aproximație) de la un sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent, așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești; această evoluție a avut loc, așa cum e logic, întîi în mediile populare și s-a răspîndit apoi în rîndul claselor cultivate, deși era combătură de învățămîntul tradițional. Acest învățămînt, fiind bazat și pe poezia clasică, trebuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]