62 matches
-
autorul Plumbului, ca la mai toți simboliștii, limbajul jurnalistic era programatic, un cod pentru diferențierea de poeții „cu satul în glas”. Jurnalismul se face la oraș și în mare parte despre oraș, iar el și ceilalți erau poeți ai orașului, neologistici, cu pregătirea literară desăvîrșită, adesea, pe texte străine, îndeosebi franceze.7) Numărul apropierilor dintre cei doi scriitori poate spori, la rigoare, cu noi exemple. Iată unul, care demonstrează că, înregistrînd ca pe film realitatea, ambii nu se lăsau înșelați de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
17 ori, „arbori” de trei ori. Ce-i ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul dintre acestea l-a entuziasmat pe Ovidiu Genaru: „Ninge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceasta, nu poezia a ținut pasul cu viața, ci viața sa a ținut pasul cu poezia. Mai exact: l-a bătut pe loc. Vorba „Tempora mutantur...” nu se potrivește în cazul său. Scriitorii care au dificultăți în mînuirea lexicului sînt neologistici. Bacovia e dintre aceștia: „Căutam/Cuvinte/în dragi dicționare...” („Studiu”) Caută în dicționare cei ce resimt insuficiența propriului lor vocabular, nesiguri de anumite sensuri, sau cei pe care cuvintele îi fac visători, sau cei ce vor să dea cea mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi Înflorit talentul tău În care eu cred... Părerile de mai sus trebuiesc luate numai ca niște păreri ale unui cititor supus fatalității gustului și Înțepenit În teamă de avalanșă Înnoirilor de dragul Înnoirilor... Aș mai adaugă remarcilor mele o brutalitate neologistica atârnând plumb În filigranul poeziei și - În unele locuri - o lipsă de claritate care nu avantajează impresia de misterios, ci pe aceea de tulbure și de maț. Foarte scurte și puține notații am făcut cu creionul pe mss-ul care, dacă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
am întîlnit rar, fapt pe care mi-l reproșează în scrisori. în schimb, l-am citit, și în manuscris și tipărit: proză, teatru, eseu, poezie. Scrisul său e dens, economic. Comentîndu-i debutul, îi remarcam, de pildă, acuitatea, pasele ironice, expresia neologistică, sicativă, tăioasă. Doza atent surprizele, combina subtil realitatea cu visul, aplica inteligent tușele lirice menite să emoționeze. în pofida calităților, n-a beneficiat de mari succese. Două sînt cauzele: una ține de firea sa nonconformistă, aparent arogantă și gata de sfidări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și măna stângă ascunsă. El e burghezul, confortabil la picioare, neutilizator al stângei (mîna artei), al cărui cap e doar un suport de pălării. SIMION STOLNICU Ermetizarea și mallarmeizarea printr-o gramatică dificilă și un limbaj care e un delir neologistic, aceasta e poezia lui Simion Stolnicu, căruia nu-i lipsește vocația, vizibilă în versuri-oracol: Pătrate negre, pătrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar; Surâdea infloreșcență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală, șahului de var... și în proza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu alte cuvinte viziunea totală și clară a lucrului. D. Călinescu, rămânând în sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovenește când evocă imaginile copilăriei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu. (Limba aici e un mijloc de creație a vieții.) E neologistic, rapid, când judecă, analizează, când privește lucrurile prin prisma cercetătorului. Această adaptare, această supunere a formei la fond, această polimorfie a stilului îl pune alături de Caragiale și de Sadoveanu și dă operei sale un caracter de înaltă artă. Dealtfel, d.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dat, din întîmplare, peste colecția „Ateneului” de pe anul 1968. Figurez, cu cronici, în 11 din cele 12 numere. A le reciti, după un atare interval, mi-a cerut curaj. Mă nemulțumește în acele comentarii etalarea unor „intuiții”, forma pretențioasă, abuzul neologistic, „vocea de cap”, cam stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm și simplu ideile. Tînăr, l-am maimuțărit pe Călinescu, căutînd să fiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele maioresciene, precum și cu ale confraților de aproximativ aceeași vârstă sau mai tineri. E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori crispate și confuze, cu termeni neologistici excesivi. Literatura secolului al XIX-lea a stimulat elanurile de cercetător și exeget ale lui C. îndeosebi prin Gh. Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu. În 1928 îi apărea o lucrare de sursologie, Izvoarele lui G. Asachi
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Și nici nu vă speriați de ieșirea din tipicul frazelor de politică externă, de diplomație... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Nu. Eu nu cred că trebuie să cerem unui ales să aibă neapărat un vocabular care să folosească, dacă vreți, aceleași surse neologistice precum vocabularul diplomatic sau care să fie neapărat tehnic alocat vocabularului diplomatic. Domnia sa și, în genere, orice președinte este liber în expresie, trebuie să fie liber în expresie, dar, spunându-vă aceasta, vă mai zic un lucru: nu există nimic
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificațiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobișnuiți, mulți neologistici sau rari. Este un ultim pas până la concentrarea extremă a expresiei din ciclul Joc secund. Opera cea mai importantă a poetului Barbu o constituie volumul "Joc secund", publicat în anul 1930. Se pare că a publicat acest volum în urma unui
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I.L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea în „radicale"), amintind și de seria cu Tanța și Costel a lui Ion Băieșu. Scenetele sunt plasate în noua geografie economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat, ferme agricole, birouri, stații de autobuz, stațiuni de odihnă muncitorești, magazine
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]