188 matches
-
veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană cu al lor ermetism. Pentru perioada de sfârșit a Imperiului, să menționăm numele Sfântului Augustin. Prin gândirea sa dogmatică, acesta se opune cercetării și experimentului, astfel că
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului și probabil ale gândirii indiene. Ezoteric în esență, în ciuda aspectului său politic militant, ismaelismul pune înainte de orice accentul pe diferența dualistă fundamentală dintre „ceea ce este aparent, vizibil” (arabă: ظاهر "ẓăhir") și „ceea ce este ascuns” (arabă: باطن "bățin") în scrierile relevante
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
american născut în România. Deși este etichetat, în general, ca un specialist în literatură comparată, în realitate activitatea sa intelectuală acoperă un domeniu mult mai larg de preocupări și realizări. Filozofia gândirii sale îl plasează undeva în zona comună a neoplatonismului și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și chiar absurditățile modernismului și ale postmodernismului. Alegând la începutul carierei sale academice în mod deliberat o scriitură plasată la nivelul orizonturilor
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
luat naștere o atitudine disprețuitoare și condescendentă față de imaginație, considerată adeseori, În raport cu rațiunea și cu intelectul, ca fiind un fel de „nebună a casei”, o sursă de erori și falsuri. E adevărat, au existat În istorie curente și filosofii - precum neoplatonismul, hermetismul Renașterii sau Romantismul - care au acordat fanteziei un rol important, de „regină a balului”, dar În general ea a fost desconsiderată ca o funcție inferioară și imprecisă a sufletului. Astăzi Însă, știm că gândirea prin imagini este mai genuină
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nici de funcția lor social-ideologică și culturală. Ca să duc mai departe distincția dintre imaginar și imagine, aș mai observa faptul că imaginarul a fost În Europa adeseori conceput mai degrabă dintr-o perspectivă metafizică și noi suntem moștenitorii ei. În neoplatonism și apoi În Renaștere, imaginarul era privit ca o entitate sau ca o componentă a unui psihic transcendent. De exemplu, În Renaștere imaginarul era văzut ca o realitate ontologică, care ține atât de psihicul uman, cât și de cel cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice „moderate” este ceea ce Jonas a numit devoluție - respectiv un eveniment catastrofic, care, la un moment dat, a Întrerupt expansiunea lină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această clasificare o "rezolvare" necesară în interiorul Bisericii prin identificarea unei teorii acceptabile și atribuire acesteia statutul de direcție oficială, se realizează abia în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realizată pornind de la simplitatea teleologică a percepției sufletului, specifică începutului creștinismului, la complexitatea specifică medicinii și concepțiilor psihosomatice, de la început de Renaștere. Creștinismul în simplitatea sa inițială urmărea doar aspectele privind salvarea individului, ulterior prin dezvoltarea teologică și sub influența neoplatonismului, neopitagorismului a ridicat și alte probleme privind sufletul ajungându-se la concepții complexe la sfârșit de Ev Mediu. În primul rând s-au ridicat problemele teleologice, privind salvarea individului și a colectivității la sfârșitul timpului reprezentat de a doua venire
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Erasmus cu adnotările realizate în timpul lecturii și biblia cu interpretări apropiate de direcțiile protestante. Este perioada în care se îndepărtează de tradiția ortodoxă a Bisericii Catolice și se apropie de o filosofie monistă personală prin care încearcă să împace neoplatonismul cu teologia catolică. Ajuns în conflict cu această componentă a creștinismului, se afiliază în 1578 unei comunități evanghelice italiene din lângă Geneva. Aici, ca urmare a spiritului său critic, intră în conflict și cu calviniștii pentru că l-ar fi defăimat
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
s-a părut tocmai dimpotrivă că în tradiția mistică ortodoxă, în trăirea și descrierea etapelor de înălțare spre vederea luminii, lipsește gândul la Iisus Hristos. Și s-au provocat mai ales la Dionisie Areopagitul acuzat și din această pricină de neoplatonism și la isihaști. Dar și la aceia ca și la Nichifor Crainic, chiar dacă în descrierea propriu-zisă a etapelor de înălțare a spiritului nu se prea face amintire de Iisus Hristos, aceasta se explică din motive de metodă pentru a nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în consecință logică, cu împlinirea ci în perfecțiunea divină. Să observăm că în domeniul autonomiei chiar, deficiența rațiunii, dacă nu e proclamată în principiu, e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin practica, dincolo de dialectică, extazul ca să poată ajunge la o cunoaștere mai esențială. De asemenea în doctrina stoică, ce poate fi logosul seminal menit să fecundeze rațiunile individuale decât recunoașterea tacită a incapacității de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără filosofic zice el, că Dumnezeu ne este creatorul, învățătorul și dătătorul de har”(Augustin: De civitate Dei, VIII.10 ). Și dacă totuși face apel la știință, ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
partea lui Platon și prin împăratul Ioan Cantacuzino, care e de partea lui Aristotel și-i comentează Etica. Dar însăși tardivitatea acestei lupte ne arată că în ortodoxie nici unul din acești filosofi n-a biruit. Platon, fie direct, fie prin neoplatonism, a fost folosit de un Grigore de Nazianz, de un Grigore de Nisa, de un Grigore Palania, ca să numim numai câțiva din numeroșii săi admiratori în latura gândirii dogmatice, sau de un Dionisie în latura gândirii mistice. Aristotel a fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anume că Dionisie, filosoful mistic, n ar fi totuna cu sfântul Dionisie din Areopag, ci alt autor ascuns sub acest nume, scriindu-și opera abia în veacul V, chiar dacă ar fi adevărat că el e influențat în bună măsură de neoplatonism, aceste presupuse influențe se contopesc și se subordonează în ansamblul unei concepții creștine din care s-au hrănit apoi un Maxim Mărturisitorul, un Ioan Damaschin și întreaga gândire mistică a Răsăritului și Apusului creștin. Dacă critica modernă îi contestă autenticitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dat, prin mic?orarea ?i deformarea personajelor din jurul M�ntui-torului. �n privin?a stilului gotic, autorul reconstituie succint �mprejur?rile constituirii acestuia, conform ipotezei formulate de Franz Mertens �n 1841; construind corul aba?iei Saint-Denis (1140-1143), abatele Suger, inspirat de neoplatonismul dominant �n epoc?, concepe un program arhitectural centrat pe simbolică luminii că prezen?? a lui Dumnezeu, de unde necesitatea �nlocuirii masivelor ziduri romanice cu o structur? dominat? de goluri, larg deschis? spre exterior � problem? rezolvat? tehnic prin inven?ia bol?îi
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
a geniului germanic p�n? la lucr?rile lui Franz Mertens (1841) care stabilesc origi-nea acestei arhitecturi �n �le-de-France, mai exact la corul aba?iei de la Saint-Denis (1140-1143). �ntr-adev?r, ?eful de lucrare al acestei biserici, abatele Suger, inspirat de neoplatonism, elaboreaz? un program arhitectural centrat pe simbolistică esen?ial? a luminii că prezen?? a lui Dumnezeu. De unde rezult? necesitatea de a �nlocui o construc?ie masiv? printr-o structur? cu osatur? larg deschis?. Solu?ia se afl? �n sistemul constituit
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
și pentru Heidegger, pentru 106 Nietzsche, istoria erorii, care este metafizica occidentală, începe cu Platon. O dată cu "lumea Ideilor", Platon introduce distincția între lumea "adevărată", a esențelor, și lumea "aparențelor". Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în Poetic Argument, London: Victor Gollancz, 1963. ---. Ruin the Sacred Truths: Poetry and Belief from the Bible to the Present. Cambridge, MĂ., London: Harvard UP, 1989. ---, ed. William Blake. New York: Chelsea H Pub., 1985. Blumenthal, H.J. și R.A. Markus, eds. Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. London: Variorum, 1981. Blyth, R. H. Zen în English Literature and Oriental Classics. Tokyo: Hokuseido P, 1942. Bodkin, Maud. Studies of Type-Images în Poetry, Religion, and Philosophy. 1951. Folcroft
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1981. Harding, Rosamund E.M. An Anatomy of Inspiration. Cambridge: W. Hefer & Sons, 1940. Harper, George Mills. "The Divine Tetrad în Blake's Jerusalem". William Blake: Essays for S. Foster Damon. Ed. Alvin H. Rosenfeld. Providence: Brown UP, 1969. 235-55. ---. The Neoplatonism of William Blake. Chapel Hill: U of North Carolina P, 1961. Harris, R. Baine, ed. Neoplatonism and Indian Thought. Albany: State U of New York P, 1982. Hartman, Geoffrey H. Beyond Formalism: Literary Essays 1958-1970. 1970. 4th ed. New Haven, London
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
The Divine Tetrad în Blake's Jerusalem". William Blake: Essays for S. Foster Damon. Ed. Alvin H. Rosenfeld. Providence: Brown UP, 1969. 235-55. ---. The Neoplatonism of William Blake. Chapel Hill: U of North Carolina P, 1961. Harris, R. Baine, ed. Neoplatonism and Indian Thought. Albany: State U of New York P, 1982. Hartman, Geoffrey H. Beyond Formalism: Literary Essays 1958-1970. 1970. 4th ed. New Haven, London: Yale UP, 1978. Herdman, John. The Double în Nineteenth-Century Fiction. Basingstoke, London: Macmillan, 1990. Hill, John
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
von Hardenbergs. 4 vols Ed. Paul Kluckhohn și Richard Samuel. Stuttgart: Kohlhammer, 1977-1999. Nuttall, A.D. The Alternative Trinity: Gnostic Heresy în Marlowe, Milton, and Blake. Oxford: Clarendon P, 1998. O'Brien, Denis. "Plotinus and the Gnostics on the Generation of Matter". Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. Ed. H.J. Blumenthal și R.A. Markus. London: Variorum, 1981, 108-23. O'Donoghue, N.D. "Mystical Imagination". The Religious Imagination Ed. James P. Mackey. Edinburgh: Edinburgh UP, 1986. 186-205. O'Neill
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
U of Missouri P, 1996. Roos, Jacques. Aspects littéraires du mysticisme philosophique et l'influence de Boehme et de Swédenborg au début du romantisme: William Blake, Novalis, Ballanche. Strasbourg: P.H. Heitz, 1951. Rosán, Laurence J. "Proclus and the Tejobindu Upanishad". Neoplatonism and Indian Thought. Ed. R. Baine Harris. Albany: State U of New York P, 1982. 45-62. Rosen, Charles. Romantic Poets, Critics, and Other Madmen. Cambridge, MĂ, London: Harvard UP, 1998. Rosenfeld, Alvin H., ed. William Blake: Essays for S. Foster Damon
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of the Book. Princeton, NJ: Princeton UP, 1993. ---. "Illuminated Printing". The Cambridge Companion to William Blake. Ed. Morris Eaves. Cambridge: Cambridge UP, 2003. 37-62. Vogel, C.J. de. "The Soma-Sema Formulă: Its Function în Plato and Plotinus Compared to Christian Writers". Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. Ed. H.J. Blumenthal și R.A. Markus. London: Variorum, 1981, 79-95. Vries, Ad de. Dictionary of Symbols and Imagery. 1974. Amsterdam, London: North Holland, 1976. Wagenknecht, David. Blake's Night
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]