332 matches
-
nașterii aflat printre inelele mirenilor. Unul singur oferă răcoarea inimii și aspra însingurare crește în rugă. Izvor din Izvorul pecetluit învie orbii și oarba duminicilor neîmplinite. Jocul rămâne suspendat între tâmplă, inimă, pumnul fragil al copilului al copiilor credinței - sămânța neostoitei lacrimi a câmpului devine mlădiță a visului sabie, lance a frigului gândului rod nespus secetei, când cupa răului o aruncă departe, în întunericul ființelor fără Dumnezeu. ” Ambele personaje se strecoară, într-o simplitate a decorului, pe o scenă prăfuită, fiecare
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1461692715.html [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
din flori de câmp, din margarete, maci și albăstrele, ca-n adierea vântului să cânt o melodie stinsă-n praf de stele. Pe patul ierbii m-aș întinde-o clipă, să-i simt răcoarea și mireasma fină, să-mi limpezesc neostoite gânduri în bobul alb de lacrimă divină. Cu gâzele și fluturii-mpreună, prietenii fideli de altădată, să adormim sub pleoapa înserării cu dorul agățat de-o stea perlată. Să-mbrățișez, cu mâinile-amândouă, copacul fremătând de nerăbdare, în leagănu-i din ramuri
DORINŢE NEVINOVATE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Dorinte_nevinovate_curelciuc_bombonica_1391764854.html [Corola-blog/BlogPost/364832_a_366161]
-
-l sune pe Galiț, gândul la închisoare fu suficient pentru a-l opri. Nu era un nenorocit de informator și nici un distrugător de familii, chiar dacă avea suficientă afurisenie în el încât să jubileze la mătăniile pe care Preda le făcea neostoit la picioarele lui. Până la urmă, important era să nu se mai fure în firma lui și să nu mai fie privit ca un fraier ușor de dus de nas. Îl mai lăsă câteva minute pe contabil să se târască în fața
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_rascu_1451379298.html [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
paharele cu vin, eram un copac la marginea zării, doruri brumate, ploi cardinale, foșnet mov, e mai roșu ecoul, dig curajos, cărți îndrăgostite, cerurile necosite etc. Există în poemele Ginei Zaharia o perpetuă tindere a terestrității spre zeiesc și o neostoită sete de absolut și de puritate. Scenele de dragoste transfiguratoare se cantonează, însă, parcă fără drept de apel, într-un spațiu al condiționalului-optativ trecut: „aș fi inundat câmpiile cu nedumeririle tale/ aș fi renunțat la spinii de companie/ pe talpa
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gina_zaharia_1405265713.html [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
mea. Însă și mai departe, precedând memoria, se află o țară fără întoarcere, poate și fără existență: dulce și foarte înaltă iarbă, somn de după-amiază în densitate: acea miere pe pleoapele mele. Era transpirația mea și trecea și prin timp. Neostoite insectele continuau să se fecundeze iar seninătatea ne poseda pe noi. Însă acel timp nu a existat: el s-a desfășurat din imobilitate ca muzica înainte să se dividă. Memoria mea e blestemată și galbenă ca un rest indestructibil de
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaște ca al lor ... Eminescu e întruparea literară a conștiinței românești, una și nedespărțită”. „Eminescu este drumul către sănătatea acestui popor.” Exemplele sunt enorm de multe și toate vorbesc despre o neostoită fascinație pe care a exercitat-o Eminescu asupra lui Iorga, el fiind în mare măsură cel ce i-a însuflat foarte devreme adolescentului Iorga, ceea ce avea să fie enorma sa energie luminată fără de care nu se poate realiza nici o întemeiere
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Lucia_olaru_nenati_eminescu_lucia_olaru_nenati_1371304952.html [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic fitilul vieții. Caii gândurilor trec la trap printre poeme, am învățat să-i strunesc cu zăbale de dor, dar înfășurată-n speranță, aștept o vreme, când sigur
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1484741034.html [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
obiecte într-o masă transparentă, conferindu-le autenticitate și, mai ales, acțiune. Treabă care presupune mult simț artistic, răbdare de miniaturist, îndemânare de bijutier și imaginație de poet. Gyuri posedă toate aceste calități, la care se adaugă o mare și neostoită dragoste pentru natură. Uneori, el preia o temă clasică, cum ar fi celebra fabulă a lul La Fontaine cu „greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscuta povestire a scriitorului Ernest Hemingway din „Bătrânul și marea”. Este remarcabila mișcarea personajelor
FRUMUSEŢI NEOBSERVATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_schor_1486023032.html [Corola-blog/BlogPost/362857_a_364186]
-
A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte bătăi în ușă, măi insistențe, măi dominatoare, parcă, mă trezesc din această tranșă, în care viața mea, întreaga mea
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1474374673.html [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
la cei 65 de ani, pe care-i va împlini anul acesta). Ca orice iubitor de folclor și contemporan cu acești "nemuritori" pe care i-am ascultat, i-am admirat, (unii mi-au fost modele minunate în sădirea dragostei mele neostoite pentru melosul cu armonii celeste), fiindcă m-am bucurat nespus... că destinul mi-a întins o mână spre a reuși să gust din fructul dulce al muzicii și să ofer cu dragă inimă din comoara vieții mele, din agoniseala unor
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_i_a_in_cetatea_can_marin_voican_ghioroiu_1375253312.html [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
Hrănite cu secundele celui care, Simțind, învață să nu mai simtă Și plângând, să nu mai plângă.. Și peste toate, uitarea grozavă, Conspirație a timpului... Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel împăcat laolaltă Cu cel neostoit de suspin... Mi-amintesc doar că Am trecut pe acolo cu gândul, Iar mai apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am rătăcit, Am suspinat, dar n-am plâns.. L-am lăsat acolo pe cel iubit- Să rămână să plângă
AM TRECUT… de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1491422787.html [Corola-blog/BlogPost/375365_a_376694]
-
literară nu numai tradițiilor artistice dintr-o familie de scriitori, ci și mediului cultural și spiritual în care a trăit, compania atâtor scriitori, oameni de cultură și de artă în care tatăl său strălucea prin vervă și spirit în calitate de truditor neostoit al literelor i-a stimulat dorința de a realiza propria operă, într-o competiție ambițioasă cu părintele său, urmărind, ca și acesta, să-și depășească, într-un fel, condiția socială, prin merite strict personale de ordin moral și artistic, prin
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1489307379.html [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
generat de consistența lor nealterată de amestecuri. Plină de dinamism, Alma Redlinger rămâne constant credincioasă propriului stil: ancorată o viață-ntreagă în spontaneitatea sa inițială, ea dezvoltă o cromatică cu o voce puternică, sublimă. Trăirea individuală, hrănită de un dor neostoit, constituie piatra de temelie a fiecăreia din creațiile sale. Evantaiul se deschide, se închide, rămâne locului. Și tot astfel rămân toate lucrurile, chiar și atunci când nu mai e nimeni în jur care să le știe povestea tăcută, fără de cuvinte.“ (Ana-Maria
In Memoriam Alma Redlinger la Galeria ICR Viena by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105738_a_107030]
-
publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
la adevăruri de când eram copil // (Visând la adevăruri) În Colț de vis, motivul întoarcerii la vârsta candidă a copilăriei este reluat. Cuprins de dorul marilor călătorii care compensează, ca la simboliști, neajunsurile prezentului autohton, poetul se visează un peregrin zănatic, neostoit, care bântuie cu visarea țărmuri exotice din nord, cu fiorduri și burguri. Toate preumblările sunt însă doar iluzorii visuri: „Dar, ce păcat, e-o seară răcoroasă // Pleoapele mi se deschid ușor // Și mă trezesc; alăturea pe masă // Surâde trist, o
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Balansoarul_cu_vise_poeme_de_teodor_barbu_cronica_de_emil_istocescu.html [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
ai întrebat, ce vei face, dacă jucăria își va lua și pușculița? -Nu, nu m-am întrebat! -Ești un om bun! Așa mi-aș dori să fie soțul meu. Mă uit în ochii tăi, văd atâta dorință, căldură și iubire neostoită. Dă-mi mie prinosul tău de iubire, mângâierile tale, dragostea ta. -E prea târziu pentru mine. -Intră! Bătaia în ușă l-a smuls din gânduri. Violeta cu o tavă în mână pe care se găsea: ceașca cu cafea, pachețele cu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1479641833.html [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
ploua-va poate mâine?/ Venise cu arșiță mare vremea sapei/ Și toate cele verzi duceau dorul, apei/ Sosiseră apoi și norii plini de pâine/ Vântul scutură norii plini cu bice repezi/ Înnebunit de arșiță, ca să-și desfete/ În trupul chinuit, neostoita sete/ pământul bea de crăpa grelele lui lespezi”, etc. Poezia continua... alături de o alta scrisă cam tot așa. Le țin minte, deoarece după ce le-am văzut publicate, făcând naveta de la Sebiș la Beiuș, citeam la nesfârșit poeziile (publicate), în timp ce mergeam
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_interviu_cu_pascu_balaci_george_roca_1327927555.html [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
de încă multe altele nespuse și care nu vor să mai stea cuminți în acele cuibare de tăceri ale sufletului acum prins în vraja primăverii! - Când ați fost ultima dată România? - Aproape în fiecare vară merg în România fiindcă este neostoit în mine cântul doinei dorului de ducă. Mă duc să-mi văd plaiurie natale și oamenii cu toată zestrea lor primită de la Cel de Sus. “M-am născut cu duhul plecărilor” - La ce lucrați în prezent și ce planuri de
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_a_scrie_devine_un_mod_de_a_exista_interviu_cu_prozatoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
de plecare al relației lor se pare că a fost recunoașterea superiorității în gândire a lui Sartre de către de Beauvoir, înțelegând legătura cu el ca pe un soi de provocare, o experiență care suscita, incita și o obliga la o neostoită evoluție. De Beauvoir își extrăgea forța necesară maturizării și devenirii din dependența pe care o simțea față de scriitorul și filosoful de lângă ea, ajungând la concluzia că “Femeie nu te naști, ci devii”. Deși niciunul nu credea în căsătorie, iar Sartre
Jean-Paul Sartre către Simone de Beauvoir: “Tu ești pentru mine relația necesară. Toți ceilalți sunt întâmplători” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102162_a_103454]
-
frumoasă floare: Poezia! Poezia dorului este, prin inefabilul ei, tot ce poartă omul mai frumos în suflet. „Meditații și cuvinte” cartea de poezie a Verei Crăciun, Editura Karta.ro, Onești, 2011 - este o carte născută din dorul de mama. Dor neostoit. Dor nevindecabil. Care naște cuvinte, versuri, meditații, lacrimi de foc, rugăciuni și tăceri pioase. Care naște Lumină. Spirit. Sau Spiritul Luminii. Durerea se consumă în tăcere și meditație. Nu se poate striga. Nici glasul uneori nu te ajută. Cuvântul e
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_poezia_dorului_si_dorul_poez_cezarina_adamescu_1333985348.html [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
sate, bătrâne nuntă de vișini se rânduie-n cer ca un priveghi pe altare străbune se tânguie ochiul geruind lerui-ler clopot de iarbă părelnic mai bate din'spre harfe de lut, bunăoară fântâni satul coace plămadă de-azur în cetate amirosind neostoite asprele mâini rupi maică pâinea, ulcica o umpli și țeși din iubire o pânză de in ce fulgere albe luminară pământul ? soldații de plumb ce spun ? nu mai vin ? s-ascunde noaptea-n ciute și e senin și ger neliniștea
COLIND TÂRZIU... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Colind_tarziu_.html [Corola-blog/BlogPost/354192_a_355521]
-
secunde Duelăm pentru viața netrăită Și noaptea nedormită E nedrept ca omul, Suveranul acestei planete Să fie supus capriciilor vremii, Să suporte goana nebună a anilor, Urmele rănilor încrestate În sufletele celor care Și-au pierdut pe cei dragi. Duelăm neostoit Pentru a recupera timpul pierdut În zilele cenușii Și în orele fără somn. Victoria va veni Justiția timpului... Va muri. NUMAI SPIRIT Fi-vom oare vreodată numai spirit Piramide în dulcele univers al nimănui? Veni-va ziua să reclădim lumea
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/harry_ross_1490691459.html [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe cel pur deopotrivă cu cel maculat și pe cel împăcat laolaltă cu cel neostoit de suspin. Mi-amintesc doar că am trecut pe acolo cu gândul, apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am plâns,l-am lăsat pe cel iubit să rămână, să plângă, și mai apoi să uite trecerea mea. Referință Bibliografică
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1468304905.html [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
e în inima ce veșnic tresaltă pentru ceva; fiecare bătaie a ei e un cuvânt: de iubire, de amărăciune, de singurătate, de dor nesfârșit în acest univers fără început și fără sfârșit, de dor infinit pentru eterna iubire, dor (de) neostoit pentru părinții aflați în veșnicie, pe care doar în vise îi mai vedem și-n închipuiri. Dacă plâng, simt că trăiesc, dacă râd, simt că plutesc, dar sunt ca cerul din care cad picuri înstelate, ca cerul care plânge cu
CÂND CUVINTELE SE TERMINĂ ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1453897735.html [Corola-blog/BlogPost/378039_a_379368]