235 matches
-
decât sub forma abordării generale a ideilor sale care au raport cu filosofia. Despre sf. Augustin s-a spus că ar fi un "Platon creștin", formulă adevărată nu numai pentru că în opera lui se găsesc teme și motive platonice și neoplatonice, dar și pentru că reînnoiește spiritul creștin cu cercetarea considerată stare fundamentală, așa cum ea trecea și în opera filosofului grec. sf. Augustin a definit scopul propriilor sale cercetări ca fiind sufletul și Dumnezeu. Problematica cercetării, pe lângă scop ca element esențial, este
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
anii 202 - 203 și-a dorit să fie și el martir, dar datorită mamei sale, care i-a ascuns îmbrăcămintea, nu a putut părăsi casa și în acest fel a fost salvat de la moarte. Și-a completat studiile intelectuale cu neoplatonicul Ammonius Saccas, iar cele teologice cu Clemente Alexandrinul. Manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene și Plotin au fost elevi ai aceluiași maestru (Ammonius Saccas). Era un tânăr genial
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
sale, care i-a ascuns îmbrăcămintea, nu a putut părăsi casa și în acest fel a fost salvat de la moarte. Și-a completat studiile intelectuale cu neoplatonicul Ammonius Saccas, iar cele teologice cu Clemente Alexandrinul. Manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene și Plotin au fost elevi ai aceluiași maestru (Ammonius Saccas). Era un tânăr genial și entuziast. Avea o inimă înfocată, unde ardea dorința de știință, de ascetism și
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
cum remarcă É. Gilson, spre cosmogoniile gnostice. Totuși, se deosebește net de acestea din urmă prin optimismul său creștin. John Meyendorff apreciază că sistemul lui Origene este cel care are meritul de a fi făcut religia creștină acceptabilă în ochii neoplatonicilor. Puterea lui Dumnezeu este finită și ea trebuie să fie astfel pentru a fi perfectă. Regăsim cu acest prilej un alt element al culturii grecești, familiar din argumentațiile pitagoriciene și parmenidiene. Pentru a fi perfectă (adică desăvârșită) o ființă trebuie
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
bogată cultură și având aplecări filosofice, a fost unul dintre personajele tragice ale antichității târzii. Având pasiune pentru filosofia greacă și admirând vechea Roma, a renunțat la credință, reconvertindu-se la păgânism, și a încercat să elimine creștinismul, instaurând un cult neoplatonic dedicat Soarelui, Nu i-a persecutat pe creștini. A murit bătălia de la Maranga, în războiul cu perșii în 363, iar cultul Soarelui s-a destrămat și a fost denumit „Iulian Apostatul”. Trupele îl proclamă împărat pe Flavius Iovianus, care prin
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
von Hohenheim) (1493-1541), părintele iatrochimiei. Acesta dă o nouă direcție alchimiei eliberând-o de ocultism și se îndreaptă spre experiment și observație științifică, mai ales pentru a înțelege corpul uman. Respinge tradițiile magice și gnostice, îndreptându-se spre filozofia ermetică, neoplatonică și pitagoreică. Susține că alchimia ar trebui să producă elemente compuse utile pentru omenire. Conform teoriei sale iatrochimice, corpul uman ar fi un sistem chimic în care elementele de bază - sulf, mercur, sare - joacă un rol primordial. Consideră ca boala
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
alfabetizării era considerabil mai mare în Imperiul Bizantin decât în occidentul latin. Educația elementară era disponibilă pe scară mai largă, uneori chiar și la țară. Școlile secundare predau în continuare "Iliada" și alte opere clasice. În ceea ce privește educația superioadă, o școală neoplatonică a existat în Atena până în 526, când a fost închisă pentru păgânism. O altă școală a rămas deschisă în Alexandria până la cucerirea arabă, în 640. Universitatea din Constantinopol, fondată inițial de împăratul Teodosius al II-lea în 425, a fost
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia lor gnostică, parțial de inspirație neoplatonică, treptele emanației erau șapte: 1. Dumnezeu; 2. intelectul universal ("’aql"); 3. sufletul universal ("nafs"); 4. materia primară; 5. spațiul; 6. timpul; 7. lumea pământeană și omul. Dumnezeu a făurit întreaga creație prin Rațiunea și Sufletul universal. Timpul este divizat în
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
din imperiu. Aceste școli, de la care vine denumirea de scolastică, au devenit centre ale studiului medieval. Ioan Scotus Eriugena (c. 815 - 877), successor al lui Alcuin de York ca cap al școlii palatului, a fost un teolog irlandez și filosof neoplatonic. Este remarcat pentru traducerea și comentariile la lucrarea lui Pseudo-Dionisie, despre care înainte s-a crezut că a trăit în epoca apostolică. În jurul acestei perioade s-au ivit niște controverse doctrinare, precum întrebarea dacă Dumnezeu i-a predestinat pe unii
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
franciscan a fost fondat de Francisc de Assisi în 1209. La mijlocul secolului, liderul lor era Bonaventura, un tradiționalist care a apărat teologia lui Augustin și filosofia lui Platon. A preluat doar puțin din filosofia lui Aristotel împreună cu mai multe elemente neoplatonice. Urmându-l pe Anselm, Bonaventura credea că rațiunea poate descoperi adevărul doar când filosofia este luminată de credința religioasă. Alți scriitori franciscani importanți au fost Duns Scotus, Peter Auriol și William Ockham. În contrast, ordinul dominican, fondat de Sf. Dominic
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
urmă, filosofia catolică. Aquino a pus mai mult accent pe rațiune și argumentare și a fost unul dintre primii care au folosit noua traducere a lucrării epistemologice și metafizice a lui Aristotel. Aceasta a fost o detașare semnificativă de gândirea neoplatonică și augustiniană care a dominat în mare măsură scolastica timpurie. Aquino a arătat cum este posibil să preiei mult din filosofia lui Aristotel fără să cazi în „erorile” comentatorului Averroes. La începutul secolului 20, istoricul și filosoful Martin Grabmann a
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
altă carte de filosofie nu e mai nefilosofică în aparență; nici o viziune morală n-a fost atât de vie, până la scandal. În realitate, ceea ce înfățișează Platon, sub aparențe atât de libere, este o ordine: "ordo amoris". Așa cum mai târziu, un neoplatonic, Augustin, va arunca vorba "Iubește și fă ce vrei", Platon arată aici că orice dragoste adevărată este dragoste de "cele" adevărate: năzuința către un bine permanent, așadar "procreație întru frumusețe spirituală". O asemenea dragoste - "platonică", s-a spus - nu exclude
Banchetul (Platon) () [Corola-website/Science/301420_a_302749]
-
ființă contingentă - este autentificată prin deschiderea sa în fața Divinului. Este creată de Dumnezeu pentru a-și realiza propria identitate în Creatorul său. Pentru că este creată pentru θέωσις (îndumnezeire), scopul său este de a nu se lăsa reabsorbită într-un Unul neoplatonic, sau de a evada din contingența și materialitatea sa spre o lume ideală a duhurilor sau formelor. Însăși ființa sa creată face posibilă o reală θέωσις<footnote Nancy J. Hudson, Becoming God. The Doctrine of Theosis in Nicolas of Cusa
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
textele cele mai vechi e numit Descărcarea. Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și expulzează materia informă, deja arsă. Numai dacă reușește această operație de purificare Își reia Noul Ciclu. Care, dacă te gândești bine, este și mecanismul neoplatonic al Exodului și al Parodului, mirabila dialectică a Căii Ascendente și a Căii Descendente“. „Quantum mortalia pectora caecae nostis habent! Și copiii materiei nici măcar n-au băgat vreodată de seamă!“ „De aceea maeștrii Gnozei spun că nu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică a islamismului, care ajungea Încet-Încet să fie infiltrată de toate doctrinele ezoterice din bazinul mediteranean, de la maniheiști la gnostici, de la neoplatonici la mistica iraniană, de toate acele sugestii pe care le urmărisem de ani de zile În cursul dezvoltării lor occidentale? Istoria era lungă, nu reușeam s-o depănăm, asta și pentru că feluriții autori și protagoniști arabi aveau nume foarte lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
C. Ciopraga). De remarcat este ?i faptul c? lumină nu este doar un simplu element cromatic, ci „e o esen?? a c?rei frumuse?e e celebrat? cu o fervoare a limbajului pe care am Îndr?zni s? o numim neoplatonic?" (Roșa Del Conte). Adev?rate poeme ale luminii selenare, versurile Închinate astrului nocturn (pe care poetul voia s? le adune Într-un volum ce avea s? poarte numele „Lumin? de lun?") exprim? diferitele ipostaze poetice (cosmice, ontologice, lirice sau mitice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
neîntrecut. Nu înmagazina pur și simplu cunoștințele. Studia, cerceta, aprecia și judeca totul. De aceea gândirea filosofica nu numai că nu i-a slăbit credință, ci, indirect, i-a întărit-o și confirmat-o”{\cîte 67}. Din filosofia platonica și neoplatonica ei au împrumutat termeni și expresii pe care leau încreștinat, punându-le în conformitate cu doctrina Bisericii. De aceea, Vladimir Lossky afirmă că „în secolul IV Capadocia este o vatra de gandire teologica în care se urmărește conștient marea misiune a creștinării
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
lui Alexander Baumgarten, Anselm folosește această idee a construcției ierarhiei din atribute, existența fiind un suport pentru această construcție; iar aceasta primește la rândul său sens prin intermediul atributelor. Conceptul de "existență" a lui Anselm este un concept construit în manieră neoplatonică și pus în relație cu conceptul ierarhiei lumii. Existența privită astfel ne apare nu ca un predicat real, ci ca un predicat transcendental și doar printr-o folosire logică poate lăsa impresia folosirii unui predicat real63. Iată care este prima
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
2000. Asmus, V.F., Descartes, Editura Științifică, București, 1958. Asmus, V.F., Filosofia lui Immanuel Kant, Editura Politică, București, 1958. Barnes, J., The Ontological argument, MacMillan, Londra, 1972. Baumgarten, Alexander, Sfântul Anselm și conceptul ierarhiei, Editura Polirom, Iași, 2003. Baumgarten, Alexander, "Sursele neoplatonice ale argumentului anselmian", în Ion Tănăsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne, Editura Pelican, Giurgiu, 2004. Bălan, Marin, "De ce a respins Thoma D'Aquino argumentul lui Anselm?", în Ion Tănăsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
răspunsurilor lui Anselm vezi N. Geisler, op. cit., pp. 148-149; pentru o discuție specializată a polemicii dintre cei doi din perspectiva tradiției gândirii medievale și a surselor acesteia vezi A. Baumgarten, op. cit., cap. "Gaunilon, singur cu modernitatea", precum și A. Baumgarten, "Sursele neoplatonice ale argumentului anselmian", în Ion Tănăsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne, Editura Pelican, Giurgiu, pp. 7-26. 82 Alexander Baumgarten, op. cit., p. 129. 83 Idem, p.148. 84 Sf. Anselm din Canterbury, Proslogion sau Discurs despre existența lui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
dea prioritate oului sau găinii... Mai exact, nu prudența, ci poziția lui mi se pare cea mai corectă. În momentul În care postulăm imaginarul ca punct de pornire și imaginea ca obiect realizat, deja am aplicat o grilă de tip neoplatonic, gândim deja printr-o presupoziție. De fapt, poziția mult mai prudentă și mai modestă este de a recunoaște că o teorie În acest sens presupune deja niște poziționări metafizice. Mintea noastră funcționează prin imaginar, dar și imaginile, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dincolo de toate generativismele și structuralismele, este capabil să Întemeieze realitatea prin limbaj. Să mă Întorc asupra celor două momente din demonstrația lui Cornel. Întâi asupra imaginației: Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o anima mundi, ca o phantasticon pneuma, ca o forță generatoare și creatoare de imaginar a fost umilită de seria de filosofi cartezieni. Descartes, Spinoza, Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația, transformând
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii unui arbore de eoni, cu toate că, evident, dezvoltă teorii contradictorii cu privire la arborii din Paradis. Atributele sau puterile lui Dumnezeu (middoth) nu sînt eoni gnostici mai mult decît neoplatonica dynameis. Iar urmele a „două Sophii” - una superioară și una inferioară - sînt iluzorii. Acestea fiind zise, nu este de mirare să găsim În școala kabbalistică a lui Isaac Luria (1534-1572) - Leul cel Sfînt (Arî ha-Qadosh) din Safed, ale cărui Învățături
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ea care se bazează pe continuitatea istorică (de rest ne vom ocupa În capitolul 11). Ernst Topitsch crede că, mai mult decît orice alt curent de gîndire din zorii modernității, teologia evanghelică germană a păstrat o bună parte din motivele neoplatonice și gnostice preluate de Kabbala creștină. Această solidă combinație a format, pînă Într-o epocă foarte recentă, „Ideologia germană”, un soi de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sufletul rămîne În trup. Acest mit frust poate crea nedumeriri pînă ajungem să recunoaștem În el o versiune deformată a străvechii doctrine a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma). Avem aici o versiune populară și negativă a acelui pur și intelectual vehicul neoplatonic al sufletului, ochema, și, În ultimă instanță, a aristotelicianului proton organon, trupul astral care Învăluie sufletul mai Înainte ca acesta să fie introdus În trup41. Versiunea lui Zigabenos este mai simplă 42: Samael-Satanael Încearcă să animeze trupul umed al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]