275 matches
-
să-ți calci pe suflet și fiindcă mandatul tău și banii publici în baza căruia funcționează ți-o cer, să dai în vileag acel nume, fără menajamente și fără a amesteca sentimentele personale cu datoria față de publicul plătitor. Este aproape neomenesc de greu. Este o pălărie atât de mare, încât capetele potrivite se pot număra pe degete într-o țară. Pesemne că orice nume am enunța, în cazul țării noastre: Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Radu Filipescu, vom afla fie că a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pământul Basarabiei. Lipsită de drepturile elementare, izgonită de pe pământurile sale, obligată să părăsească obiceiurile și legile tradiționale, să adopte o altă limbă, în care trebuia să învețe și să asculte slujba bisericească, populația românească a Basarabiei a supraviețuit în condiții neomenești. Rezistența românilor împotriva presiunilor rusești a venit de jos, din rândul țăranilor și s-a accentuat tot mai mult, fiind sprijinită de intelectuali de seamă, care s-au ridicat împotriva opresorilor și prin eforturi deosebite au reușit să păstreze ființa
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă ceea ce nu vor să ne deie și ceea ce nu pot să refuze... Îmi pare așa de neomenesc să le rupem o fâșie din ceea ce au dovedit că iubesc atât: pământul lor". Iar puțin mai departe: "...și-mi amintesc de izbânda noastră de altădată, în atâtea puncte asemănătoare cu acea a bulgarilor, care ne-a adus dobândirea Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu gândul că... Iartă-mă, leule. Ești singur de-acum. Învață să supraviețuiești. Dacă poți, Învață să lupți. Și dacă ai cu adevărat chemare, Încearcă să calci pe urmele tatălui tău. Poate vei Înțelege atunci cât de greu, cât de neomenesc... Pietro nu mai terminase fraza sau Își dăduse seama că era prea mult, tot ce ar fi trebuit să spună era imens, secret și nu putea fi Înțeles decât de-a lungul unei vieți Întregi. Și, apoi, nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vuiet continuu, de ritmică și nesfârșită furtună. Pentru prima dată, copilul avea senzația că atinge infinitul, că respiră depărtările, că se dăruiește unei primejdii copleșitoare prin frumusețe și prin frământare. Nu-și imaginase nimic mai minunat, mai ademenitor și mai neomenesc. Căci, În toată această tulburare de ape, nu se afla nimic care să amintească de om. Nici valurile, nici adâncurile bănuite sub neliniștea verzui-maronie a mării de decembrie, nici frigul cu miros sărat, de alge și de călătorie dincolo de marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi deveni albastru, și, la urmă alb, de un alb strălucitor, neomenesc. Simți, ca prin vis, o lovitură de sabie care Îi traversă pieptul. I se păru că o bătaie pe care n-o auzise niciodată a Încetat. Inima, Își spuse, dar parcă gândul nu mai era al lui, ci al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
chip. Era el. Era omul din portretul de la Samarkand. Era el, micul Nimeni, devenit Andà, fratele lui de sânge. Era el și În același timp era altul. Un bărbat puternic, sigur pe el, care nu părea deloc impresionat de puterile neomenești ale Celor Patru. Mongolul Începuse să respire tot mai greu, dar amână ieșirea. Era ca paralizat. Cei Patru Îl priviră și ei, așteptându-se, poate, să facă ceva. Un gest de solidaritate sau o Încercare de salvare. Căci raportul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de undeva, Îl analizase și constatase că e unica soluție. Și dăduse ordinele. Acum auzea și simțea totul ca și cum ar fi fost acolo. Simțea forța nebună a atacului, concentrarea, stăpânirea câmpului de luptă, setea de răzbunare, simțea până și puterea neomenească a trupului care tăia totul În jur, lăsând doar sânge și cadavre. Iar apoi auzi o voce pe care n-avea de unde s-o cunoască, dar o recunoscu Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește atacul... Timpul se derulă Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a săgeții. Văzu cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc, așteptând. Dacă voievodul cădea, erau Învingători. Dacă nu, atunci Marele Maestru murise, iar războiul continua. Apărătorii la cinci sute de pași, În galop neomenesc spre măria sa. Cornul cerând, cu disperare, Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii reluară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai repede decât al lui Saturn, cel mai din afară, aflat imediat Înaintea regiunii lui Dumnezeu. Dar de ce? - Uite, asta nu Înțeleg. Dacă scopul ei ar fi să măsoare cu exactitate timpul, acele sale În mișcare ar marca un timp neomenesc, ce s-ar scurge mai degrabă În acord cu bătăile din aripi ale unei muște decât cu pulsația unei inimi omenești. Ca și când cineva ar fi vrut să construiască un orologiu care să Împartă durata zilei pentru un popor ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă și stufoasă, iar el o cultivase cu multă grijă, căci era singurul lui veșmânt - vestita cămașă putrezise de mult și se topise pe el: se Înfășura În neomeneasca barbă ca Într-o pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Musceleanu - în măsura necesară a exproprierii radicale a pământurilor moșierești și, paralel, în inițierea unor acțiuni care să consolideze proprietatea țărănească. Totodată, el recomanda ca P.N.Ț. să vină cu legi care, prin sancțiuni severe, să pună capăt exploatării neomenești a țăranilor, încurajând prin toate mijloacele solidaritatea 1969, p. 226. Acest program a rămas în vigoare și în anii următori (vezi Discursul d-lui Ion Mihalache ținut la Congresul Partidului Național-Țărănesc la 4 aprilie 1937, București, p. 12 și urm
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lovește un bătrân. Altcineva torturează un copil. Și tu ce faci? Spui că 2 + 2 = 4? Spui că formula apei este H2O? Spui că vom cuceri cosmosul? Spui că durerea e un lucru omenesc și că violența e un lucru neomenesc? Sau te închizi în odaie ca să citești pe Spinoza? Sau chiar Eneida? Aici văd eu verificarea curajului moral care, la un moment dat, trebuie să devină, cred, și unul fizic. Comoditatea de a nu te băga nu e numai o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o mie de lei, ce zici că ai pierdut-o! Așa se și făcu, căci nu era chip să se facă într-altfel. Vlad-vodă Țepeș judecase. Neguțătorul o păți cât de bună și se căi în toată viața de fapta neomenească ce săvârșise. PETRU RAREȘ Pe malul Brateșului, într-o colibă mică, acoperită cu frunzări, creștea tânărul Petru Rareș, umbrit și încălzit de dragostea mai-că-si și, întocmai ca o mlădiță de stejar răsărită în pământ prielnic, se făcea, văzând cu ochii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
meditaseră până atunci. Psihologul român Radu Clit (2010) a examinat „fenomenul Pitești” utilizând paradigma Milgram și a ajuns la concluzia că la Pitești a funcționat o clinică psihopatologică. Foștii deținuți evocă impresia că cei ce-i torturau aveau un comportament neomenesc, dețineau parcă puterea unor roboți implacabili, se comportau ca niște automate incapabile să-i Înțeleagă pe alții, Încât creau o situație fără ieșire: deținuții torturați Încercau sentimentul de părăsire, de izolare totală, aveau impresia că li se citeau gândurile, că
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de monștri, de demoni și de îngeri în chip de om. Sunt din viață și nu mai sunt din viață. Modul ascuns în care se îmbină firele a două planuri de existență se topește într-un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nefiresc de prelungă. Furând secretul ne consolam de limitările propriei spontaneități. Își zise că, dacă un animal avea să preia trupul reginei acordat muzical de el cu atâta pasiune, măcar ulterior umilita-i ureche de artist să se împărtășească din neomeneștile armonii astfel stârnite. Căuta el inspirație, sau vindicație? O prelungire, sau un sfârșit patimii sale? Căci pretinsa-i dorință de perfecțiune artistică nu era decât un expedient mizer pentru a-și înșela disperarea adâncă. În forul lui interior - nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propriul contur. Devin un conținut fără formă, o culoare desprinsă de circumscrierea ce îi dădea personalitate, o pulsație declasificată care s-a pierdut pe sine și resimte cataclismul, precum un coșmar ce a asimilat realitatea, venind din planul unei dimensiuni neomenești. În aceste momente, nicio oglindă nu îmi redă chipul, ci reflectă doar un gol, o breșă ce a rămas în urma decupării mele din siguranța de sine și proiecției în amestecul de cioburi ale fostei realități. "Din acest amalgam, zăresc o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire. Iar cunoștințele acestui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care încearcă o interpretare a omului Goya. Negrul este expresia fantasticului, dă gravurii accentul neliniștitor, strămută scena în supranatural, smulgând-o din realitate și situând-o într-un univers ce nu aparține omului. Stilul lui Goya este stilul angoasei, al neomenescului. Între reportaj și coșmar încearcă o redare a lumii așa cum o vede el, o ordonare nu după flori, ci după rădăcinile ei subterane. Divinitatea, pentru el, are un element subteran într-o lume în care e prezent mereu diavolul. Ficțiunea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
studiu al gestaltismului este tocmai acea black box pe care cei mai mulți behavioriști au considerat-o atât de opacă, încât va rămâne etern insondabilă. Gestaltiștii s-au ambiționat, înainte de orice, „să vadă” ce se află înlăuntrul „cutiei negre” - sufletul, omenesc sau neomenesc! Gestalt înseamnă, de fapt, că „întregul deține ceva mai mult decât deține fiecare parte componentă”; întregul deține o Gestalqualität, o „calitate a formei”, adică o calitate legată de suma datelor senzoriale originale. De exemplu, experiența unei melodii este o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire. Iar cunoștințele acestui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imaginea separării apei marine de sare: Come îl sale dall'acque / io esco dal mio cuore // În te salgo, o delfica / non più umano (Delfica). Precum sarea din ape / eu ies din inima-mi. La tine mă înalt, o, delfică, neomenesc de-acum (Delfică, trad. MB). Desprinderea poetului de contingent și urcarea într-o dimensiune din afara realității, pe care i-o deschide femeia iubita determina refacerea unității originare, prin contopirea principiului masculin cu cel feminin. Acque che îl sonno grave / matură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]