139 matches
-
în loc figuri novo testamentare, Varlaam, Ioachim, Ioan, Timotei. Intelectualismul, datele livrești (în exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke și Borges; modernul eruptiv, "nebun după pictură", cheamă în pagină exponenți ai freamătului mundan precum Géricault, norvegianul Munch, Van Gogh, japonezul Hokusai. Trei ani mai târziu, în Poeme din Ev-mediul odăii (1991
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În intenție o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții În care aveau să se poticnească, ce-i drept, nu numai el, ci și cele mai mari spirite creștine și neoplatoniciene: dacă Logosul acționează prin liber arbitru, atunci este singurul răspunzător de apariția lumii inferioare, o lume ce rămîne produsul defectuos și accidental al căderii sale; dacă Însă căderea Logosului era deja prevăzută și programată de către Tatăl, atunci lumea nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căderea dintru Început și ruptura dintru Început!”73. Încă un element se mai adaugă acestui ultim și cel mai jalnic dintre actele de creație ale Arhonților, un element ce capătă o importanță deosebită nu numai la gnostici, ci și la neoplatonicienii tîrzii: antikeimenon pneuma (spiritul rău) sau, mai corect, antimimon pneuma - „spiritul contrafăcut”. 5. Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat să dea o interpretare eronat-creatoare iudaismului, iar neoplatonicienii au continuat să fie captivați de raționamentele lor În asemenea măsură Încît să li se alăture, Într-o acțiune de de-iudaizare și de-creștinare233. 15. „Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
BG, p. 174 Till. 77. Tardieu, p. 33 sq. 78. BG, p. 178 Till=p. 154 Tardieu. 79. Stromata II.112. 80. Stromata II.113.3-114.1. 81. Am analizat În trei cărți și În mai multe articole răspîndirea doctrinei neoplatoniciene a vehiculului astral (ochema) al sufletului. Cu Basilide ne aflăm În mod clar la Începuturile acesteia. Să reamintim faptul că la sfîrșitul anilor ’70 și la Începutul anilor ’80 originea acestei teorii a făcut obiectul unei polemici amicale Între mine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
C. Faust. XV.5. 16. Lieu, op.cit., pp. 9-10. 17. După cum crede Lieu, ibidem, pp. 9-10. 18. Acta Archelai VII, p. 10 Beeson. 19. Hyle: Severus, p. 90, Theodoret, PG 83 col. 377b. 20. Ta pente tou kakou tamieia, potrivit neoplatonicianului tardiv Simplicius (In Enchiridion Epicteti 27), care a scris după 533, la Harran (Mesopotamia de nord), un Comentariu la Manualul lui Epictet, Întemeindu-și probabil respingerea maniheismului pe surse locale, după părerea lui Michel Tardieu, „Sabiens coraniques et sabiens de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a substanței divine, unică și nedespărțită, ce sălășluiește în lumile inferioare, penetrînd pînă la nivel mineral suflul vital ce le asigură existența. Este o emanație ("lumină din lumină") întîlnită, sub diferite nume și la hermetiști, și la gnostici (Sophia, Ennoia), neoplatonicieni, dar și în creștinismul răsăritean (energiile necreate) și în sufismul islamic, cum arată Constantin Bălăceanu-Stolnici, în Kabbala. Între gnoză și magie (Editura Vremea XXI, București, 2004). În Călăuza rătăciților, Maimonide spunea că aceasta este lumina emanată de Dumnezeu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
modificarea Torei, dar și pe creștini de distrugerea "adevăratelor" Evanghelii ale lui Iisus, care nu pot fi decît cele gnostice, considerate apocrife. Printre alte mari personalități gnostice ale timpurilor moderne regăsim pe Helena P. Blavatski, fondatoarea teosofiei, termen preluat de la neoplatonicianul Ammonius Saccus, pe Carl G. Jung, unul dintre principalii întemeietori ai analizei psihologice, care a scris un fel de "Evanghelie gnostică", ca urmare a învățăturilor primite din partea unei entități spirituale numită Philemon, și pe Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chiar și aceea a generațiilor spontane ale concepțiilor lumii în care, în vremuri diferite, caracteristicile gnosticismului apar din nou. Curînd aveam să aflu că eram cu adevărat naiv. Nu numai gnosisul era gnostic, ci și autorii catolici erau gnostici, și neoplatonicienii. Reforma era gnostică, comunismul era gnostic, nazismul era gnostic, liberalismul, existențialismul și psihoanaliza erau și ele gnostice, biologia modernă era gnostică, Blake, Yeats, Kafka erau gnostici... Am mai aflat că știința este gnostică, iar superstiția e gnostică... Hegel este gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
geografică precisă, imaginea delectabil-morbidă a declinului este interiorizată, o transpunere a unei trame istorice în economia intimă a spleen-ului. Romantismul aducea în prim plan eroii melancolici cărora Renașterea le conferea un rol pozitiv ca artiști, poeți, prinți, sub influența neoplatonicienilor, așa cum o reflectă și opul lui Marsilio Ficino. Filip al II-lea al Spaniei, Rudolf al II-lea de Praga, Ludovic al II-lea al Bavariei, prietenul și admiratorul lui Wagner, se află printre marii prinți melancolici. Melancolia este plasată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capable of good" (E: 594). Aceeași idee, exprimată însă în termeni mai sintetici, transpare din Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Heaven and Hell are born together" (E: 609). Urmându-i atât pe gnostici, cât și pe neoplatonicieni 162, (mai exact, pe Plotin)163, care văd în materie "râul primar"164, Blake crede cu tărie în caracterul fundamental eronat al materiei, opus autenticității intelectului iluminat. De aceea el susține realitatea exclusivă a fenomenelor mentale în A Vision of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
reprezentările mentale ale unor noțiuni abstracte sau concepte, dar și în ceea ce privește semnificația pe care o dobândesc obiectele în cadrul procesului reprezentării mentale. Abordarea imaginii din perspectivă filosofică își are punctul de plecare în opera filosofilor antici, Platon și Aristotel, continuând cu neoplatonicienii, filosofii evului mediu, care au elaborat teze despre imaginea divinității, ai Renașterii și ai epocii moderne și contemporane. Din perspectiva tezei de față, ideile exprimate de Platon, Aristotel, Berkeley, Husserl, Sartre, Wittgenstein și Wunenburger sunt relevante pentru studiul imaginii, ca
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și puterea acesteia. Divinația este, așadar, un argument viu al existenței credinței, din toate locurile și timpurile, într-o divinitate ce creează întregul univers. În general, în Antichitatea greacă practicile divinatorii se bucurau de suportul filosofic al teoriilor stoice și neoplatoniciene. În esență, acestea se sprijineau pe ideea unei simpatii universale (sympátheia la stoici), a unei armonii universale care face ca lucrurile să interrelaționeze în mod natural. Reprezentanții Noii Academii vor aduce acuze divinației și, în special, celei caldeene. Aceștia încearcă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
față de Imagine specific iudaismului, atestând influența culturii vizuale grecești asupra creștinilor. Prima decizie conciliară care legitima figurarea Grației și Adevărului prin imaginea lui Christos, în 692, întemeiase dogma imaginilor pe cea a Întrupării (Ioan Damaschinul inspirându-se pentru asta din neoplatonicieni). Faptul că a trebuit să treacă șapte secole și să curgă mult sânge până să se ratifice teologic implicațiile dogmei fondatoare arată cât de puternică era inerția de care s-a lovit această pătrundere a Cărnii în Divin. Hotărârea din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
re-prezintă artificial, imaginea în direct se oferă natural drept Ființă. După noțiunea de progres retrograd și cea de mondializare balcanizantă, trebuie să admitem realitatea unui alt paradox: societatea electronică drept societate primitivă. Micul ecran în culori îndeplinește și depășește dorințele neoplatonicienilor lui Plotin. Regăsind cămașa fără cusătură, el ne redă emoția prezenței imediate. La fel cum aurul mozaicurilor bizantine vehicula direct energiile divine către credincios, strălucirea fluorescentă a mozaicului televizual, fără umbre și fără valori, ne comunică în-sinele luminos al lumii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit și o groază de neant. Cărturarii medievali au etichetat neantul ca rău - iar răul ca neant. Satana era un nimic, la propriu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tocmai prin plasarea ființei în toate ființările [...]. în timp ce pare să ruineze teologia afirmativă a conștiinței dogmatice, ea este cea care salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care se fac prezente în spațiul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
toate ființările [...]. în timp ce pare să ruineze teologia afirmativă a conștiinței dogmatice, ea este cea care salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care se fac prezente în spațiul mundan au, în orice tradiție
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dans la tradition patristique”, Études Carmélitaines 23 (1938), p. 133. În The Foundations of Mysticism: Origins to the Fifth Century (New York, Crossroad, 1992), p. 175, B. McGinn sugerează: „trebuie să notăm că misticismul întunericului nu poate fi regăsit în rândul neoplatonicienilor păgâni. Într adevăr, am putea chiar presupune că acest apofatism biblic distinctiv slujește ca o critică la adresa teologiei păgâne târzii cu uzul său masiv a imagisticii luminii”. A se compara cu D. Carabine, The Unknown God: Negative Theology in the
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Maxim (la pagina 27 din volumul său, intitulat Maximus The Confessor). În introducerea sa la traducerea Sfântului Maxim din colecția „Classics of Western Spirituality” (p. 6), Jaroslav Pelikan percepe reușita Sfântului Maxim de a-l salva pe Dionisie de la interpretările neoplatoniciene prin situarea lui în cadrul tradiției capadociene<footnote Cf. Anthony Meredith, op. cit., pp. 138-139. footnote>. Sfântul Maxim a folosit în mod evident atât sistemul dialectic al Sfântului Dionisie Areopagitul (fără a se identifica cu el), cât și teologia spirituală a Părinților
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
și difuzare. Accesul limbilor naționale la cultură și a științelor la o mai largă și rapidă difuzare a devenit realitate în toate țările europene. Numele lui Galileo Galilei, Copernic se răspândesc în Europa ca și al marilor medici filosofi precum neoplatonicianul Marsilio Ficino din Florența; Fracastoro, medic astronom, geograf, matematician; Ametius Foesus traducător al lui Hippocrat și autor al Economia Hippocratis în care unifică medicina cu filosofia; François Rabelais medic, romancier, pedagog ș.a. Dar și nemedici, oameni de știință și filosofi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Adaptarea piesei la gustul publicului Revendicând, cu două secole înainte de Hugo, libertatea scriitorului față de modele, Lope de Vega vrea să elibereze teatrul de canoanele antice și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Istoria teatrului italian (Histoire du théâtre italien, 1728) și în Reflecții istorice și critice asupra diferitelor teatre din Franța (Réflexions historiques et critiques sur les différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze teatrul și să recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă, apără, în 1750, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevăr încă din Grecia antică, chiar și la Hesiod și Homer cu referințele alegorice la zei, dar mai ales începând cu Thales, primul care pune sub semnul îndoielii locuirea zeilor în Olimp, și cu Anaximandros, Xenofan, Aristotel, Empedocle, Parmenide, Platon, neoplatonicienii și stoicii, fără însă a respinge întotdeauna și rolul funcțional al mitului, adică "meditația prin intermediul mitului" ("gândirea prin intermediul mitului" fiind propusă în locul "gândirii mitice", sintagma lui Mircea Eliade, pentru a evita eventuala confuzie cu gândirea generatoare de mit).226 Miturile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sub aspect spiritual se vor mai adăuga două aspecte fundamentale, anume; cultul icoanelor (multe dintre ele făcătoare de minuni), și apoi cultul moaștelor, care-și păstrează și astăzi vigoarea și puterea În credința noastră. Această realitate provine de la un concept neoplatonician aparținând lui Plotin, care consideră că lumea este de fapt o emanație divină ce pleacă de la ființa primordială - Dumnezeu Creatorul - și că icoanele care-l reprezintă pe Dumnezeu și pe sfinții săi au forța de a emana puteri vindecătoare, sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]