383 matches
-
ca efect al aprofundării integrării europene a României. Pe de altă parte, succesul se datorează tacticilor de încadrare creative și eficiente ale organizațiilor implicate în proteste: 1. evitarea limbajului stângist al ecologiștilor europeni prin folosirea unor concepte și formulări specifice neoliberalismului hegemonic românesc și invocarea unor teme autohtone sau specifice regiunii - ceea ce a contribuit la extinderea bazei de recrutare a mișcărilor, la stabilirea facilă de alianțe cu elemente ale elitei politice și administrative și la difuzarea, la costuri mici, a mesajului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
bunăstării sociale, fiind necesară o implicare minimă din partea statului care ar trebui să asigure doar cadrul legal. În această concepție, societatea civilă ar reprezenta un mecanism autogenerativ de solidaritate socială. Deoarece sprijinea dezvoltarea economică ca formă de realizare a bunăstării, neoliberalismul nu a luat în seamă problemele ecologice care au apărut în urma creșterii economice. Dezvoltarea economică nu a avut drept efect creșterea calității vieții, ci polarizarea socială. Un alt factor care a influențat această schimbare de atitudine este globalizarea, care duce
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ale politicilor publice în legătură cu anumite categorii secifice, fie în parteneriat cu statul. Giddens (2001) consideră că s.c. are un rol important în ceea ce el numește „a treia cale” (spre deosebire de cele două soluții pentru realizarea bunăstării, abordate până la momentul respectiv: neoliberalismul și social-democrația). Dacă neoliberalii susțin un rol minimal al statului și o s.c. ce ar trebui lăsată să se dezvolte spontan, dacă social-democrații văd s.c. ca fiind mai degrabă disfuncțională în ceea ce privește furnizarea de bunăstare, Giddens susține că este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
global intră, de regulă, în a doua categorie, iar analize similare se pot efectua și pentru organizațiile regionale. Important este însă faptul că acest criteriu face trimitere la ariile tematice conturate în ansamblul raporturilor internaționale, iar teoria regimurilor (vezi cap. „Neoliberalismul”) oferă explicații convingătoare pentru fenomenul contemporan de extindere a competențelor OIG: statele-națiune sesizează că este mai ușoară extinderea unui regim de cooperare deja existent într-un domeniu anterior neacoperit decât crearea unuia nou. În perioada postbelică - și cu precădere după
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și al treilea comportă diverse observații critice. Dincolo de natura independentă sau nu a variabilei instituții internaționale (sau, altfel spus, „cât” din relațiile internaționale pot explica instituțiile internaționale - problemă care constituie de altfel unul din punctele-cheie ale dezbaterii dintre neorealism și neoliberalism), o critică majoră la adresa nivelului al treilea vizează caracterul pe cât de general, pe atât de simplu al explicațiilor oferite - și, poate tocmai de acea, aparent infailibil. Deloc întâmplător, Waltz însuși recomandă analize integrate combinând nivelurile al doilea și al treilea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism - neoliberalism în capitolul „Neoliberalismul”). El constată că raporturile dintre Marile Puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861-1943), Marea Britanie (1792-1945) și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism - neoliberalism în capitolul „Neoliberalismul”). El constată că raporturile dintre Marile Puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861-1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800-1990) se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii ’80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale avea nevoie de o teorie care să abordeze fenomenul cooperării, imperativ ce a servit drept liant al programului neoliberal de cercetare. Această viziune asupra lumii nu era, desigur, nouă: cooperarea internațională a fost dintotdeauna o dominantă a reflecției liberale. Neoliberalismul a profitat însă, în plan teoretic, de revenirea în centrul atenției, în știința politică, a unor personaje întru câtva uitate sau chiar discreditate: instituțiile. „Noul instituționalism” a oferit o nouă viziune asupra cadrelor generale ale politicii, inclusiv ale politicii internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Acesta va respecta solicitarea lui Keohane de a se oferi o interpretare structurală emergenței regulilor la nivel internațional și motivelor pentru care statele respectă aceste reguli, precum și de a se acorda atenție rolului instituțiilor (Keohane, 1986, p. 194). Liberalism și neoliberalism Limitările percepute ale realismului structural contribuie semnificativ la conturarea programului de cercetare neoliberal, însă confluența agendelor de cercetare și a metodologiilor între neorealism și neoliberalism nu trebuie să treacă în plan secund faptul că ultimul se dezvoltă, totuși, în spațiul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
reguli, precum și de a se acorda atenție rolului instituțiilor (Keohane, 1986, p. 194). Liberalism și neoliberalism Limitările percepute ale realismului structural contribuie semnificativ la conturarea programului de cercetare neoliberal, însă confluența agendelor de cercetare și a metodologiilor între neorealism și neoliberalism nu trebuie să treacă în plan secund faptul că ultimul se dezvoltă, totuși, în spațiul reflecției liberale. Termenul „neoliberalism” este folosit de Joseph Nye în 1988 (Nye, 1988), iar în același an cercetătorul realist Joseph Grieco folosește sintagma „instituționalism neoliberal
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realismului structural contribuie semnificativ la conturarea programului de cercetare neoliberal, însă confluența agendelor de cercetare și a metodologiilor între neorealism și neoliberalism nu trebuie să treacă în plan secund faptul că ultimul se dezvoltă, totuși, în spațiul reflecției liberale. Termenul „neoliberalism” este folosit de Joseph Nye în 1988 (Nye, 1988), iar în același an cercetătorul realist Joseph Grieco folosește sintagma „instituționalism neoliberal”, în textul unui articol al cărui titlu face referire la „cel mai nou (newest) instituționalism liberal” (Grieco, 1988). Unii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
domeniul studiilor asupra globalizării, evidențiază presiunea exercitată de societatea civilă asupra guvernelor și interdependența tot mai accentuată între acestea din urmă, în diverse arii ale vieții internaționale. În fine, al patrulea curent major este instituționalismul liberal, considerat, de regulă, matricea neoliberalismului contemporan în relațiile internaționale. Dacă replierea operată de neoliberali înspre teorii structurale îi distanțează de corpul clasic al instituționalismului liberal, prioritatea acordată instituțiilor și viziunea lor relativ optimistă asupra șanselor cooperării internaționale justifică, în bună măsură, tratarea neoliberalismului drept o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
regulă, matricea neoliberalismului contemporan în relațiile internaționale. Dacă replierea operată de neoliberali înspre teorii structurale îi distanțează de corpul clasic al instituționalismului liberal, prioritatea acordată instituțiilor și viziunea lor relativ optimistă asupra șanselor cooperării internaționale justifică, în bună măsură, tratarea neoliberalismului drept o variantă „mai nouă” de instituționalism liberal. Pe de altă parte, dezbaterea curentă în diverse arii de politici publice a făcut ca prescripțiile liberalismului republican și cele ale liberalismului comercial să fie adesea incluse în conceptul de „neoliberalism”. Din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tratarea neoliberalismului drept o variantă „mai nouă” de instituționalism liberal. Pe de altă parte, dezbaterea curentă în diverse arii de politici publice a făcut ca prescripțiile liberalismului republican și cele ale liberalismului comercial să fie adesea incluse în conceptul de „neoliberalism”. Din acest motiv, pentru a evita confuzia, nu de puține ori în literatură se face mențiunea că prin „neoliberalism” se înțelege în mod strict curentul academic, nu și ansamblul de prescripții generate de liberalismul republican și cel comercial. Aceasta va
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de politici publice a făcut ca prescripțiile liberalismului republican și cele ale liberalismului comercial să fie adesea incluse în conceptul de „neoliberalism”. Din acest motiv, pentru a evita confuzia, nu de puține ori în literatură se face mențiunea că prin „neoliberalism” se înțelege în mod strict curentul academic, nu și ansamblul de prescripții generate de liberalismul republican și cel comercial. Aceasta va fi și perspectiva adoptată în capitolul de față. Abordarea canonică a originilor teoriilor neoliberale debutează cu etapa studiilor funcționaliste
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tematică dată este profitabilă, însă în practică există dificultăți considerabile. Din acest motiv, în loc să încerce crearea unor regimuri noi, este rațional ca statele să caute modificarea și adaptarea celor existente - spre exemplu, lărgindu-le sfera de cuprindere. Enunțuri centrale ale neoliberalismului Neoliberalii acceptă că statele sunt actorii-cheie în relațiile internaționale, deși recunosc și existența altor actori. Statul este privit ca un actor unitar și rațional care încearcă să-și maximizeze beneficiile în toate ariile tematice ale politicii internaționale. Preferințele sale în ceea ce privește
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
da dovadă de loialitate față de normele promovate de instituții, atât timp cât acestea le vor servi interesele. În timp însă, apreciază neoliberalii, instituțiile internaționale pot modela percepțiile liderilor politici în ceea ce privește interesele naționale, facilitând astfel cooperarea internațională. Înainte de a prezenta coordonatele dezbaterii neorealism - neoliberalism, trebuie menționat că între cele două școli a avut loc o „reconciliere” asupra unor teme care, anterior, făcuseră obiectul unor dispute. Astfel, neoliberalii s-au despărțit de abordarea politicii internaționale în termeni morali, caracteristică teoretizărilor liberale din anii ’30-’50
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali (Baldwin, 1993, p. 9). Repere teoretice ale dezbaterii neorealism - neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism-neoliberalism a evidențiat mai multe teme de controversă, între care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă utilă asupra dezbaterii: problema anarhiei internaționale; câștiguri relative versus
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lumi diferite”: primii sunt preocupați mai ales de război și securitate națională, în timp ce ultimii se orientează cu precădere către aria economică sau cea ecologică. Totuși, diferența majoră între cele două programe de cercetare, apreciază Jervis, nu rezidă în faptul că neoliberalismul „vede” mai multă cooperare, ci în aceea că neoliberalii sesizează existența unui grad mai mare de conflict care nu este necesar și evitabil. Concluzia lor este că, în absența instituțiilor, politica internațională produce rezultate suboptimale pentru toți cei implicați (Jervis
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
importante ale instituționalismului neoliberal și ale realismului structural pot fi văzute drept cazuri speciale ale unui model mai general de sistem internațional (Powell, 1993, pp. 210-211). Referitor la metafora privind cele două lumi diferite pe care le studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este valabilă doar într-un sens „cantitativ”: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul studiilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cauzale. Deși atât de popular în ultimii zece ani - sau poate tocmai datorită popularității sale -, constructivismul a stârnit numeroase critici. Pentru unii autori, încercarea explicită a constructiviștilor de a găsi o cale de mijloc, celebra via media între neorealism și neoliberalism, pozitivism și post-pozitivism, materialism și idealism, îl face să fie o construcție teoretică șubredă, mozaicată, cu un grad de generalitate care se pretează la adaptări în fiecare dintre cele două tabere enumerate în dihotomiile de mai sus și căruia, prin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se traduc mai ales în scăderea costurilor de tranzacționare ce apar în orice interacțiune. Datorită creșterea încrederii reciproce și cooperării internaționale, socializarea contribuie la schimbarea logicii „câștigurilor relative” cu una a „câștigurilor absolute”, după cum s-a arătat în capitolul dedicat neoliberalismului. Statele nu sunt singurii actori care își instituționalizează normele pe care le respectă unii față de alții. În domenii ale interacțiunii transfrontaliere, companiile bancare, de asigurări sau de transporturi, de exemplu, intră în mod necesar în contact unele cu altele. Scopul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
următor, doar pentru simpla existență are nevoie de o serie de condiții speciale, între care cea mai importantă este încrederea reciprocă. Provocarea reprezentată de raționalitatea actorului nu putea scăpa atenției celor mai importante teorii preocupate de acest aspect - neorealismul și neoliberalismul -, ea fiind pusă mai cu seamă în termenii problemei câștigurilor relative și absolute, discutată într-un capitol anterior. Privite prin prisma scepticismului realist, regimurile nu pot asigura securitatea unui stat. Eșecul tratatelor SALT poate fi pus pe seama neîncrederii reciproce și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Security, Cambridge University Press, Cambridge Bacevich, Andrew J. (2002), American Empire: The Realities and Consequences of U.S. Diplomacy, Harvard University Press. Baldwin, David A. (1980), „Interdependence and Power: A Conceptual Analysis”, International Organization, 34 (4), toamna. Baldwin, David A. (1993), „Neoliberalism, neorealism, and world politics”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Baldwin, David A. (1993a), „Anarchy in International Relations Theory: The Neorealist-Neoliberal Debate”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]