114 matches
-
petrecea pur și simplu timpul pescuind printre tufe de plante acvatice, bucuros că Dumnezeu i-a adus delta aici în inima pădurii. Astfel, un colțișor de lac, de o limpezime incredibilă, ne-a oferit o imagine de o claritate aproape nepământească a unui colț de cer albastru presărat de un nor alb, care îți captiva privirea însenind-o. Era o reflectare atât de clară și atât de profundă, încât aveai impresia că infinitul bolții cerești se pierdea în adâncurile infinite ale pământului
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
cu trandafiri! Din ochii tăi cu iz de nemurire, Privirea ta senină mi-a zis "bea!" Și rătăcesc nebun de fericire: M-am îmbătat cu tine dulcea mea! ***** Declar solemn! Iubirea ta miroase-a primăvară A verde crud, a cer nepământesc Și uite cum pentru întâia oară Visările să zboare îndrăznesc! Înnobilezi cu roșu cer de foc Când îl atingi cu buze de rubin Privirea ta ce scapără noroc Săgeată-i ce mi-a-nfipt în piept un chin Căci porți în ochii
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
perechi. Zăpezile de altădată Ori nu mai sunt, ori nu mai vin... Placid, mă însoțesc în noapte Hâr, vis, dulceața și divin. Zăpezile de altădată, " Mă ard ", dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vietii parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger, îmbrățișați spre zori, Le retopim cu nonșalanta, În vremi, pe aripi de cocori. Zăpezile de altădată... Căldură lor?... N-o voi uita! Mă însoțesc în ierni, departe, Ningând, visând cu până mea! Mugurel Pușcaș ( Liga
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371454_a_372783]
-
timpul nopții. Pleoapele grele ca pământul mi s-au lăsat numaidecât peste ochii dornici de odihnă. Dornici numai, fiindcă lucrurile au luat o întorsătură aparte. În loc să mă ia în brațe somnul, mă aștepta ceva inedit. Mă aflam în fața unui hol nepământesc, făcut în totalitate din argint. Am privit cu atenție înăuntru. Trei ziduri: în stânga, în dreapta și în capătul holului. Dincolo de ziduri “știam” că se află ... Citește mai mult Ultima noapte a Patriarhului TeoctistNimic nu prevestea că noaptea de 29 spre 30
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
timpul nopții. Pleoapele grele ca pământul mi s-au lăsat numaidecât peste ochii dornici de odihnă. Dornici numai, fiindcă lucrurile au luat o întorsătură aparte. În loc să mă ia în brațe somnul, mă aștepta ceva inedit.Mă aflam în fața unui hol nepământesc, făcut în totalitate din argint. Am privit cu atenție înăuntru. Trei ziduri: în stânga, în dreapta și în capătul holului. Dincolo de ziduri “știam” că se află ... XXIX. "ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
ocean? Părinții mei, vă poposesc în sufletul fără ninsori. Cu frații mei vă împletesc Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Se va-nălța fără popas în lumea care pare vis. Când viața nu mai are ceas, m-oi dezrobi de compromis. Referință Bibliografică
STYX de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375934_a_377263]
-
Amin!" Dimensiunile icoanei sunt de 1/07 m. O caracteristică a acesteia este faptul că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind și confirmând credința cum că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mâna nepământească. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte. Troparul Icoanei Prodromita - “Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei și dumnezeieștii icoanei tale cu dragoste și cu credința închinându-ne, o sărutăm
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
ocean? Părinții mei, vă poposesc în sufletul fără ninsori. Cu frații mei vă împletesc Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Citește mai mult -gând îngerilor din vânt-Ne-om regăsi vreodată-n cer,părinții mei fără liman? Într-un vertij cu mult mistersau
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
-ntr-un ocean? Părinții mei, vă poposescîn sufletul fără ninsori.Cu frații mei vă împletescși vă-nvelesc cu țărm de flori.Mi-e dor, îmi este așa dor,căci vremile mă rătăcesc.V-aș căuta după zăvor,să vă sărut nepământesc.Noroc că timpu-i limitatși drumul este mai îngust.De sub veșmânt încorsetat,un strigăt va zâmbi vetust.... XXIII. ÎNTRE TINE ȘI MINE, EL, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015. Mulțumesc din suflet domnului Viorel Gongu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
E în litanii sufletul și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii în aburi fierbe, A dor de mine și de litanii, Încep să fiu frunză și-n pietre, Și-n mări -petală, și-n cer- nirvană. Lilia Manole Referință Bibliografică: TOAMNA RUGINII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
oare conștient ce mi-ai răpit ? Timp imaterial, eter nemărginit, Copiii-mi nenăscuți, părinții, Imaginile proiectate, sfinții, Îneci realitatea în cuvinte, Înnozi cărările spre cele sfinte, Ne lași ca într-o piesă de un rar grotesc Să căutăm un ințeles nepământesc, Nici sclav nu aș mai spune azi că sunt, Simt gust pe buze de amar pământ Și caut suflul să respir în agonie Dumnezeirea dăruită să ne fie Alin, tămăduire, poartă vis, Așa cum Dumnezeu însuși a zis, “Să fie de
ÎNTREBARE RETORICĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379295_a_380624]
-
gând, cu pasul tău domol / În mine cerul îngerii-și coboară!” ( Cu pas domol ). Avidă de ”mistere” își lasă gândul să hălăduiască pănă dincolo de stele, mereu în căutarea unui vis: ”Iubirea ta miroase-a primăvară / A verde crud, a cer nepământesc / Și uite cum pentru întâia oară / Visările să zboare îndrăznesc! ( Declar solemn),. Într-un nou anotimp al iubirii, ”frăgezimea gândului” , fantezia creatoare și vibrația sufletului își pun amprenta pe fiecare vers. Metaforele sunt cele care dau savoare și consistență lirismului
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
roșeață ușoară, ce nu este numai roșeața sănătății și a vioiciunii, ci o roșeață mai delicată, aproape și un suflu [191] spiritual; [...] o frumusețe în care trăsăturile feței, privirea ochilor și răsfrîngerea gurii apar liniștite, blînde, destinse această frumusețe aproape nepămîntească o au femeile în zilele după facere, cînd, eliberate de sarcina împovărătoare a copilului și de chinurile nașterii, ele trăiesc totodată și bucuria sufletească pentru frumoasa creatură ce le-a fost dăruită... [36 td]. Trebuie imediat să ne îndoim că
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aceeași situație, a unei experiențe de extracorporalizare, chiar dacă pentru unul definitivă, iar pentru celălalt doar temporară. “Ființa de lumină” este percepută frapant de asemănător cu “lumina clară primordială” din Bardo Thödol . Ea este inițial palidă, dar devine tot mai intensă, “nepământesc ” de strălucitoare, fără însă a jena (s.n.). Ea are o personalitate foarte pronunțată, deși nu are întotdeauna o identitate specială , decât atunci când asupra subiectului acționează concepții religioase, ce-l împing a identifica această lumină cu Christos, îngeri, zei etc. (v.
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
e caracteristică majuscularea unor cuvinte precum „Rațiune”, „Om”, „Inimă”, utilă în mobilarea unor avânturi convenționale. De bună-credință, autorul recurge la manevrele elegiei („Prin văluri fumurii rămase-n zare,/ în vals domol ca-n fiecare an/ se-ntorc duete albe, migratoare...// Nepământești iviri pe-acest liman -/ tărâm de cuiburi adăstând pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce ne dezbină./ Prin flori te-am căutat mai adâncit:/ privirea ta mă sărută senină,/ iar fruntea, ca o cută
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
rolul de „editorial” al textelor de pagina întâi trebuie avut în vedere. Bunăoară, ilustrativ pentru această stilistică este poemul liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion Vinea, o prelucrare după Albert Samain
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
să înhațe orbește orice ar fi întîlnit în cale. Nu avea nici un fel de față sau frunte, nu vădea nici o urmă de simțire sau de instinct; se zbuciuma acolo, pe valuri, ca o informă întruchipare a vieții, a unei vieți nepămîntești, apărute la întîmplare. în timp ce dispărea din nou, cu un fel de plescăit surd, Starbuck exclamă, cu ochii încă ațintiți asupra apelor agitate în care se mistuise: Ă Aș fi preferat s-o văd pe Moby Dick și să mă lupt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă a unui personaj fabulos, un fel de demon „pe care nimeni / Nu l-a văzut decât în somn” și care, pentru ca să existe, trebuie creat prin cuvânt, rămânând, totuși, principe al necuvântului: „Tată cuvintelor din mine / Și
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
geanta În mîna cealaltă și a pornit hotărîtă spre mine. SÎngele i se scursese parcă tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească - de amețeală sau de frig. Doar fularul verde care i se zărea din gulerul paltonului Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vultur-în-Zbor și Virgil Jones, Don Quijote și Sancho, se îndreptau spre marea lor încercare. DOUĂZECI ȘI CINCI Toate culorile erau aiurea. Cerul era roșu, iarba mov, apa de un verde aprins. Vultur-în-Zbor clipi, dar ele nu se schimbară. Privi un timp îndelungat scena nepământească și apoi, treptat, pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina puternică, totul reveni la normalitate. Se aflau pe malul unui râu. în spatele lor era un deal bine împădurit și gura tunelului lor. Râul umplea spațiul dintre tunel și dealul învecinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci prin cimitire Și-așteaptă liniștiți, s-ajungă-n cer... Nu vis! Ajunge rana înșelării Și neputința de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n goliciunea mea, să mă ridic; Să sânger sub furtuna disperării, Vremelnicia mea să mi-o
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
pot fi descrise în cuvinte deoarece acestea au fost create pentru prezenta stări și trăiri pământești. Ceea ce percepem acolo, în astral, în momentul fuziunii cu o altă ființă (subconștient), stările și trăirile ce ne cuprind ființa, sunt total divine și nepământești. O ființă umană ce are suficiente merite încât să i se permită, accesul la arta decorporalizării și la o astfel de fuziune amoroasă în astral, va fi radical transformată pentru tot restul vieții ei terestre. Fuziunea amoroasă dintre subconștiente, realizată
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
sale în statele Punjabului, un semizeu imperial. Turneul prin cele douăzeci și cinci de principate de sub tutela sa, are loc într-un nor de cadouri, distracții și ceremonii de gală și se desfășoară în conformitate cu protocoale atât de fine și neasemuite încât par nepământești, eterice, o formă platonică de campanie politică. Anul acesta, sir Wyndham a rămas la Fatehpur până târziu, la începerea sezonului. Se apropie vremea caldă, când toți englezii devin nervoși și indeciși. Se pare că va fi necesar să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își lipeau urechile de acei stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]