465 matches
-
la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându-și fruntea din revista "Lumea". A plecat la ai ei. V-ați certat? Nu, nu ne-am certat. Ea îi studie neîncrezătoare, legănând pantoful pe vârful piciorului, Doamne, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți - Nichita Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Alex. Ștefănescu, iremediabil prozaic...). Uneori el își imaginează chiar că i se oferă două femei deodată, astfel încât nici nu știe pentru care dintre ele să opteze: „Privirea mea nu se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dumnezeu, nu se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apar în literatură sunt veceuri auctoriale. Din nefericire, de această dată pentru literatura română, Diana Geacăr nu se numește Leonard Cohen pentru a transforma veceul în poezie: "Nimeni nu vrea să mă mănânce, sunt sigur. Sunt muzeul ferecat, mort, de nepătruns al foamei mele. Aceasta este singurătatea brutală a constipației, astfel se pierde lumea întreagă". Nici eu nu mă numesc Leonard Cohen. Faptul că sunt îndrăgostită de el nu mă face, din păcate, părtașă la aripile creației poetice, ce să mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le precede nu pentru a le ceda locul și a se transforma în ele, ci ca ceea ce rămâne în sine în Noaptea abisală a subiectivității sale, pe care nici o auroră nu o risipește vreodată. Și totuși aici, în această Noapte nepătrunsă și prin mijlocirea sa se înfăptuiește istorialul Ființei despre care vorbim, operația imobilă în care viața se cuprinde pe sine în cuprinderea conservării și a sporirii sale. Această cuprindere este fenomenologică, este fenomenalitatea în textura sa cea mai originară, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc. etc. O veți duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc. etc. O veți duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
izbit e "Femeie cu balanță". O văzusem și înainte, am văzut-o de mai multe ori și de atunci încoace, însă abia înnobilat de prezența celorlalte capodopere ale lui Vermeer am resimțit forța electrizantă, paralizantă a acestei scene. Misterul de nepătruns al tabloului trebuie căutat în agresivitatea uluitoare a culorii albe: câteva perle aruncate neglijent pe masă, șalul și acoperământul capului, albe și ele, răspândesc o asemenea forță de sugestie, încât "story"-ul propriu-zis (Vermeer e un pictor "narativ"!) nici nu
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
Termenul apare în Biblie de mai multe ori. El semnifică «distrugere», «catastrofă», «nimicire», poate fi vorba de un cutremur, de un potop, de un uragan (...) Pentru mine, «Shoah» era un semnificant fără semnificat, o proferare scurtă, opacă, un cuvânt de nepătruns, incasabil.” Numai că acest cuvânt perceput de cel care l-a pus în circulație ca un fel de interjecție intraductibilă a devenit, în numeroase limbi, „chiar numele evenimentului în singularitatea lui absolută”. „«Shoah» este acum un nume propriu, deci singurul
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
se avîntă în considerații moral-filozofice: ,,Vodă: Cartea sufletelor?... De-i căta, Pentru-o foaie luminoasă, cum ești tu, iubite bane, Cîte altele mînjite de-ale răului prihane; Cîte, sub viclene straturi de spoială, ș-au ascuns Cine știe ce păcate din trecutul nepătruns; Cîte ca acele frunze ce se strîng de sunt atinse, Ghemuiesc, în mii de cute, vechi dureri în veci aprinse; Cîte, vai! se șterg în viață de-al restriștei aprig vînt Cum se șterg de pașii gloatei slovele de pe-
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
bine, Hilda, că încerc mereu să-mi țin limba legată, dar acolo m-a luat gura pe dinainte! În general, cum să-ți vină să trăncănești despre așa ceva? Flecăreala asta plină de înțelepciune înaltă pune sub semnul îndoielii misterul de nepătruns al Creatorului! Ei deja au pătruns înțelesul, au ajuns la concluzia că sunt trei persoane! Ei nu știu din ce-i făcută electricitatea, dar cum e cu Dumnezeu, asta știu! Și evreii au cercetători de felul ăsta, Cabala cu asta
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
apărut și de ce vor rămâne pe vecie acolo. Poate că în tainice unghere, în sufletul orașului, se vor păstra de-a pururi pierdută măreție a valului, furtună, sarea, marea vuind și sclipind. Marea fiecăruia, amenințătoare și absconsa: un sunet de nepătruns, o unduire solitara preschimbata în pulbere și spumă de vise. În existentele excentrice descoperite, m-a surprins identificarea supremă cu portul tulburător. Sus, pe coline, înflorește mizeria în clocot frenetic de gudron și veselie. Iar jos, macaralele, debarcaderele, truda omului
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
îmbrățișările tuturor femeilor din lume... O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferințele sunt deșarte! îți șoptește un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deșertăciuni mari, nimicuri pline de durere... Și totuși, pentru aceste nimicuri deșarte, pentru aceste deșertăciuni nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața... Nu știu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deșertăciunile
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
devine un recipient al universului, dar și acesta din urmă este intens emoțional, deoarece, atins de om, a devenit experiența lui. Altminteri, cufundat în sine, ar duce o existență ruptă de intelectul uman: „Ăst suflet (...) socotește/ nemuritor că e, că, nepătruns/ Cerc grav, vast, strânge totul și strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
La așa întrebare ciudată școleriul mai întâi holbează ochii nedumerit la mine ca la un om izbit de demență subită, apoi nici el nu știe ce glas tainic stârnit în fundul ființei lui se convertește în plâns neghiob și neînțeles. Adâncimi nepătrunse ale firii! De ce plângem toți la mângâierea unui glas care ne cercetează? Nu știu să răspund cum nu știe nici școlarul meu. Dar un lucru e hotărât. El nu mă pricepe și nu mă simpatizează. Nu mă iartă că l-
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
plânge. Când negura vrea să devină lege, Nu cerul doarme, noi închidem ochii, Născând balauri, zmei și babe dochii, Lipsiți de harul de a înțelege. În ochii strânși, privirile ascunse Sub umilința fricii ancestrale, Trădează tresăririle carnale Și-nvederează taine nepătrunse. Nu poate frânge, ruga, lașitatea De-a nu privi în jur cu demnitate! Să te comporți mereu cu simplitate, E primul pas să-ți afli libertatea. Altfel ești mort, chiar dacă mai respiri. Împlântă-ți văzu-n orice dimineață! Doar din
CURAJUL DE-A PRIVI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384742_a_386071]
-
Poezii sau al Patriei supreme, ci mai curînd în poemele de dragoste în care tiparul metafizic se relaxează: "Și ai să rîzi și ai să plîngi de-ajuns/ Și frig va fi-ntre sînii tăi, femeie,/ Iar caldul mîinii mele nepătruns/ Va răsuci prin suflet altă cheie"; Ți-e ochiul stins de-atîtea așteptări/ Și gura-ți arde de atîta sete/ O, cîte trenuri poposite-n gări/ Ți-or fi lăsat cenușa zării-n plete?". Sau cele sub semnul lui Bachus: "Cum
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
cântă, Iar când noaptea o să fugă Va cădea lumină sfântă. Căci în brațele durerii Omenirea mai oftează, Tu alunga teamă serii Dacă cerul lăcrimează. Un izvor săruta timpul Și alinta taină morții, Tu renaști în anotimpul Care-ngenunchiază sorții. Cand vuiește nepătrunsul Mai avem o datorie, Tu ne lasă-n ploi răspunsul Și te-mbracă-n veșnicie. Glia ta soarbe lumină Din a bolților ferestre, Însă-a vremilor rugina Se așterne peste crește. Nu mai știm ce-i absolutul, Într-un cerc
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
cum suma târguind și-o adună... Nu e păcat de buzele noastre pe-o asemenea noapte cu lună? CĂLĂTORIND PRIN NORI Ceață de toamnă... E prima dată când călătoresc printre nori. Ce bine-i fără umbră! Îs cântec, descântec, ascuns, nepătruns, cântec curgând limpezimi din dor spre o fată. Prin norul acesta netors în culori, când totu-i al strunei părut, buzele noastre, fără-un de ce, ar putea să greșească nepregătitul drum spre sărut. Numai prin nori e posibil orice... ÎMBRĂȚIȘEAZĂ
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
la fericitul Dumnezeu și singurul Stăpânitor, la Cel ce locuiește în lumina neapropiată (I Tim., 6, 15-16), Care coboară astfel și-Și aduce mireasă Fiului Său Unul - Născut de la cel ce s-a răzvrătit, El, Cel nevăzut, Cel necuprins, Cel nepătruns, Făcătorul și Ziditorul tuturor, pentru tine și pentru mântuirea ta. Și cine este cel ce a săvârșit ucidere și desfrânare, pe a cărui fiică și-a ales-o Sieși ca mireasă? David, fiul lui Iesei, care a omorât pe Urie
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
ȘI RUGA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Și ruga mea de ți-este de ajuns, Mă reazem de altarele durerii Să plângă clopote tăcerea serii În suflet și în gândul nepătruns. Voi asculta doar tainicul Cuvânt Cel răstignit în unghiurile Crucii, Acolo fi-voi farmecul nălucii Să prindă șoapta Lui de val de vânt. De-atunci o lumânare sfântă pun; Neîncetat ca inima arată Visatul nord, zăpada preacurată Să lumineze drumul
ŞI RUGA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360765_a_362094]
-
fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
lor sfântă și mută plecare, Cu lacrima mea zborul le-am petrecut, Dintr-un pat nesfârșit, dureros de spitale... Încă mă doare al lor jalnic plâns... Și-n nopțile aspre de lungi insomnii, Mă-ntorc în trecutu-mi de chin nepătruns, Să legăn pe brațe bonavii copii... Ei jalea mi-o văd și-mi văd tulburarea, M-alintă pe suflet c-un zâmbet ceresc, Eu încă trăiesc sufletește-n spitale, Mă lupt cu durerea cu chip omenesc. Apoi, pe-ntuneric pătrund
CÂNTEC PENTRU ÎNGERI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384355_a_385684]